(Foto Guliver/Getty Images)
Am venit dinspre nordul Italiei prin Bologna spre Florența, pe una dintre cele mai vechi autostrăzi din Europa și cea mai lungă din Italia - Autostrada del Sole sau A1 ce leagă Milano de Napoli, prin Bologna și Florența.
Descriu pe scurt o parte din această autostradă construită în 1964: din cei 92 de km parcurși, vreo 32 km (1/3 din ea) sunt tuneluri cu 2 - 3 benzi pe sens. Am numărat pe puțin 25 de tuneluri dintre care cel mai mare are 8,7 km, al doilea ca lungime având 3,8 km.
Oamenii aceștia au făcut lucrurile astea de vreo 60 de ani. Descendenții romanilor au înțeles demult că dezvoltarea depinde de drumuri, de infrastructură în general.
Noi nu suntem în stare astăzi să finalizăm un drum ce ne traversează munții. Suntem experți în studii de fezabilitate și de impact. Suntem îngropați în ele. Iar de tunele, ce să mai vorbim! Nici măcar să punem o lumină ca lumea în alea de pe Transfăgărășan nu suntem în stare. Tunele cu o bandă jumătate, pline de gropi. Un adevărat pericol.
Noi suntem încă la un stadiu primitiv în care pensiile speciale ale unor politicieni cu proprietăți prin afară sunt mai importante ca drumurile noastre. Încă ne întrebăm stupid de ce să facem autostrăzi, că nu avem dezvoltarea necesară pentru ele. Dezvoltarea începe de la drumuri și nu invers.
În schimb, socialiștii de pe la noi ne amăgesc cu dublul standard și cu inegalitățile sociale! Diferența dintre noi și lumea dezvoltată și în asta constă!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Managementul guvernamental al drumurilor și autostrăzilor este nu numai ineficient, ci și mortal. În România, în fiecare an „socialismul rutier” provoacă moartea a mii de oameni. Oficialii guvernamentali care gestionează sistemul de autostrăzi, administratorul rutier, ar trebui să se asigure că sunt menținute standardele corespunzătoare în ceea ce privește aspectele de siguranță. În practică nu o fac corespunzător. Iar procesele în instanţă împotriva autorităţilor sunt ori respinse din start, ori sunt judecate în defavoarea victimei. Chiar şi atunci când victima câştigă în instanţă, daunele sunt plătite de la bugetul de stat (adică din taxele contribuabililor).
Aşadar, în lipsa unei repercursiuni directe, niciun funcţionar nu-i va păsa de daune şi victime. Că nu el achită nota de plată - ci alţii plătesc pentru el.
Spre deosebire de o şosea privată, sau o parcare privată supra-etajată, într-un centru comercial, sau pe culoarul unui magazin, unde condițiile de siguranţă prevalează. Iar în cazul unui accident, întreprinzătorul în cauză este imediat tras la răspundere şi plăteşte direct şi personal pentru neglijenţă. Aşadar, un privat nu prea poate face rabat la condiţiile de siguranţă, deoarece câteva evenimente cu daune serioase îl pot băga în faliment.
Din aceste două motive, (siguranţă şi responsabilitate), aşi opta pentru şosele private versus şosele de stat.
Şi, uite incă un argument în favoarea şoselelor private: mai puţină aglomeraţie! De exemplu, în Anglia (şi nu numai), şoferii au de ales între două şosele, una publică şi alta privată. Cea publică (gratuită) e mereu aglomerată, prost semnalizată, prost iluminată. Cea privată e liberă, rapidă şi mult mai bine întreţinută. Şoselele private sunt mai puţin congestionate, pentru că pe ele nu călătoresc chiar toţi sărmanii.
La noi, deşi plătim pentru ele, şoselele au rămas ale statului însă nu oferă nici siguranţa nici responsabilitatea unei şosele private. Şi după cum merg lucrurile in România şoselele nu se vor privatiza niciodată. Sunt prea multe contracte de reparaţii, de dezăpezire şi alte şpăgi de pierdut.
Pentru Anglia, iată partea legală: Legea privind întreținerea și adoptarea drumurilor private în Anglia și Țara Galilor este conținută în partea a XI-a din Legea autostrăzilor din 1980. Pe scurt, un drum privat sau neadoptat este, prin definiție, o autostradă care nu poate fi întreținută din cheltuieli publice. Prin urmare, autoritatea locală de autostradă nu este obligată să plătească pentru întreținerea acesteia.
În Anglia și Țara Galilor responsabilitatea pentru costul întreținerii unui drum privat revine proprietarilor proprietăților care se află pe acele drumuri private.
Pentru cine este interesat, mai multe detalii aici:
https://tinyurl.com/UK-private-roads
La noi, şoferii plătesc în avans cam 50% acize adăugate în preţul carburantului plătit la pompă, chiar dacă momentan nu vor folosi şosele din afara oraşului prost întreţinute. Sistemul nostru actual nu este echitabil.