Foto: Getty Images
„Poate o imagine să ucidă?” Este titlul unei cărți care a văzut lumina tiparului în Franța anilor 2000. Autorul este un cunoscut filosof francez care și-a dedicat o mare parte din viață încercând să înțeleagă și să explice fenomenul imaginii. Marie-Jose Mondzain scria în Le Monde, după apariția acestei cărți, că imaginile au acest statut dual, pot fi salvatoare, dar și distructive, făcând referire și la primele imagini video care prezentau en detail decapitările ISIS.
O parte a presei franceze de atunci a considerat că ororile mediatizate ale războiului ar putea avea ca efect întărirea convingerii că statul democratic este net superior oricărei forme de totalitarism, că lumea civilizată, astfel oripilată, va înțelege mai bine acest lucru. Articolul la care fac referire mai sus vine cu o perspectivă nouă și total opusă. Imaginile violente vor genera teroare, de unde și sintagma de imagini ale terorii. Decapitările făcute publice vor ajunge exact unde călăii nici nu au sperat, în psihicul și în corpul fiecărui privitor. Privitorul, spune filosoful, va fi decapitat simbolic, orice exercițiu al rațiunii va fi paralizat. De ce e actuală această discuție?
Prestigiosul cotidian NYT a publicat recent o imagine care îți taie respirația. O familie ucisă cu sânge rece de soldații ruși pe o stradă din Ucraina. Imaginea neblurată vrea să cuprindă estetic tragedia absolută a războiului. Ce se întâmplă însă este că o dată văzută, imaginea prinde corp în spațiul intim al privitorului, devine propria lui realitate sângeroasă. Bătălia, dincolo de front, se duce exact aici: în spațiul intim al tău și al meu și al copiilor noștri. Granițele lui sunt fine și pot fi cucerite extrem de ușor. Vulnerabilitatea psihicului uman este o realitate deja de necontestat în lumea științifică. Mai exact: în fața terorii, nu ai unde să fugi. Imaginea te copleșește. Impactul este atât de rapid, încât primele sisteme de defensă ale psihicului nostru sunt scurtcircuitate. Nu e nimeni să te ajute, nu ai unde să fugi și nici cu cine să te lupți. Practic, ești singur și izolat, expus unei experiențe care depășește orice efort conștient de a o înțelege. Paralizia de care vorbește Marie-Jose Monzain poate fi tradusă astfel: în fața terorii, cel puțin din perspectiva teoriei polivagală a profesorului Stephen Porges, sistemul nostru nervos activează o ultimă baricadă. Supunerea.
Ce înseamnă asta din punct de vedere neurobiologic? Dacă suntem expuși pe termen lung la acest spectacol idolatru al morții (vezi imaginile morții din pandemia care tocmai s-a încheiat), intrăm într-o faza de dezactivare sau hipoactivitate. Se declanșează sistemul nostru suprem de urgență: complexul vagal dorsal. Fără să intru în foarte multe detalii tehnice, asta înseamnă că multe părți din creierul nostru se vor stinge. Practic ne dăm un shutdown ca să putem face față unei realități înspăimântătoare. Efectele: Depresie, izolare socială și lista e lungă. Violența imaginii duce la o suferință psihologică greu de gestionat, absolut copleșitoare, cu efecte pe termen lung asupra sănătății noastre. Cel mai important efect, în contextul actul, este detașarea și dezactivarea socială. Nu îmi mai pasă. Nu pentru că sunt rău, prost, incult etc, ci pentru că există atâta suferință, încât ultima soluție este colapsul psiho-emoțional. Expunerea la astfel de imagini nu crește toleranța la agresivitate, nu devenim mai empatici, ci, dimpotrivă, produce desensibilizarea la nivelul profund al psihicului nostru. Devenim robotici și incapabili de a simți pentru că ar fi prea mult. Cu alte cuvinte, există o întreagă constelație corticală care se stinge și devenim somnambuli în propriile noastre vieți. Deși ar merita o discuție mai lungă despre imaginea care ucide, merită cred să luăm fiecare decizia de a ne ocroti spațiul intim cât putem de mult ca să ne oferim nouă și celor din jur mai multă siguranță. Avem nevoie să nu murim simbolic pentru copiii noștri. În plus, imaginile de acest tip, după cum spuneam, anihilează în timp empatia, compasiunea, conștiința de sine, ingredientele psihice necesare pentru a fi alături de cei care suferă real în aceste zile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.