Un piton reticulat de șase metri, cu o greutate impresionantă, de peste 60 de kilograme, stă încolăcit într-un terariu imens, făcându-și siesta. „Wow!” se aude deodată. De mână cu mama sa, un băiețel de vreo cinci ani nu își ascunde uimirea, în timp ce îl privește fascinat, cu ochi mari și curioși.
„Uite, vezi? Pielea lui lucește. În câteva zile va năpârli, iar în perioada asta stă așa. Dar când se întinde, atât e de lung. De aici și până sus. (...) Are șapte ani”, îi explică cineva, arătându-i toată lungimea și lățimea terariului.
„E cu doi ani mai mare decât tine”, zâmbește mama către puștiul impresionat.
Spectaculoasa reptilă - cel mai mare exemplar de acest tip expus în România - este vedeta incontestabilă a Reptiland, expoziția unică din București dedicată reptilelor vii. Deschisă pe o suprafață de 1.000 mp, într-o clădire de birouri pe Bulevardul Expoziției, oferă copiilor și părinților au ocazia să facă o adevărată incursiune în jungla amazoniană.
Vecini cu pitonul sunt, în alte terarii automatizate, de mari dimensiuni, iguane roșii și verzi, șopârle gecko, dragoni de apă, cameleoni, caimani și alte specii.
Cea care i-a dat explicațiile micului vizitator este chiar Simona Atinge, antreprenoarea care, împreună cu soțul ei, Adrian, a pornit ineditul business în urmă cu fix un an.
La celebrarea evenimentului, recent, copiii prezenți au avut ocazia chiar să pună mâna pe șerpi și alte reptile. Nu cele din terarii, ci unele obișnuite cu astfel de „reprezentații”, aduse de un colaborator al Reptiland.
Expoziția găzduiește 46 de tipuri de reptile, fiecare cu povestea și rolul său esențial în natură. „Reptiland este un centru de edutainment (învățare prin distracție). Este mai degrabă un mijloc prin care noi vrem să învățăm publicul despre importanța speciilor, despre importanța echilibrului în natură, pentru că reptilele - șerpii, șopârlele, țestoasele, caimanii, crocodilii - au un rol esențial în echilibrul planetei. Un rol pe care nu-l cunoaștem, pentru că suntem într-o altă zonă geografică, dar este important să-l știm, pentru că noi, oamenii, trebuie să știm să protejăm și să menținem acest echilibru. Lucrurile se schimbă și, până la urmă, modul cum va evolua planeta depinde foarte mult de acțiunile oamenilor”, ne explică antreprenoarea.
În această vară, Reptiland își va extinde oferta educațională și recreativă prin inaugurarea unui club destinat pasionaților de reptile și plante tropicale. Membrii clubului vor avea acces la evenimente speciale, ateliere practice, sesiuni de discuții cu experți și oportunități unice de a interacționa direct cu diverse specii exotice, oferind astfel o experiență captivantă iubitorilor de natură.
Lecțiile unui eșec
Simona și Adrian Atinge, doi antreprenori curajoși, au renunțat la joburi bine plătite și sigure pentru a se aventura în lumea afacerilor. Prima lor încercare, un magazin online de flori în care au investit 50.000 de euro, s-a dovedit un fiasco.
„Pentru noi, businessul online cu flori a fost un eșec. Clar, n-am obținut nimic. Doar am băgat banii” , mărturisește antreprenoarea.
Cu toate acestea, experiența trăită i-a învățat lecții valoroase despre nevoia de implicare activă și parteneriate bazate pe încredere. Cei 50.000 de euro ei nu îi consideră pierduți în zadar, ci investiți în cunoașterea și dezvoltarea lor, ca antreprenori. „Am învățat că trebuie să ne implicăm amândoi, să ne înconjurăm de specialiști și să dedicăm mult timp și efort,” explică ea. Au înțeles că este esențial să testeze ideile înainte de implementare, să găsească oamenii potriviți pentru diverse sarcini și să fie direct implicați în toate zonele unei afaceri.
„Am învățat că dacă îți dorești ceva cu adevărat și lucrezi din greu pentru acel lucru, la un moment dat se va întâmpla”, spune Simona.
Investitorul. „Pe lângă finanțare, Daniela ne-a dat o foarte mare forță și ne-a pregătit mental pentru ce înseamnă să fii antreprenor”
Cea care a investit de la început în Reptiland, încă de când soții Atinge au venit cu ideea de afacere, este antreprenoarea Daniela Marișcu. „Pe lângă finanțare, Daniela ne-a dat o foarte mare forță și ne-a pregătit mental pentru ce înseamnă să fii antreprenor. A fost lângă noi și în zona de mentorat, ne-a introdus în programe de coaching de business, Ovidiu Toader, specializat pe business de familie, ne-a ajutat pe mine și pe soțul meu să ne separăm atribuțiile în business, să știm exact ce ne dorim, cum să lucrăm împreună, ce rezultate să obținem și cum să separăm business-ul de viața de familie”, a punctat Simona Atinge.
Peste 60.000 de vizitatori în primul an
Peste 60.000 de vizitatori au trecut pragul Reptiland în primul an de la deschidere, expoziția consolidându-și reputația de centru de educație și petrecere a timpului liber de top. Succesul impresionant al expoziției a demonstrat interesul și aprecierea publicului pentru acest tip de edutainment, în care educația și divertismentul se împletesc armonios. Cuplul de antreprenori are în plan extinderea proiectului în alte orașe din România și chiar în străinătate.
„Acum putem să spunem că după un an am cam parcurs toate etapele și strategia noastră asta e – ca Reptiland să fie un proiect pilot, după care de aici să-l ducem încă în cel puțin unul sau două centre în România. Bineînțeles că vizăm și un proiect mare în străinătate, pentru că acolo oamenii au mai mult apetit pentru zona aceasta de educație, cunoaștere și petrecerea timpului liber. Ne-am atins cumva obiectivul privind numărul de vizitatori pentru primul an și asta ne dă curajul și încrederea că putem să ne dezvoltăm și mai bine și mai mult”, spune Simona Atinge.
Reptiland organizează tururi ghidate pentru grupuri școlare, adaptate fiecărei vârste, ceea ce reprezintă un moment special și educativ pentru copii. Un exemplu de succes este un băiețel de 11 ani care a învățat toate detaliile despre reptile și face tururi ghidate în română, cât și în engleză. „Este un băiețel pe care l-am descoperit chiar de când am deschis expoziția în iunie, anul trecut. Damian are deja acces liber, el a învățat toate lucrurile despre toate speciile și reușește singur să facă un tur ghidat care durează aproape o oră - și în română și în engleză. Și are 11 ani copilul și o face realmente doar din pasiune. Am rămas impresionați de lucrul acesta”, povestește Simona.
„Cel mai frustrant este că, deși muncești foarte mult, nu obții venituri la început...”
În lumea antreprenoriatului, perioadele dificile nu lipsesc niciodată, iar provocările sunt inevitabile. Momentele de incertitudine și dificultăți pot testa limitele rezilienței oricărui antreprenor.
„Cel mai frustrant este că, deși muncești foarte mult, nu obții venituri la început. Și asta este foarte greu, este foarte frustrant. Pentru că ai copii, ai familie, ai rate...Mai ales dacă vii de la un nivel în care erai foarte bine plătit,” mărturisește antreprenoarea. Această frustrare este încă prezentă, însă Simona spune că lucrează mental pentru a o depăși. A înțeles că în zona antreprenoriatului trebuie să muncești foarte mult la început și că rezultatele dorite vor veni în timp. Tocmai aceste experiențe dificile oferă oportunități pentru creștere și inovare în orice business.
Pe lângă afacerea principală, cuplul mai are și alte surse de venit, cum ar fi vânzarea terariilor cu plante tropicale. Obiectivul lor curent este ca afacerea principală să devină autosustenabilă și să recupereze investiția inițială, care a fost considerabilă, de aproximativ un milion de euro. Ei speră să recupereze această sumă în câțiva ani și să folosească fondurile pentru a se dezvolta în alte direcții.
Cel mai mare câștig - libertatea de a-și decide propriul drum
Pentru Simona și Adi, cel mai mare câștig din aventura antreprenorială a fost obținerea independenței și a libertății de a-și decide propriul drum, de a face greșeli și de a învăța din ele, fără constrângerile unui program fix sau ale unei autorități externe.
„Ne-am câștigat independența. Nu financiară, dar am devenit liberi, într-adevăr. Liberi în toate punctele de vedere. N-am simțit asta chiar de la început. Pentru asta am vrut să fim antreprenori - să fim liberi, să nu mai depindem pur și simplu de nimeni. Și cred că acum am ajuns într-un moment în care noi simțim libertatea asta. Libertate în sensul în care să pot să decid ceea ce cred că este bine, chiar dacă greșesc, să-mi iau lecțiile din greșeli, dar în felul meu, să am această flexibilitate a timpului și să pot să nu ratez momente importante din viața copiilor mei pentru că nu am zile de concediu, nu mă lasă de la job să plec, este nu știu ce congres și nu pot lipsi.. Tot timpul la serbări pe fugă, tot timpul stresată, tot timpul trebuia să cer cuiva voie ca să pot fi alături de copiii mei. Acum, din punctul acesta de vedere, sunt ok. Am câștigat mai multă încredere în mine, și Adi la fel, mai multă încredere că putem. Am înțeles mai bine ce mult înseamnă să ai parteneriate sau relații cu oameni pe care poți să te bazezi. Și da, noi doi am învățat lucrurile astea: că dacă ne dorim ceva și muncim, o să obținem. Poate nu atât de repede pe care am dori, dar se poate! Dar da, ți-am zis, frustrarea cea mai mare asta este: este frustrarea financiară enormă, enormă. Pentru că la un moment dat ai senzația asta: băi, dar cât mai durează, cât mai durează?!”, mărturisește antreprenoarea.
Cheltuielile cu chiria și utilitățile adaugă presiune suplimentară, dar cuplul de antreprenori rămâne optimist și determinat să înfrunte cu curaj toate obstacolele.
Un sfat pentru tinerii care ar dori să își transforme pasiunea într-un business, dar încă ezită?
„Este esențial să vă înconjurați de oameni care cred în voi sau, cel puțin, nu vă demoralizează. Familia și prietenii vor avea întrebări și îndoieli: Ai înnebunit? De ce ai plecat de acolo? (...) Noi am învățat că, dacă ne dorim ceva și muncim, o să obținem. Poate nu atât de repede pe cât am dori, dar se poate”, concluzionează Simona încrezătoare.
Reptiland organizează în fiecare weekend cursuri și ateliere pentru copii. Atelierele urmează principiul learning by doing (învățare prin practică) și edutainment (învățare prin distracție), permițând copiilor să se angajeze în activități care stimulează creativitatea, curiozitatea și învățarea activă, dezvoltarea de abilități practice, dezvoltarea gândirii critice, precum și dezvoltarea inteligenței emoționale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Primul element: copiii. Oamenii (adulții) mai degrabă taie din buget chestii pentru ei ca să le rămână ceva în plus copiilor. Iar faptul ca are o componenta de divertisment (pe lângă educație) joacă și asta un rol.
Dar ia sa vedem cum pătrunzi în piață românească efectiv în producție... Încercând sa produci ceva, de la un borcan de dulceață, la un pantof sau o haină. De legume nu mai vorbesc (ma uitam la un video în care se arunca pe câmp fasolea păstăi pentru ca li se oferisera oamenilor 6 lei pe kg și au zis ca mai bine o arunca).
Câțiva ani am avut excentricitatea de a-mi cumpăra diverse articole de îmbrăcăminte de la antreprenori români. Pantofi, rochițe etc. Țin minte că mi-am luat o pijama cu satin comandat din India și lucrat de o tânără care avea un job de 8 ore la o corporație, iar apoi lucra la mașina de cusut diverse. A fost drăguț sa am sentimentul ca sprijin un conational, dar pijamaua aia m-a costat mult mai mult decât dacă o luam din mall. Dar costurile justificau prețul. Când produci în serie mica și în România, nu prea poți sa bați manufactura textila din China sau Vietnam. Valabil și pentru alte produse. Mult mai ieftin tot ce e industrializat, de serie mare, iar detaliul acela de "made în România" (o tușa mai creativă, sa zicem) nu știu dacă merită când vezi prețul.
La parterul blocului meu era o superbă florărie - design, cantitatea si calitatea florilor, aranjamentele... A rezistat vreo 4 ani. De vreo 2 ori am luat flori de la ei, iar faptul ca erau vecini a contat substanțial. Altfel, la ce preturi aveau (justificate de chirii etc)...era mult mai ieftin la chioșc, pe strada.
Deci e greu sa intri pe piața în România ca producător. Anumite business-uri sunt aproape perdante din start, în vreme ce altele au șanse, mai ales dacă sunt în servicii, divertisment, sănătate (adică zone neconcurate masiv de companii-mamut, cu resursa umana de baza prin țări din lumea a treia).
"perdante din start"? cam cum ar fi inventarea rotii?
Ccu alte cuvinte, concurenta este de vina pentru esec, nu lipsa unui plan de afaceri. Tipic
https://www.startupcafe.ro/idei-si-antreprenori/romania-firme-uniunea-europeana.htm?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR1dd4UQgOYfJUnOvJnYj6MSQDOtMCYASii5tifLuyEngdyUWwg2uCCCavw_aem_xLznxbWInvHC9d7UfXTOHw&sfnsn=wa
(rata de înființare a firmelor - aproape 13 la suta pe an. Rata de faliment...11 la sută.)
Despre legumele romanesti, nu inteleg cum de e mai avantajos sa le arunce pe camp (nu or fi auzit e furaje, cu or fi auzit de conserve?), dar imi aduc aminte cum in anii '90 era o stire la televiziune cum niste mezeluri foarte scumpe nu au fost vandute si au fost date la o ferma de vulpi. Ma intreb cum de producatorii de mere din Polonia (unde salariile si preturile la combustibili sunt mai mari de cat in Romania) prospera, cum producatorii de mancare din Italia, Franta, Grecia, Spania prospera si exporta in US, dar cei din Romania prefera sa arunce productia decat sa o vanda.
Cat despre producatorii autohtoni de lapte, de ce in Romania pretul la lapte e mai mare decat in US? La fel si la oua, in Romania sunt mai scumpe decat in US.
Va înțeleg preferințele. Doar ma intreb: toate sau aproape toate produsele românești sunt de evitat pentru ca sunt mai slabe, mai scumpe (de multe ori), mai puțin la îndemână? Nu cumva foarte mulți dintre noi, de fapt, cumpărăm masiv doar de la companii-mamut sau de la lanțuri de magazine, dintr-un motiv sau altul (eu inclusiv)? Vad pe fb reclame la săpunuri românești. Este relativ ușor sa faci un săpun (ca industrie ușoară, nu e ca și cum ai face țevi). Au reinventat și brandul Cheia. Plus alte tipuri. Dar ne e ușor sa mergem în Carrefour și sa luam Dove ori Nivea. Etc. Cumpărăm din supermarket, nu din piață. Luam mobila de la Ikea, nu de la Mobexpert sau Casa Rusu, cel mai adesea (de producătorii mici de mobila, ce sa mai vorbim). Preferam farfurii de Ikea sau supermarket made in china, deși se mai fac și pe la noi (o companie din Alba produce și pentru Ikea).
Aparent, puțin îmi pasă, sunt bugetara (aparent, pentru că în lanțul economic toți avem de suferit). Dar dacă intri pe piață ca antreprenor român trebuie sa îți convingi conationalii măcar sa încerce, măcar sa îți dea o șansă. Și e greu când acel conational lucrează în IT, dimineața își ia cafeaua de la Starbucks, la prânz comanda de la Pizza Hut și seara face cumpărături în Mall sau Carrefour, deci practic consuma 90 la suta brand international. L-aș întreba, dacă nu ar mai fi în IT, ce idee de afacere ar avea? In producție, nu cofișop sau cazinou... Și cum ar convinge o persoana ca el însuși sa ii devina client? Cum ar rupe ritmul unor obișnuinte și al unui traseu comercial foarte bine marcat și foarte facil? (majoritatea producătorilor români sunt rămași pe ulițe, în afara bulevardului principal, metaforic vorbind). Atunci sa vedem dacă am mai fi la fel de ironici cu antreprenorii noștri și am zice ca e vina lor, ca nu pot face un plan de afaceri...
Personal, sunt mulțumită de cât câștig, dar nu este normal ca în țara asta sa fie ok sa lucrezi în principal ca bugetar, avocat, medic sau it-ist. Însă este enorm de greu sa concurezi pe piață când produsele altora sunt făcute în Asia de Sud-Est, pe serie mare și cu costuri foarte reduse.
PS. Dvs oricum locuiți în State, nu aveți nicio "obligație" la patriotism economic sau incurajare de antreprenoriat local. Poate doar când mai veniți în vacanță la noi, ceea ce va doresc a fi cât mai frumoasă. Sănătate!
Pe fermierii, agricultorii, intreprinzatorii romani ii doboara statul roman. Haosul legislativ, schimbarile bruste, aiurelile decizionale. Totul e vraiste.
La asta se adauga si nepriceperea, neintelegerea unui business, cat si lacomia.
Multi pleaca la drum cu o afacere pe care n-o cunosc, nu s-au documentat si nu au vrut sa invete nimic, nu au vrut s-o studieze, ca ce-i mai simplu de a manageria o firma? La fotbal si politica se pricepe toata lumea. As mai adauga si afacerile.
Si da, intervine si lacomia: sa-mi iau vila si limuzina si piscina din primul an de antreprenoriat.
E mult haos in mediul de afaceri, provocat de stat dar si de patroni.
Nu trebuie sa faceti acea afirmatie: nu-mi pasa pentru ca sunt bugetara. Traiti in Romania, indiferent cine va plateste salariul: statul sau particularii.
Dincolo de probleme, mediul de afaceri tine Romania in picioare. Si firmele mari si cele mici si cele necunoscute si cele foarte stiute, toate isi aduc o contributie.
Si marile firme occidentale au plecat tot de jos, de la firul ierbii cum se spune, ca tot suntem in plin fotbal acum. Si ei erau necunoscuti, dar prin munca, pasiune, talent, inspiratie si noroc (si asta are un rol in viata noastra) au reusit. Daca citim povestea Zara, de exemplu, de unde s-a plecat si unde s-a ajuns, ne dam seama de munca acestor oameni. De ambitii, vise si creativitate (de asta am insistat ca scoala sa fie creativa, imaginativa, adaptata la secolul XXI).
Problema e ca ei au beneficiat de libertatea oferita de o societate capitalista dezvoltata care i-a sustinut in demersul lor si in care tara s-a dezvoltat odata cu afacerile fiecaruia, pe cand noi ne-am balacit in mizeria comunista ce a terminat totul. Dupa anul 1990 un sector important din afaceri a fost capturat de securisti si PCR-isti de varf.
Noi nu avem o traditie in afaceri, ca si-n politica. Noi nu avem crezul unui brand, nu avem un renume pentru ca nu avem cum.
Tot ce s-a intamplat in ultimii 34 de ani a fost un haos generalizat.
Credeti ca daca antreprenorii romani aveau posibilitatea sa lucreze productia in Bangladesh nu ar fi facut-o?
A arata mereu ca ceilalti sunt niste prefacuti, niste impostori nu-i cel mai potrivit lucru.
Noi ne prezentam ca niste floricele pentru ca n-am avut ocazia sa ne extindem dincolo de granite.
Am calatorit foarte mult si oriunde mergi gasesti produse italiene, spaniole, portugheze, franceze, engleze. De ce? Pentru ca atunci cand noi cantam cantarea Romaniei pe stadioane rupti de foame, de frig, de cenzura, de lipsa de medicamente, ceilalti produceau branduri in imbracaminte, in incaltaminte, cosmetice, parfumuri, mancare de top, branzeturi, masline, rosii, electronice, masini, automobile, turism, restaurante etc.
Suntem in urma cu vreo 70 de ani si la mentalitate si la dezvoltare.
Am cateva branduri romanesti de imbracaminte pe care le apreciez si de unde cumpar periodic: YOKKO (stiu, suna putin japonez), Depot 96, NISSA, YVETTES-Atelierul de pantofi (au o incaltaminte fantastica in care te simti divin. Prima data cand am cumparat de la ei a fost o pereche de pantofi. Mergeam la o nunta si mi-a fost teama c-am sa mor pe tocurile alea. Vreau sa spun ca m-am simtit fantastic. Experienta a fost de WOW). Firmele astea au imbracaminte si incaltaminte de vis, dar sunt un pic de nisa. Au si preturi mai piperate, dar merita. Ce am observat este lipsa de prezentare, de reclama. Nu stii nimic despre ei daca nu „sapi”.
Si eu am la parterul blocului o agentie de turism. A fost un micro-magazin (de cartier) si a inchis acum vreun an in urma. Nu prea si-au dat silinta pentru ca, de la inceput pana la sfarsit, de cate ori intram, erau destule goluri pe rafturi. Apoi spatiul a avut afis in geam: de inchiriat. Si a venit o agentie de turism. Ce a facut agentia? S-a izolat, s-a inchis ermetic: fiecare geam, inclusiv usa de la intrare, e plina de afise de nepenetrat, ca la autobuze. De afara nu vezi nimic. Nu stii daca e cineva in interior, daca e lumina aprinsa, nu stii unde intri daca te hotarasti sa intri. Sunt atat de sigilati, de inchisi incat cu greu intelegi ca acolo e o firma care functioneaza. Iata un aspect ce te da inapoi. Exista „trucuri” de comert care te ajuta. Pe romani nu-i intereseaza asta. N-am vazut niciodata pe cineva intrand sau iesind din acea agentie. Daca geamurile ar fi lasate libere de afisele puse din muchie in muchie, daca potentialul client ar vedea din strada in interior lumini, birouri, ambient cu ecran tv de prezentare a reclamelor, oameni band cafeaua, lucrand la birou sigur afacerea ar avea de castigat. Eu, una, n-as intra intr-o asemenea agentie pentru ca nu stiu ce ma asteapta dincolo de geamuri. Poate e un nebun cu un cutit in mana!!!
Din ce am constatat, vorbind cu rude si prieteni, se prefera marcile romanesti in proportie de 60-65% in magazine. Asta inseamna ca intrand in supermarket multi romani se uita intai la ce ofera Romania in primul rand si apoi la ceilalti.
Concurenta e acerba, iar cei din Romania trebuie sa fie buni pentru a dobora concurenta, ceea ce-i foarte greu. As avea o mie de lucruri de spus din experienta personala, dar nu e locul si cazul sa povestesc.
In Olanda sunt sute de targuri promovate pana la saturatie unde mergi si vezi toate rotile de branza pe care poti sa le vezi intr-o viata. La piata in Olanda mergi la cumparaturi, dar mergi si sa faci picnic, sa mananci o felie de branza si sa bei dintr-un pahar de plastic o sampanie minunata. Mai bei o sampanie, mai cumperi un cascaval. Asa merg lucrurile in capitalism. De aia ei reusesc.
Intreb: cate sindrofii cu degustari de produse sunt organizate in Vest, dar in America? Va spun eu: zero. (tot era un titlu pe acest site, cum sa reuseasca o firma romaneasca in America).
Stiti Portugalia? Acel popor micut, micut? Stiti ca sunt renumiti prin sardinele lor, printre altele? Stiti ca au la New York, in inima Manhattan-ului un magazin cu preturi exorbitante, numai cu conserve si vinuri de-ale lor?
Italia, de exemplu, Italia cea atat de cunoscuta de-ai zice ca nu mai are nevoie de reclama, si totusi. Italia prezinta periodic in New York (cunosc personal, de aia pot sa dau acest exemplu) degustari de vinuri, de branzeturi etc.
Mergi pe strada si vezi un anunt cu data si ora prezentarii, la intrarea intr-un hotel: prezentare de vinuri din zona Toscana... Fireste, intrarea este libera. Si ce sa vezi? Sute de persoane, cu treaba sau fara, vin sa guste acele vinuri insotite de niste gustari italiene, normal. Dar printre multi gura-casca ce s-au imbracat cu Armani si Versace si au plecat prin oras ca sa-si piarda timpul, sunt si unii care chiar sunt interesati de produse. Se fac discutii, se incheie contracte, se bate palma. Sunt cei din industria HoReCa in primul rand, apoi sunt marile magazine, vinoteci si asa mai departe.
Multe sunt organizate prin ambasada. La noi ambasada ce face? Nimic.
Eu daca eram in locul acelor agricultori de care spuneti, as fi luat cei 6 lei. Cum sa arunci pe camp? E o iresponabilitate, e o bataie de joc, e o imaturitate.
Stiati ca fermierii romani au cele mai mari subventii din Europa?
„Ceva e putred în România. Fermierii primesc printre cele mai mari subvenții din UE, dar fructele și legumele se tot scumpesc.
România se numără printre cele mai generoase țări europene cu fermierii. Autoritățile de la noi i-au sprijinit în ultimii doi ani cu peste 770 de milioane de euro. Cei mai mulți bani, au ajuns la producătorii de fructe și legume.
Însă legumele românești sunt tot scumpe, deși fermierii primesc sume mai mari decât colegii lor din Spania, Germania sau Austria.
În ultimii ani, statul român a sprijinit fermierii prin mai multe scheme de finanțare. Iar sumele care au intrat în conturi, pe lângă subvențiile europene, nu sunt de neglijat.
Dacă judecăm după ajutorul financiar pe care autoritățile l-au acordat fermierilor în ultimii doi ani, România ocupă locul 4 în topul țărilor europene care au dat cei mai mulți bani pentru agricultură - peste 770 de milioane de euro. O treime din această sumă a mers doar la producătorii de fructe și legume.
Cu toate acestea, fermierii care au accesat banii nu sunt mulțumiți. Spun că reușesc să acopere prea puțin din ce investesc așa că, la final, nu își permit să scadă și din prețul alimentelor pe care le scot în piață.”. - https://stirileprotv.ro/stiri/social/ceva-e-putred-in-romania-fermierii-primesc-printre-cele-mai-mari-subventii-din-ue-dar-fructele-si-legumele-se-tot-scumpesc.html
De ce oare? Statul asta asa debil cum este le-a acordat un sprijin. De ce nu e suficient? Probabil din prostia si lacomia despre care vorbeam mai sus.
Prin primavara am vazut mai multe reportaje cum toti fermierii cereau sa nu mai fie lansate rachete anti-grindina. Si ma tot intrebam de ce? Grindina nu-i daunataore agriculturii? Inca ma mai intreb si azi.
Si cati dintre agricultori au investit in sisteme de irigatii? Cati au investit in culturi mai curate, mai putin pline de pesticide?
„O analiză realizată de către Autoritatea Națională Fitosanitară arată că mai bine de 40% din legumele românești conțin pesticide periculoase.
Cele mai problematice dintre acestea sunt mărarul, salata verde și roșiile, potrivit studiului.
Specialiștii instituției au analizat peste 1.300 de probe iar în peste 40% dintre acestea au fost identificate reziduuri de pesticide.
Studiul a fost realizat în 2023 și arată o creștere importantă față de anul anterior, când procentul legumelor infestate se ridica la 27,9%, arată Adevarul”, - https://www.gandul.ro/actualitate/multe-dintre-legumele-romanesti-din-sere-sunt-pline-de-pesticide-care-sunt-cele-mai-contaminate-20166038
De ce se-ntampla asta? Pentru ca nu-i verifica nimeni. Nu sunt trasi la raspundere, nu sunt responsabilizati. Din lacomie si lipsa de respect fata de o afacere, fata de oameni. Intre timp noi mancam o multime de porcarii. Dar imi place ca dam cu rosii in rosiile vestice, dar nu le vedem pe ale noastre.
Si nu e doar o vorba:
„Insecticid interzis în UE, în lămâile din Turcia: concentrație de 7,5 ori mai mare.
Lămâi bio și din cultură convențională, la testele de laborator:
Am dus la teste de laborator săptămâna aceasta lămâi din cultură convențională din Turcia, dar și bio, acestea din urmă din Italia.
De asemenea, am luat din piață și căpșune din Grecia. Targetul acestui demers este acela de a informa consumatorii, de a educa fermierii și de a face un pic lumină într-un domeniu în care domnește o ceață prin care cu toții trebuie să ne orientăm să punem în farfurie hrana pentru noi și familiile noastre.
Nu frizăm senzaționalul și dăm cu bucurie și veștile despre alimentele care au un trecut cu brio testele aparatelor performante ale Vetwork Diagnostix, Tulcea. Așadar, lămâile bio au trecut testul chimiștilor. Sunt curate! Nico urmă de pesticid!
Insa, insecticid interzis în UE, în lămâile din Turcia concentrație de 7,5 ori mai mare …
„Aparatele au detectat, însă, un insecticid interzis în UE, într-o concentrație foarte mare față de limita maximă stabilită de Comisia Europeană și asta la lămâile convenționale din Turcia. Comisia stabilește limite maxime admise pentru ca să nu existe otrăviri, chiar și cazuri de mortalitate, chiar dacă substanța propriu zisă este interzisă de peste 17 ani în spațiul intracomunitar. Acest insecticid face parte din clasa substanțelor organofosforice cum este și sarinul. Nu este omologat în UE, deci nici în România. Însă, de la specialiștii horticoli știm că este un insecticid de contact pentru trips, acarieni, folosit în alte țări și la cereale.
Rezultatele analizelor de laborator: Lămâie Turcia calitatea I | Insecticid periculos peste limite. „ - https://andreeastroe.ro/lamai-turcia-toxic/
De ce Italia e OK, fata de Turcia? Pentru ca Italia are legi si responsabilitati si un renume de aparat, dar si o mentalitate, un respect fata de mancare si un angajament ce decurge din respectul vizavi de un business, fata de concurenta si fata de o economie de piata ce te pune pe firmament, dar depinde doar de tine daca vrei sa fii, daca vrei sa ramai acolo, sus.
Chelnerul italian te sufoca cu explicatii si prezentari. Dincolo de reteta de vanzare sta o realitate imbatabila: calitatea produselor pe care chelnerul le vinde.
https://www.gandul.ro/actualitate/multe-dintre-legumele-romanesti-din-sere-sunt-pline-de-pesticide-care-sunt-cele-mai-contaminate-20166038
Si sunt multe altele de spus.
P.S. In ciuda unor divergente din dialogul nostru infaptuit prin aceste comentarii, imi face placere sa va vad pe site si sa va citesc.