Playlist de carantină

Foto Facebook Mircea Radu

După atâta stare de urgență venită cu o mare și nemaisimțită pe pielea mea carantină simt că trebuie să evadez. Să fug unde-oi vedea cu ochii, cât mai departe, oriunde-aș vrea; dar pot? Nu. Și iar mă întorc într-un cerc vicios din care nu pot scăpa decât cu mintea și cu muzicile mele. Playlist de carantină:

 1. IRIS - Valuri

"Valul ce se sparge de mal/Într-o mare de iubire/Te-așteaptă acum din nou să vii"... și vocea aia cum nu se mai auzise, și prelungirea ultimei silabe de la capăt de vers care a devenit modă în tot hard-rock-ul românesc, și balansul ăla din șolduri cu privirea-n pământ, și Cristi Minculescu în fața mea și a sutelor de puști ca mine care-și vopsiseră IRIS cu carioca pe teniși, convinși că acolo, pe scenă, se întâmplă ceva atât de măreț și viu încât nu putea fi dat la televizor sau la radio. Îl mai întâlneam când și când în stația Teiul Doamnei din Colentina, înalt, cu părul vâlvoi, în jeans, teniși albi și geacă, întotdeauna singur. Le spuneam la școală că l-am văzut pe Minculescu și nimeni nu mă credea. The God Himself nu avea cum să se arate pământenilor darămite să meargă cu tramvaiul. După atâția ani, încă îi mai privesc cu ochii mei de adolescent și cred că IRIS e o anomalie, e ceva născut să nu moară niciodată.

2. MIRCEA FLORIAN - Cu pleoapa ta de argint

Mircea Florian a fost "the king of cool" înainte de a exista expresia asta în românește și înainte ca "Le Mans" cu Steve McQuinn să ruleze la Feroviarul, cinemaul din apropierea Gării de Nord. "Cu pleoapa ta de argint/Mă acoperi, mă descoperi/În ochii tăi presimt/Calde treceri/Spre primăveri" e mai mult decât acorduri și text, e ceva ce începe în iarba folk a anilor 70 și ajunge în camerele metalice și fără hublou ale oricărei farfurii spațiale. Dar încă și mai sus de toate astea, "Cu pleoapa ta de argint" e o melodie pe care n-o poți asculta cu nimeni, pentru că așa ceva nu se împarte ci se ascultă singur, noaptea, cu ochii la cerul care se odihnește și el, după atâta zi.

3. COMPACT - Fata din vis

Paul Ciuci cântând cu o mână solo-ul Money for Nothing (Dire Straits) pentru ca apoi s-o dea, numai el știe cum, în primele acorduri din Fata din Vis. Ce stare. Ce muzici. Ce regal. Nicio diferență între noi, adolescenții cățărați în vara lui ´86 pe gradenele din Ștrandul Studențesc Tei, numai în slipi&șlapi, și Marii Crapi din Las Vegas cărora le cânta Elvis la doi pași de mese. "Îmi amintesc de tine/Stăteai în fața mea/A fost de-ajuns o privire/ Ce n-o pot, n-o pot uita" fiecare cuvânt era știut și cântat de noi toți - era să zic că și milițienii fredonau asta, dar, stai un pic!, nu era nimeni, nicio uniformă care să ne păzească la concertul ăla. E ciudat și mă-ntreb cum e normal, ca atunci sau ca acum?...

4. SFINX - Carul Mare

Nu știu cine a făcut coperta albumului dar cred că Sfinx ar fi meritat mai mult. Pe bune, dacă nu știai deloc muzică, nu auziseși de Sfinx niciodată, erai din RFG și voiai o amintire din România, ți-ai fi cumpărat un disc cu o copertă albastră, cu o lună roșie și cu niște cevauri care arată ca moțul bezelelor din care ies dungi negre?... Dacă treci de copertă dai de unul dintre cele mai bune discuri ever. Nu știu dacă versuri, muzică, aranjamente sau chimia băieților dar da, tocmai asculți o capodoperă. "De-și va desface semnul de-ntrebare/Fularul moale, aburit, de nea/E un răspuns de dincolo de care/Niciun cocor să vină nu mai vrea". Repetă-ți versurile astea în minte, ascultă muzica cu ochii întredeschiși iar cerul va deveni violet și luna o pată de argint pe perdea (da, tot de la ei e).

5. ALEXANDRU ANDRIEȘ - Ochi de ciocolată

Muzician, poet, grafician, arhitect; nu știi ce e mai întâi. E în spatele multor cântece pe care le fredonezi, ți se par grozave și nu-ți trece prin cap că el le-a scris (ziceam mai sus de Sfinx, într-un cer violet, ei bine, textul e al lui). Nu știu cine spunea că Andrieș e Bob Dylan al nostru; dacă ar fi după mine, Dylan e Andrieșul lor. Un alt adevăr e că a compune melodii simple e cel mai greu - băieții ăia din Liverpool care au cucerit lumea au început cu Love Me Do care are patru acorduri. "Are ochi de ciocolata/Și privește uite-așa ...." chitară rece, muzicuță, bas, o clapă din loc în loc... Am ascultat-o prima dată în clasa a IX-a, la radio, în bucatarie, înainte sa plec la școală. O țin minte și acum.

6. HOLOGRAF - Oriunde te vei afla

Sunt trei motive pentru care se destramă trupele: banii, orgoliile și din cauza femeilor. Când s-a înființat Holograf, pe finalul anilor 70, era comunism și rock se cânta de plăcere, deci tăiem banii. Orgolii, da, un glonț care le-a trecut pe la ureche; e normal să le aibă - suficient să asculți o piesă (să zic "Oriunde te vei afla") ca să înțelegi că deasupra celor cinci e har. Femeile - abia ăsta motiv, nene...; lasă sandvișul și stai jos să îți zic ceva: în general, tipii care cântă rock nu arată cine știe ce (cred că nici nu dau doi bani pe treaba asta ci pe geci de piele și motociclete, în fine, treaba lor....) La Holograf toți cinci sunt bărbați bine - și din punctul ăsta de vedere, e o trupă atipică. Cum-necum au trecut de motivele astea trei, cântă împreună încă, o fac cu vigoare și cu neplictis și se adaptează oricărui trend, curent, generație sau gust. Holograf e trupa-cameleon. PS: Acum mă duc să pun "Oriunde te vei afla". Volum 10.

 7. CELELALTE CUVINTE - Dacă vrei

Chitară rece cu bătaie de menestrel peste care vine vocea androgină a lui Călin Pop cu "Dacă vrei privirea să-mi las în podea/ Calcă peste ea/ Dacă vrei de tine să simt că-s robit/ Lasă-mă uimit" apoi clipocitul chitarei electrice - toate astea trec de mintea care caută sensuri și rămân altundeva cu efect pe termen lung, nelimitat. Habar n-am dacă puștii de-acum mai rezonează la așa ceva dar știu pe cineva "de atunci" care s-a dus la magazinul Bucur-Obor, la parter, unde era raionul cu muzică, și sub pretextul că vrea să cumpere un pick-up și vrea să-i facă o probă, a pus piesa asta de câteva ori la rând. Întâi cu o moacă acră, vânzătoarea s-a urnit. Apoi, după audiții, figura ei a devenit blândă și parcă surâdea. Aparatul nu a fost cumpărat din lipsă de bani dar, doamnă, dacă citiți rândurile astea, intrați pe Facebook și cereți-mi prietenia. Am să vi-o ofer.

8. PHOENIX - Muzică și muzichiie

Phoenix este pentru Romania ce e Beatles pentru Regatul Unit. Nu că ei au fost primii, că n-au fost, ci că de la ei s-a înțeles că se poate și altfel. Păr lung, nonconformism, tradiții, naționalism, atitudine, curaj, pe toate le-au avut acești creatori. Plus Șerban Foarță și Andrei Ujică. Dar dacă n-ar fi trecut ilegal granița ascunși în boxele de concert s-ar mai fi creat Legenda? Dar dacă ar fi rămas aici, oare s-ar fi cumințit? S-ar fi tuns pentru a putea fi primiți în studiou, imprimați și dați la Albumul Duminical? Oare Partidul ar fi băgat râcă între ei, i-ar fi făcut să se certe și apoi să se destrame? Cine poate ști?....Rămân albumele Phoenix cu muzicile lor fără vârstă, fără timp.

9. DIDA DRĂGAN - Rug

Îmi aduc aminte perfect când am ascultat-o prima oară și cu ce ocazie. N-am să mă opresc la asta dar știu că este una din acele piese rare care depășesc auzul. Clapă, apoi o voce clară, unică și puternică ieșind dintr-un trup mai degrabă plăpând. După atâtea mii de ani îmi intră direct în inimă și o ascult cu același fior... Cred că atunci când nu mi se va mai face pielea de găină la vederea mării, a sângelui și a suișului vocii Didei pe "Se alege-n taină iar acelaşi dor/Semne arse, grele, din privirea ta/Fruntea mi-e dospită-n vara ta, iubirea mea" înseamnă că am murit.

10. AURELIAN ANDREESCU - Oameni

Probabil cea mai bună voce din muzica ușoară românească. Mai degrabă timid în viața reală (doamna Margareta Pâslaru mi-a zis asta) pe scenă era altfel, devenea altcineva dar își păstra catifeaua din voce - suficient să-l auzi o dată ca să-l ții minte toată viața. Ce bine că a fost contemporan cu Tom Jones și Engelbert Humperdinck - dacă ar fi trăit și ar fi atins maturitatea în anii 90-2000 ar fi cântat neștiut, undeva intr-un apartament, privind la televizor la boy bands-urile cu muzică compusă de IT-iști. "Oameni", piesa cu versuri rostite la mijloc, orchestră, cor de fete, na-na-na-na, adică toate ingredientele succesului în muzica anilor 70. "Oameni" a lui Aurelian Andreescu și prima gură de vin după o zi împuțită sunt momente pe care ții pentru tine și nu le poți da mai departe.  

Pe Mircea Radu îl puteți urmări și pe pagina sa de Facebook.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp