Omenirea este un veșnic copil de grădiniță. Are o memorie și o atenție de scurtă durată, o rațiune foarte limitată. Dacă cineva îi spune ceva ce nu vrea să audă, își bagă degetele în urechi și cântă un cântecel.
Nevenindu-i să creadă că americanii l-au ales președinte pe Donald Trump, de câteva zile plânge cu un ochi și râde cu celălalt. Firi dintre cele mai sensibile, românii înclină către jale, fiind, la fel ca întotdeauna pe parcursul istoriei, mult prea atașați de soarta marilor popoare.
Cei care nu sunt copleșiți de sughițuri se pot întreba de ce au votat americanii în acest fel. Pot încerca să identifice cauzele profunde care i-au netezit candidatului republican drumul către Casa Albă și, eventual, aspectele „tehnice” care i-au permis acestuia să câștige. Separându-se de cei care prevestesc sfârșitul lumii, pot examina ce reprezintă și ce nu reprezintă motiv de îngrijorare.
Acestea sunt și obiectivele mele într-o scurtă analiză scrisă la rece, câteva zile după aflarea deznodământului acestor alegeri.
Președintele Trump este în primul rând rezultatul corupției, lăcomiei, prostiei și îngâmfării elitelor care conduc SUA. Corupția și lăcomia sunt cele care au ținut americanul de rând în mizerie și întuneric, până când, pentru cel puțin o parte a populației, s-au atins limitele suportabilității. Prostia acestor elite a adâncit și mai mult falia dintre ele și omul obișnuit. Poate cel mai grăitor exemplu în acest sens este cel al corectitudinii politice care a întrecut orice limite, devenind nu doar o formă de cenzură și de control la nivel de exprimare, ci și la nivel de gândire. Îngâmfarea este cea care a dus atât la desconsiderarea populației, cât și la subestimarea lui Trump, permițându-i acestuia să-și învingă treptat competiția până la vârful sistemului.
În al doilea rând, președintele Trump este rezultatul nivelului scăzut de educație și, în mod deosebit, educație politică în rândul majorității americanilor. La fel ca și românul obișnuit, americanul de rând a fost ținut, mai mult sau mai puțin intenționat, așa cum afirmam și mai sus, într-o stare în care să înțeleagă cât mai puțin. În timp însă, mulți americani au realizat că sistemul despre care li s-a spus mereu că funcționează în beneficiul lor este mai curând opusul și au devenit din ce în ce mai hotărâți împotriva acestui sistem. Înzestrați doar cu o spoială de cultură politică, nu au fost capabili însă de a face diferența între ceea ce îi poate salva și ceva ce are toate șansele să îi arunce și mai adânc în mizerie. Drept urmare, au votat Trump.
În al treilea rând, președintele Trump este rezultatul voinței elitelor americane antisistem. Nu, pe Donald Trump nu l-au votat doar proștii din America, așa cum mulți proști din România par a fi convinși. Mulți oameni inteligenți și pregătiți l-au votat, de exemplu, pentru că l-au considerat mai ușor de supravegheat și de ținut în frâu decât mult mai „iubita” de către sistem Hillary Clinton. Dacă au avut sau nu dreptate rămâne de văzut.
Deși Donald Trump are o serie de calități care nu-i pot fi negate, ascensiunea și victoria sa se datorează cel puțin în egală măsură adversarilor săi. Nici republicanii, nici democrații (cu excepția lui Bernie Sanders) nu au fost capabili să trimită în competiția pentru funcția supremă în stat candidați demni de Casa Albă. Campania făcută de către Hillary Clinton și echipa ei ar putea fi introdusă în viitoarele manuale de științe politice la secțiunea: cum poți da greș într-o cursă electorală. Un personaj bidimensional, extrem de ușor de asociat cu sistemul corupt, pe care a stat lipit în permanență abțibildul „FAKE” (fals), candidata democraților a fost capabilă să comunice cu electoratul american doar prin intermediul unor clișee corecte politic, reproduse cu o abilitate asemănătoare unui copil de școală primară.
Într-o bătălie dominată de ipocrizie și minciună, Donald Trump nu putea să iasă decât în avantaj mulțumită calităților sale native și stăpânirii la cel mai înalt nivel a comunicării de tip teleshopping. Campania murdară, în care nu s-a pus nicidecum accentul pe proiecte, ci pe lovituri între picioare, activitatea neîncetată de propagandă și manipulare îndeosebi în sprijinul lui Clinton a mijloacelor de informare controlate politic, toate acestea l-au favorizat până la urmă pe Trump, întărindu-i acestuia imaginea de unul contra toți, de om contra sistem.
În timp ce exploatarea ignoranței, rasismului, xenofobiei, fanatismului religios, misoginismului caracteristice unei părți mult prea mari a populației americane i-a adus voturi dar s-a întors și împotriva sa, mesajul antisistem a fost utilizat de către Trump cu maximă eficiență: „Mișcarea noastră are ca obiectiv înlocuirea unui establishment politic eșuat și corupt cu un nou guvern controlat de către voi, poporul american”, spune candidatul republican la începutul unui discurs excepțional, cu care ar fi putut câștiga alegeri oriunde în lume.
Ce va face și ce nu va face președintele Donald Trump în următorii patru ani pot spune cu precizie doar cititorii în stele, foarte numeroși zilele acestea din câte se poate observa.
Oricine a urmărit cu atenție întreaga campanie începând cu alegerile primare republicane a putut constata că Trump nu este nicidecum un prost, ci, dimpotrivă, un individ deosebit de inteligent și abil politic. De asemenea, omul de afaceri devenit politician a demonstrat pe tot parcursul campaniei că are o mentalitate de învingător. Această atitudine îl va ajuta foarte mult atât în impunerea proiectelor interne, cât și în politica externă. Cu certitudine, nu va fi pentru nimeni un adversar facil.
Trump, astăzi în vârstă de 70 de ani, a fost toată viața sa un businessman. Cel mai probabil, va gândi politica externă a țării sale tot ca un om de afaceri. Dincolo de afirmațiile sale bombastice, experiența acumulată pe parcursul vieții îl va determina să urmărească interese globale ale SUA cu aceeași tenacitate cu care și-a construit propria imagine și imperiul financiar. Aceeași experiență îl va face deschis la negociere, dar și dispus să sacrifice pioni pentru câștiguri mai mari. Și dacă am adus vorba despre pioni, pentru micii aliați precum România, cel mai probabil va oferi cel puțin aceleași garanții ca și până acum, însă, ajustând prețul în funcție de contextul intern și internațional.
Greu de spus dacă Trump își iubește într-adevăr țara așa cum a afirmat de nenumărate ori. Mult mai observabil este însă faptul că își iubește propria legendă. De aceea, se poate presupune că ambițiile sale politice nu se vor limita doar la un al doilea mandat. Narcisismul său nemăsurat este principalul indicator al faptului că își dorește să rămână în istorie ca un mare președinte.
Și mai greu de spus este în ce crede și în ce nu crede dintre lucrurile pe care le-a afirmat pe parcursul campaniei. Ceea ce a demonstrat însă este că poate fi foarte adaptabil în funcție de interesele pe care le urmărește.
Principala îngrijorare legată de noul președinte al SUA ar trebui să fie aceea că acesta nu crede tocmai în obiectivul principal pentru care a fost votat - și anume - înlocuirea establishmentului politic eșuat și corupt cu unul în serviciul poporului american. Dacă va sprijini sau chiar întări în interes personal sistemul împotriva căruia a promis să lupte, va deveni un personaj mai periculos pentru SUA și întreaga lume decât dacă ar duce la îndeplinire toate neroziile pe care le-a susținut în campanie.
Dincolo de personajul vremelnic care o conduce, cele mai mari îngrijorări ar trebui să provină din vulnerabilitățile și neajunsurile democrației americane. Depărtarea din ce în ce mai mare a politicului de cetățeni, adâncirea faliilor din societatea americană, numeroasele probleme economice și sociale care nu-și găsesc rezolvarea, amenințările de pe scena internațională - la care s-ar adăuga mandatul unui președinte care să agraveze și mai mult lucrurile - ar putea aduce aproape de colaps cea mai puternică democrație a lumii.
Mai mult decât atât, aproape toate aceste vulnerabilități și neajunsuri se regăsesc în cazul tuturor celorlalte democrații de pe Glob, foarte multe dintre acestea neavând mecanisme de protecție la nivelul celor ale democrației americane. Prin modul în care a abordat aceste alegeri, Trump a deschis deja larg (și) porțile extremismului în întreaga lume. Mai rămâne ca prin acțiunile sale în calitate de președinte să îi încurajeze sau întărâte și mai mult pe toți nebunii lumii, într-o renaștere a extremismului la nivel global. Acesta ar putea intra în istorie ca „efectul Trump”.
Este momentul ca omenirea să-și scoată degetele din urechi. Dacă nu-și va asuma sau nu va reveni la o serie de valori fundamentale, pornind de la respectul față de ființa umană, atunci viitorul ei va fi în pericol așa cum nu a mai fost niciodată.
*
P.S. Dincolo de ce se întâmplă cu marile puteri ale lumii sau între acestea, statele mici precum România și Moldova au puterea de a hotărî în privința propriului destin. În ciuda rezultatului alegerilor de ieri, cetățenilor Moldovei nu li s-au închis porțile Europei Mari. Cât despre cetățenii României, pe 11 decembrie avem șansa de a vota nu doar pentru o Românie liberă de corupție, ci și pentru o Europă mai puternică. În afara Europei nu ne așteaptă nimic bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nenorocirea e ca au crezut mult mai multi si au aparut ca sunt inteligenti!
Horner a inventat ca un protestar impotriva lui Trump a fost platit cu $ 3500 si lumea a crezut; a scris ca musulmanii vor purta ecusoane sub presidentia lui Trump si li se va interzice accesul in America, milioane au crezut si din pacate, multi s-au bucurat....si tot asa.
Putini din presa, si aici e marea ei vinovatie, au scris in permanenta ca spusele lui Trump nu pot fi realizate sau ca sunt minciuni grosolane.
Faptul ca oamenii cred tot ce e online arata pericolul lipsei de educatie. In aceste zile lumea citeste facebook, nu ziare sau website-uri serioase.
Nu aveti dreptate, majoritatea romanilor/americani au votat pro Trump! Ei confunda liberalismul cu comunismul si imi pare rau sa spun,
multi sunt rasisti.
Nu s-au gandit, sau nu le-a pasat, ca apropierea lui Trump de Rusia pune in pericol independenta Romaniei.
Dar de fapt America va fi condusa de Jared Kushner, ginerele lui Trump si de vicepresedintele Mike Pence - ei stiu bine ca Trump e imprevizibil si total ignorant in politica.
Asta nu face situatia mai buna, ba din contra.
.
Nu cunosc cum au votat românii stabiliți în SUA, nu am niciun fel de date în acest sens. Nu știu în ce măsură este sau nu Trump apropiat de Rusia, suspectez că și aici a fost vorba mai mult de o manipulare.
Din câte l-am urmărit, Trump nu pare a fi deloc ignorant în privința politicii, ba din contră. SUA nu a fost niciodată condusă de un singur om.
Într-adevăr, manipularea prin știri false sau „prelucrate”, alături de alte forme de manipulare, este la ordinea zilei, peste tot în lume. Manipularea poate fi contracarată în primul rând prin educație.
Mai ales in aceasta perioada dinainte de parlamentare ar fi nevoie de mai multa informație privitoare la programele, candidații si listele partidelor noastre. Informații concrete, analize comparative, orice poate lamuri mai bine pe alegători.
Altfel, bazandu-ne pe non-combatul lor pe care l-au practicat si la locale, vom avea aceleași triste rezultate urmate de aceleași resemnate comentarii.
Tema e aceeași dar perspectiva e mai larga iar soluția sugerata e dificila in simplitatea ei. Si comentariile sunt interesante!
Asadar, dupa cateva zile de la surpriza din USA putem afirma oare ca democratia in forma in care o cunoastem noi dupa cel de-al doi-lea razboi mondial si-a atins limitele?
Iata ca in tara , teoretic cea mai democratica este ales un presedinte care ar putea promova ''nepotismul'' la greu propunandu-si copii,nevestele etc. in functii publice.De asemenea democratia cea mai avansata a ''emanat'' un personaj cel putin in afirmatii sovin ,rasist ,nefrecventabil.Chiar daca votul popular ar fi decis , nici despre Hillary nu se pot spune multe lucruri bune.Evident , de vina sunt politicienii americani ai ultimelor decenii , din ce in ce mai slabi si mai corupti ,supusi marilor corporatii si grupurilor de interese.Dar cu toate acestea cred ca democratia cunoscuta si-a atins limita de incompetenta.Poate ar fi momentul ca electoratul sa voteze constient de ceea ce i se poate intampla daca nu analizeaza si ia in serios actul votului.Poate ca nu toata lumea poate asta,poate ca unii nu vor sa se implice , nu-i intereseaza , nu cred ca se poate schimba ceva.Si atunci de ce sa-i lasam pe unii analfabeti,alcolici,drogati sa ne hotarasca soarta?De ce sa lasam pe unii sa voteze ''la misto''?Oare un olimpic la matematica la varsta de 16 ani nu ar avea discernamant mai mult sa voteze decat un analfabet alcooolic de 40 ani?Oare nu ar fi interesant sa ne gandim la un vot de la 16 ani,in unele conditii.Sau la eliminarea votului universal si inlocuirea lui cu in vot selectiv pe criterii de apartenenta reala la societate.De implicare reala ,de discernamant real.Oare dreptul la vot nu ar trebui confirmat si de alte calitati decat de fireasca trecere a timpului si implinirea varstei de 18 ani?De ce sa ne hotarasca soarta niste politicieni care in loc sa convinga ,pe cei care inteleg si sunt interesati,cu programe si fapte,stau si inventeaza metode de prostire a unui ''vulg'' din ce in ce mai numeros?De ce sa ne fie frica sa dezbatem o tema atat de importanta.Care ne hotaraste viata.Care viata are cam 20 de cicluri electorale de 4 ani.Poate ca in fata unui electorat mai putin numeros dar mai avizat si politicianul , roman sau de aiurea ,ar fi mai interesat de ceea ce face si nu de ceea ce spune.Poate ca stiind ca prestatia de 4 ani ii va fi analizata de cineva care stie sa citeasca,sa inteleaga,sa compare,politicianul va fi fortat la o activitate mai eficienta si mai corecta.Iar cei care sa zicem ca isi vor pierde dreptul de vot,cred ca vor trai linistiti,aburiti,prafuiti sau nesimtiti ca si pana acum.In ceea ce priveste sistemul american de electori,el nu poate contrazice afirmatiile de mai sus caci tot dintr-un vot universal isi trage seva.Asadar , fie revenim la valorile anilor '70 cand morala,cinstea si pregatirea candidatului conta in decizia unui electorat mai instruit si mai atent cu ce i se intampla fie ne gandim la o schimbare.Cat mai avem timp.Caci daca nu , s-ar putea sa ajungem sa ne plangem copii trimisi prin cine stie ce razboaie, si sa ne intrebam precum germanii in 1945 cum a fost posibil!
Într-adevăr, democrația modernă are mari probleme în acest moment. Însă cred că restrângerea dreptului de vot ar fi o greșeală fatală. Excludeți o parte a populației, care doriți dumneavoastră. Foarte curând va urma alta, cine știe din ce motive. Se va găsi cineva care la un moment dat care să considere și să fie convingător că dreptul de vot trebuie restrând și mai mult. Apoi ar urma o altă restrângere. Într-un final, dreptul de vot ar aparține unui număr redus de indivizi. Vă imaginați cred cum ar arăta o asemenea țară...
Aș înclina către revenirea, sau, mai bine spus, la ajungerea la valori. Prin educație.
P.S. Un olimpic la matematică nu este neapărat un cetățean și un votant mai bun. Poate să fie, fără nicio problemă, un extremist de dreapa. Am dat acest exemplu pentru că am cunoscut un asemenea caz.
Dupa rezultatul alegerilor acesti studenti au fost atat de afectati psihic ca multi nu au putut da examenele si unii profesori au inteles asta. Nu sariti sa spuneti ca sunt alintati, ori nu stiu ce e viata - a fost prima lor intalnire cu faptul ca democratia nu aduce intotdeauna binele, ca viata are surprize imense, de cele mai multe ori negative.
Sa speram ca ei, si multi alti tineri, pentru ca ei sunt viitorul, vor sti sa isi canalizeze inteligenta si energia mai bine.
Din câte am observat, există următoarele tipuri de comentatori:
Cei care laudă și atât. Dintr-un motiv sau altul, mereu mi-a displăcut să fiu lăudat în față.
Cei care aduc argumente în plus la ce ai scris sau te contrazic civilizat, cu argumente. De dragul acestora răspund.
Cei care te înjură. Mulți dintre aceștia nu au înțeles ce ai scris. Altora, nici nu le pasă. Scopul lor este să înjure.
Cei care sunt suficient de inteligenți pentru a nu te înjura, dar care comentează doar ca să te jignească. Nu aduc argumente, fac doar pe deștepții. Dau lecții. Știu ei mai bine, dar nu spun.
Cei care aberează. Scriu comentarii adesea lungi, care uneori nu sunt la temă, din care alteori nu poți înțelege nimic. Spuneți-mi sincer, nu ați observat și dumneavoastră astfel de comentarii și comentatori? Față de care nu poți avea o reacție, nici pozitivă, nici negativă, fiindcă nu înțelegi ce spune omul acela acolo?
Acestea fiind spuse, redacția decide politica sa în privința comentariilor. Tot ceea ce pot face eu să fac este să citesc, să răspund sau nu. Deși am fost sfătuit să nu o mai fac, țin la dialogul cu cititorii. Păcat că sunt foarte mulți care îl îngreunează și care alungă oamenii de bună credință. Ca să nu existe neînțelegeri, cred că dumneavoastră sunteți de bună credință, de aceea v-am răspuns.
Cand s-a vazut invingatorul, am vazut oameni in varsta, cu lacrimi pe fata. Atmosfera a fost de inmormantare a unor idealuri.
Ești liber să concluzionezi că analiza mea e proastă, poate că ai și dreptate.
Însă eu nu am scris ceea ce se pare că ai înțeles tu. Ceea ce am scris eu, pe scurt, sună cam așa: În societățile și sitemele educaționale moderne, în cazul de față ne referim la SUA, nu se pune accentul pe educația civică și politică, cu siguranță nu cât ar trebui. Oamenii nu știu ce se întâmplă din punct de vedere politic la ei în țară, știu foarte puțin spre deloc despre ce se întâmplă peste granițe, nu înțeleg mai nimic despre democrație, despre societate, despre viața politică. Ajung în situația să aleagă între un om corupt al sistemului și un demagog cu un discurs cel puțin pe alocuri extremist. Dacă ar fi știut cum să se apere, nu ar fi ajuns în primul rând într-o astfel de situație. Ar fi avut de ales între candidați mai buni. Sau, dacă ar fi ajuns, ar fi ieșit în stradă și ar fi cerut candidați mai buni. În loc să facă acest lucru, au căzut în plasa politică de a se plasa fie de partea lui Trump, fie de partea lui Clinton.
Sper să fie mai clar acum. Și politica se învață, la fel ca orice altceva.
Cat priveste globalizarea, Trump evident ca a mizat pe frustrarea si fricile unor oameni care se adapteaza mai greu la societatea actuala, dar a uitat sa le spuna acelor oameni ca principalul stat care beneficiaza de pe urma globalizarii este SUA si ca o "incetinire" sau "controlare" a acesteia va face probabil viata si mai grea pentru acei oameni care l-au votat.
Vezi ca aluneci spre political correctness-ul pe care tocmai l-ai condamnat.
Sper să fii de acord, „maimuță” este inacceptabil. În rest, e o chestiune care ține de moderație. Foarte mulți oameni tind către extreme.
Trump a știut foarte bine cum să atragă voturile populației din extremele descrise mai sus. Clinton a avut mai mult spor în privința voturilor celor ultrasensibili. Sper că le-am spus corect.
Imi place fraza asta. Ii plângem de mila pe cei bogați si noi suntem cu bulendrele rupte-n cur.
Cred ca gresiti aici. Tocmai pentru ca si-au dat seama ce pericol ii pastea cu un politian mincinos, corupt si faradelege precum Hillary Clinton au votat Trump. Poate ca nu au mari cunostinte politice, insa au judecat-o pe caracter si integritate, lucruri care ii lipsesc. Degeaba ai experienta politica daca esti gata la orice moment sa-ti vinzi tara pentru bani.
Sigur ca timpul ne va arata cine a avut dreptate, insa deja s-a anuntat ca oricine va lucra in administratia Trump va semna un angajament care le interzice sa faca lobbying timp de 5 ani. Cei care erau in echipa de tranzitie si au facut lobbying au fost dati afara acum 2 zile. E pe calea ce buna si nici nu e presedinte inca. Sunt optimist si cred ca ne asteapta lucruri bune dupa 20 Ianuarie.
Nu sunt la fel de sigur că l-au citit bine și pe Donald Trump. Cea mai mare îngrijorare a mea față de acesta este că va fi doar un alt om al sistemului. Dar, viitorul ne va spune. Poate că mă înșel.