În liceu am avut parte de profesori fantastici. Din păcate, nu toți erau așa. Colegii mei de atunci știu cât de mult m-am luptat cu mentalitatea retrogradă a unor cadre didactice care nu concepeau că liceul nu este o unitate militară unde adolescenții trebuie să se prezinte la apel tunși, rași și frezați. Intrasem între primii zece la liceu cu părul scurt și urma să-l părăsesc după doar doi ani cu plete și fără regrete.
În anul de grație 1992, eram singurul elev din tot liceul care refuza să se tundă. Rockerii mai mari, dintr-a 12-a, aleseseră să protesteze prin raderea completă a scalpului. Ca la pușcărie. Aceasta era și aluzia mai mult sau mai puțin străvezie. Un fel de liceu, pușcărie la propriu a tinereții lor.
Eu optasem pentru sfidarea prin nesupunere. Doar o minune a făcut să nu fiu exmatriculat sau lăsat repetent. E adevărat că mi-o și căutam, cum se zice. Încă din clasa a 9-a, m-am evidențiat. Liceul la care studiam se înfrățise cu unul din Europa și urmau tradiționalele vizite de peste hotare ale străinilor, tratate de către administrație și diriginți cu relaxarea unei inspecții de-ale lui Ceaușescu. Am fost instruiți ce și cum să facem frumos și, ca la orice eveniment important, ni s-a dat și un dress code: să fim toți îmbrăcați în alb. Nu i-a picat bine dăscălimii de școală veche apariția mea într-o cămașă complet neagră, într-o mare de alb. Așa am devenit oaia de culoarea cămășii a liceului.
Pur și simplu, nu puteam concepe că toți trebuie să fim la fel. Era cumva ceea ce credeam că face diferența dintre comunism și libertate, dintre prejudecată și rațiune, dintre cortina din est și occidentul promis. În cele din urmă, cel mai inteligent a cedat. Am părăsit liceul într-a 11-a. Am făcut-o cu fruntea sus, cu cele mai mici note și cu cel mai lung păr. Firul s-a rupt atunci când una dintre activistele didactice pro conformism mi-a dat o lecție de pedagogie de o înaltă calitate morală și educațională. Am fost pus să învăț prima jumătate din manualul de biologie. O jumătate... întreagă. Adică spre 100 de pagini. Cu ambiția specifică tinereții, reușisem aproape să rețin și amprentele de pe primele zeci de pagini ale manualului. Surpriza a venit în momentul în care, la marea examinare, profesoara mi-a spus zâmbind că s-a răzgândit și că vrea să mă asculte din cealaltă jumătate. Pe care am și învățat-o ulterior. Și acesta era doar un episod dintr-un lung șir de astfel de aberații sadice. Nu toți erau așa, erau chiar minoritari, dar cei care voiau să conserve ceva ce trebuia uitat aveau întâietate în cancelarie și energie nelimitată pentru ”reeducarea” adolescenților cu prea multă personalitate.
La celălalt liceu, Spiru Haret, tradiția bunei pedagogii încă respira prin pereții clădirii. Până și unul dintre puținii profesori care nu agreau pletele avea să-mi spună ștrengărește, după ce m-am tuns de bunăvoie, într-a 12-a, că îmi statea mai bine înainte.
România va fi mai luminoasă când nu va mai avea astfel de dascăli. Ei ar fi trebui excluși din sistemul de educație, încă din anii 90. Eu vreau să le mulțumesc, însă, dascălilor adevărați care, uneori, și-au riscat carierele pentru a încerca să schimbe ceva acolo unde profesau. Printre ei, doamna Missbach, doamna Ștefan, doamna Varoagea și directorul Pascu, din Spiru Haret. Un liceu cu beton vechi și trainic.
Am rememorat toate aceste întâmplări ale anilor ’90 pentru că, grație noilor tehnologii, un caz a devenit public și m-a făcut să retrăiesc sentimentul absurdului de atunci. Zilele acestea, Tudor, un elev de la un liceu din Cluj, a fost scos în afara unității de învățământ pentru că are părul lung. Se pare că prostia rezistă totuși, nu părul sau coafura. Părul mai cade de la sine, mai ajunge și la frizer. Pentru restul, există doar „permanent”.
UPDATE
Am observat că au apărut în spațiul public anumite argumente cum că liceul în care învață încă Tudor este unul greco-catolic și, în consecință, regulamentul are justificare, iar cine nu vrea să-l respecte, e liber să aleagă altceva, încă de la început. Să presupunem că un copil la 13-14 ani nu dispune de toate informațiile cu privire la evoluția lui umană, profesională sau educațională și, pe parcursul existenței lui, își poate modifica concepțiile despre lume și viață, idealurile și chiar înfățișarea. De altfel, acest lucru se întâmplă într-o oarecare măsură și în cazul maturilor. Oamenii se schimbă, nu e nicio tragedie. Dacă nu ar fi fost așa, de-a lungul istoriei, femeile ar fi purtat în continuare corset și crinolină, iar bărbații peruci și tocuri. Mă gândesc, totuși, că nu ar trebui să mai treacă un secol să acceptăm că pletele unui adolescent fac parte din personalitatea lui. Dacă oamenii și obiceiurile se schimbă, de ce nu s-ar ajusta și regulamentul unui liceu? Între regulament și buna creștere a unui copil, chiar să fie el și singurul caz complicat, întotdeauna ar trebui ales omul, nu rigoarea. Vor spune unii că tinerii trebuie să fie deprinși cu respectarea regulilor, că acestea sunt în interesul educației sale. Într-o proporție este corect. Cu o condiție: ca acele reguli să fie raționale și să servească binelui general și individual. Dacă nu, adaptarea lor devine obligatorie. Până la urmă, adaptarea constituie apanajul oamenilor inteligenți, iar înțelegerea și toleranța instrumentul celor cu o morală solidă, cu un set de valori care se aseamănă cu cele creștine. Până la urmă, nu se justifică deloc ca un liceu religios să aibă un regim militarizat. Din câte știu eu, crucea diferă atât ca formă, cât și ca sens de Kalashnikov. Așa cum nici regulamentul unui liceu nu aduce a Biblie. Până și Biblia însă a fost completată, la un moment dat, cu un nou testament. De ce nu s-ar schimba și un amărât de regulament școlar? Da, chiar și pentru un singur elev. Nu este moral și nici creștin să judeci echitatea în funcție de existența unei mase critice, a unui numărul de posibile traume. Dreptatea unui singur om face infinit mai mult decât normele unui întreg sistem, chiar și cu regulament intern cu tot.
Fara a face vreo comparatie, e bine totusi sa nu uităm că uneori schimbările în bine, mari sau mici, au pornit de la un singur om. Unii dintre ei, culmea, având părul un pic mai lung. Responsabilii acelui liceu greco-catolic, cât și alți creștini care ridică foarfeca ar trebui să cunoască acest aspect.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Îmi aduce aminte de mine tânărul acesta frumos . .....îmi aduce aminte de adolescentul căreia nici un comunistoid din sistemul de "educație" nu îi dădea vreo șansă să ajungă ceva ori cineva.
Nu am ajuns într-adevăr nici ceva nici cineva.
Am ajuns sa fiu eu,liber și original prin felul natural de a exista.
Astăzi fara sa fur ori să stau capră celor din sistemul comunist îmi câștig existența mai onorabil decât au făcut-o acesti profesori "executanți" ai experimentului omul nou.
Am fost la un un pas să las "școala" aceasta în adolescență.
Mărturisesc că nu era vorba de febră tinereții și nici rebeliunea vârstei, ci pur și simplu pentru ca se încerca îngrădirea libertăților pe băncile închisori sufletelor.
Curajul îți era retezat prin niste metode subliminale încă din educația data la grădiniță.
Iubesc libertatea !
Comunismul este un Zombie politic care mai umbla pentru o vreme prin mentalitata post decembristă.
Nu pentru un mucea se schimba regulile- dace ele sunt de bun simt, ci pentru cauze mai ...generale ( nu prea stiu cum sa-ti explic, ca vaz ca esti 'rocker" fara cauza)
Uite- pentru tine: sa fii "smeker" in liceu nu inseamna sa incalci regulamentul fara a fi pedepsit; Asa cum sa circuli pe contrasens, sau sa treci pe culoarea rosie a semaforului nu inseamna sa fii smeker ci....prost;
Ti-as mai explica si altele...numai ca mi-e jena de jena ta... sarac si redus...
Cu tine, si altii ca tine, cica, vom construi noi societatea. De la tine sa astept sa-mi vina pensia ( eufemistic spus, noroc ca nu am nevoie ...0)
Groaznic ce se intampla....
PS: de curand am fost la Targul de educatie Europeana de la Hotel Hilton, cautand un liceu pentru copilul meu; La toti cei cu care am vorbit am observat un lucru comun, in afara prezentarii ofertei: tineau la ETICHETA; asta fiind compusa din: Regulament ( la elvetieni de pilda mi s-a inmanat regulamentul scolar- in care- la 3 incalcari eram chemat pentru avetisment si la inca 3- RAUS!) si Comportament;
Mi s-a parut corect ca, atunci cand cineva asociaza imaginea unui elev cu o unitate de invatamant, imaginea sa fie pozitiva;
Locuiesc de ceva vreme in Elveția, iar aici lucrurile stau diferit fata de cum ți-ai făcut impresia.
Regulamentul la elvețieni cum spuneai tu este 1,2,3 dar nu uita că elevii se poarta mult mai libertini decât la noi.
Să fii dat afara aici este cu totul motivat.
Tine cont că este o întreaga ancheta obiectivă până se ajunge in punctul RAUS.
Apoi sunt organe care se sesizează pentru remanierea lui ION.
Este tipic noua sa ne facem o părere in 3 secunde la vederea unei foi, fara sa luăm pulsul realității și să vedem ce anume consideră elvețienii grav.
Ce este grav la noi in societate la ei are o alta semnificație.
La noi nu este gravă corupția, la ei e treabă de pușcărie sigură.
La noi este grav ca un copil sa îți răspundă, la ei este loc de comunicare.
La noi palma la cur este un must, la ei ești decăzut din drepturile daca faci multe figuri.
Pensia trebuie sa ți-o asiguri singur că și individ, nu să aștepți de la generația următoare.
La noi "sistemul de educație" este inexistent, adaptat la secolul 19 unde trebuie sa reții pe de rost toate aberațiile.
Este un sistem din care scapă cine poate nu din care sa pleci cu ceva.
Se face teorie la greu și deloc practică.
Aici sistemul este bazat mai mult pe practică.
De ce sa învăț mecanic toate prostiile când practica realității e alta?
De ce sa învăț Luceafărul pe de rost când astăzi trăim în secolul vitezei iar noi avem un sistem din secolul când Napoleon era fecior?
Ști care e treaba cu sistemul la noi?
Se bazează pe noroc, iar asta e grav.
Este un sistem comunist care persistă aiurea.
Ce faci cu Ion care nu reușește la liceu?are o profesională?are unde sa profeseze apoi?
Mă tem că nu.
Atunci trebuie dărâmat și reconstruit nu reformat cum ne spun comuniștii.
Mă obosește cuvântul reformă pentru că e propagandistic și atât. Este un cuvânt care nu prinde formă și îl auzim de 80 de ani.
Scăpă cine poate din sistem!
Corupția ucide!
Ai mai avea aceeasi impresie despre regulamentul scolii?
O asemenea chestiune, pur si simplu nu are ce cauta in regulament.
Despre sistem: Nu exista sistem bun sau prost; exista asteptari, promisiuni si obiective; In functie de aplicarea preceptelor putem sa ne motivam (singuri) pe ce cale sa o apucam; Revenind la chestiunea de baza: civilizatia nu s-a creat fara legi si reguli; Si nici cu "rock-star"-uri care au fost rebeli fara cauza... Aia au fost niste exemple; Insa mai nimic nu s-a miscat in urma "actiunilor" lor; Pana si antropoidele stiu de reguli; Noi de ce n-am sti? Democratia asta e prost inteleasa; E un pas pana la anarhie; Pentru ca, daca populatia e needucata, nu intelege decat de intinctele primare; Esti mai tare-n muschi, bata, gura, e.t.c.? Esti sef? pana ce urmatorul iti aplica aceeasi regula si...istoria se repeta;
Te rog sa-mi amintesti o societate care a rezistat fara civilizatie; Si o civilizatie ( la scara istorica) care a rezistat fara legi stricte si respectate?
Si lasa deoparte tarisoarele astea "neutre"- Monaco, Lichtenstein, etc.
Cat despre reforma educatiei.... nu vad nicio salvare pentru tara asta; De aia nici nu dau 2 bani pe ea; Sunt inconjurat zilnic de prea multi incapabili ( in toate sensurile) pentru a putea vedea luminita de la capatul tunelului;
Si daca cineva are parul lung, care e problema? (sa fie spalat, asta da.)
Sau are suvite in par, unghiile vopsite, etc.
Daca ne uitam in natura, florile, gazele, sutn toate atat de diverse, multicolore.
Sau faptul ca o masina e tuningata. Care e problema?
Fiecare om are nevoie sa se exprime si sa se singularizeze prin ceva.
Eu sunt de prarere ca elevii e important sa se imbrace decent, dar de ce o suvita colorata sau un par mai lung trebuie retezate cu strictete.
Ma gandesc ca unii profesori poate se simt aiurea ca nu tin pasul, dar de ce este asta problema elevilor?
Iar cei "ne-uniformizati" isi au si ei locul lor; Deunazi am citit de unii care si-au carat copiii prin lume si traiesc din te-miri-ce prin Patagonia, Peru, Tara de Foc. etc;
Deci, e loc si pentru ei; NUmai ca aici e vorba de un acord intre 2 parti: o parte spune: te primesc la mine daca-mi respecti regulile; Tu vii la mine, nu eu la tine; Deci....q.e.d.
De exemplu sa nu se consume bauturi alcoolice de catre elevi. (ar putea deveni mai violenti).
In ultimii 20 de ani am avut contact continuu cu scoala, o vad ca fiind intepenita, rigida., uniformizatoare. ( Una dintre institutiile care simti ca a ramas in comunism, nu a iesit de acolo).
Pe portile ei ies multi cetateni mamaliga. (Bine ca unii mai studiaza in strainatate, se mai desteapta).
Vrem sa devenim o tara cu o societate si economie inovatoare, creativa, cu noi industrii, dar murim daca oamenii ies putin din tipar, gandes/ se poarta liber, nu saluta militareste, nu sunt obedienti, servili.
Asta e;
Cu tine defilam de 23 august; Si- restul de ( minim ) 60 ^ din tara; Care pricep trunchiat; Aud dar nu inteleg, Inteleg dar le e greu sa compileze...si asa mai departe.
Imi pare rau ca m-am bagat; Ramai cu tara ta de "destepti" , cu parul tau lung, si cu semintele de flarea soarelui din fata bancii...
De cand echivalam notiunea de disciplina cu lungimea parului?