Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pont de călătorie: o duminică pe urmele lui Ivan Patzaichin

Ivan Patzaichin la Mila 23

Împreună cu Ivan Patzaichin la Mila 23

În ceea ce se anunța ultimul weekend de vară din octombrie, am decis să fugim de pe litoral într-o escapadă la Tulcea. Am zis de la bun început că va fi duminica dedicată lui Ivan Patzaichin, mai ales că nu am avut posibilitatea de a ajunge la inaugurarea falezei care poartă numele celebrului sportiv român.

Pont de călătorie dacă mergi cu mașina spre Tulcea

Clasicul drum pe șoseaua care leagă Constanța de Tulcea este mai lung cu cel puțin o oră din cauza lucrărilor care se realizează la intrarea în Babadag. În cazul în care nu vrei să faci un ocol de peste 50 de km, așa cum pățit noi, îți recomand să alegi ruta Constanța – Baia – Sarichioi- Tulcea ( dus-întors). În cazul în care vii de la București, folosește ruta tradițională pentru că ocolești zona cu lucrări. Pe de altă parte, ruta ocolitoare te va duce prin localitățile pitorești ale județului Tulcea (Slava Rusă, Ciucurova), iar pădurea, care îmbracă dealurile dobrogene, are hainele colorate de toamnă.

Peisaj de toamnă la Slava Rusă

Memorialul „Ivan Patzaichin”, principalul punct de pe faleza care poartă numele celebrului sportiv

Faleza din Tulcea este puntea de legătură dintre oraș și brațele Dunării. Disputată ani la rând de autorități, bucata de teren a devenit, în sfârșit, o pietonală. Cu o fântână arteziană la mijlocul distanței și cu o lățime care permite amplasarea de terase în sezonul cald, faleza este un punct de atracție pentru turiști și localnici. Din păcate, trecerea spre oraș nu se face prin intermediul unui spațiu verde, ci, pentru moment, tronează clădiri abandonate, maluri prăfuite și schele ridicate de constructorii care refac blocurile. Dar, dacă te uiti doar spre Dunăre vei ignora aceste aspecte inestetice.

Cam 30 de minute de pas lent și strâbați cam toată faleza. La capătul care face și intrarea în Delta Dunării veghează memorialul„Ivan Patzaichin”.

„Columna lui Ivan” – realizată de Virgil Scripcariu

Element principal al ansamblului memorial, Columna este simbolul vizibil din orice punct al Falezei ce ii poarta numele. Onorează memoria lui Ivan Patzaichin din perspectiva profilului său de multiplu campion olimpic și mondial la canoe, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint. Realizată din inox, lucrarea va marca simbolic momentele în care Ivan a dus faima României dincolo de granițe prin reușitele sale sportive.

Metopa” – creată de Mircea Cantor

În maniera sa inconfundabilă de lucru cu materia și inspirat de cultura tradițională, Mircea Cantor utilizează tehnica mozaicului și pictura pentru a reda artistic parcursul vieții lui Ivan – pornind de la Mila 23, satul din inima Deltei Dunării în care a făcut pentru prima dată cunoștință cu apa, barca și pagaia, elemente recurente în viața lui Ivan, și până aproape de prezent.

„Inimă așezată” și „Val oprit” – concepute de Teodor Graur

Marcat de magnetismul și de autoritatea personajului IVAN – izvorâtă din profilul său de autenticitate, modestie și impecabilă probitate morală – Teodor Graur surprinde efectul Patzaichin pe care Ivan l-a avut asupra celor pe care i-a atins, la propriu și la figurat. Graur îi surprinde latura de catalizator și de inspirație în aceste vremuri neliniștite, un motor capabil să schimbe sensul curentului din oamenii care pot schimba, la rândul lor, lumea în mai bine.

„Fântâna” – realizată de Dan Vezentan

Dan Vezentan poposește asupra iubirii nemărginite purtată de Ivan în suflet, în întregul său parcurs – dragostea față de apă și Deltă. Ivan a profitat de orice prilej ca să arate lumii frumusețea locurilor din care provine. Însă, mai mult decât atât, și-a propus să arate valoarea apelor pentru locuitori – atât din perspectivă utilitară, cât și ca mijloc de coagulare a oamenilor în jurul apei, un element identitar care poate aduce unei comunități prosperitate și sens.

“Restaurantul care face carasul așa cum trebuie este de recomandat”

Așa spunea Ivan Patzaichin când mă plimba domol cu canotca prin Delta Dunării.

Am mers țintit spre restaurantul Ivan Pescar de pe faleză, tocmai pentru a savura un caras prăjit ca la carte. Nu am avut noroc! Lucrările de refacere a fațadelor blocurilor au determinat închiderea pentru o perioadă scurtă a restaurantului. Cum www.funkytravel.ro are prieteni peste tot în România, așa am aflat de restaurantul pensiunii Stânca Dunării din localitatea Nufăru. Un drum cu mașina de 30 de minute de la Tulcea și ajungi la terasa aflată pe malul brațului Sf Gheorghe. Festinul culinar a debutat cu porții zdravene de scrumbie marinată de casă (34 de lei/porția). Nota 9,5 din 10 pentru preparat!

Scrumbie marinată, ceapă roșie și măsline

În timp ce companionii mei s-au delectat cu storceag (38 de lei/porția) și șalău (30 de de lei/porția), eu am ales, bineînțeles, un caras prăjit.

Peștele de mai bine de 300 de grame a fost gătit la perfecție, cel puțin după gustul meu (36 de lei). Recomand cu drag acest loc pentru restaurant, nu știu ce să spun despre pensiune pentru că nu am rămas peste noapte.

Recomandare: angajații restaurantului ne-au anunțat că în sezonul de toamnă-iarnă vor deschide doar la sfârșit de săptămână așa că nu ar fi rău să suni înainte pentru confirmare.

Muzeul Ivan Patzaichin se ridică la Mila 23

Sper ca la finalul acestui an să puteți citi în www.funkytravel.ro o relatare despre Muzeul Ivan Patzaichin de la Mila 23. Cum lucrările sunt în toi, vă las un citat al lui Teodor Frolu. “Moment istoric! Primul exponat al Muzeului Ivan Patzaichin este așezat la apus de soare. Canoea de dublu din anii ‘68-‘70”

Articol publicat pe Funky Travel.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabriel check icon
    In pandemie am intrerupt obiceiul de a merge in concedii in strainatate si am decis sa merg cu familia in Delta. Printre altele am fost si la Mila23. Eram chitit atunci sa scriu un articol, un post despre rusinea care m-a incercat. Nu sunt genul sa ii vorbesc de rau pe morti pentru ca domnul Patzaichin traia. Stiu ca a avut chiar si functii in Delta! Micul port de la Mila 23 are cateva panouri unde sunt elogiati marii nostrii campioni, insa aceste panouri sunt la modul sincer si direct o rusine! Un gunoi! cat sa fi costat sa le repare cineva? Pe bune, daca era cineva local sa se ingrijasca de asta le plateam eu. As fi dat banii pe loc numai sa nu vad asa ceva! Eram cu copii si in baarca, in drum spre Mila23, ii povesteam lui fiu-meu ca nu pot descrie eu in cuvinte ce a reusit soportivul Patzaichin. Cand am ajuns acolo, prima lui intrebare (copil de 8 ani atunci) a fost: De ce arata panourile in halul asta? Efectiv aratau ca si cum au fost vandalizate, ca si cum locul ar fi parasit, ca si cum ar fi fost panouri de pe la anul 100 cand fierul era scump. Si precum acest articol, ii aud relativ des pe cei din delta ca nu au turisti. Nici ei, nici guvernatorul (oricare ar fi el dealungul anilor), nici macare omul elogiat nu au nici cel mai mic interes sa ingrijasca mica bruma de istorie. Cum sa mai cerem sa invete cineva istoria? Cum sa mai cerem sa vina lumea sa viziteze? Si acum se ridica parul pe mine cand imi amintesc in ce hal aratau panourile alea.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Interesant. Multumim pentru recomandare!
    • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult
sound-bars icon