Profesor, revoltat de aberațiile politicienilor din „România educată”: „Stau în fața unei clase goale… Iar le-au dat elevilor mei o vacanță, deși nici ei nu mai vor”

Foto: presidency.ro

Stau în fața unei clase goale, unde astăzi aș fi putut preda lucruri interesante, dar, precum îi stă bine învățământului, este zi liberă pentru elevi. Profesorii au cerc pedagogic. Mulți poate vă întrebați ce este acela, ce utilitate are și de ce, după doar 14 zile de școală, elevii, din nou, pierd o zi de școală! Am avut două săptămâni de vacanță, în care se puteau desfășura, desigur, cercurile pedagogice, nu este așa? Și mai mult, luni va fi o punte, care să lege zilele de marți și miercuri, pentru, ghiciți ce, încă o vacanță! Asta este, desigur, o altă aberație a sistemului de educație, care confirmă, încă o dată, interesul meschin al clasei politice de a face din copiii noștri o masă de vot fără creier! Și, vă vine să credeți sau nu, copiii noștri au avut atâta vacanță, încât nici ei nu mai vor! Și întreabă, mirați: „Iar vacanță? Dar, doamna, nu mai vrem, pierdem foarte multă materie, avem examene!”

Care sunt consecințele grave ale acestor lacune, ale acestor vacanțe interminabile, se va vedea mult mai târziu, când nu se va mai putea face nimic! Dar ce să facem noi, niște simpli dascăli, conduși de incompetența unora care se numesc și ei, la rândul lor, dascăli? Am ascultat acum câteva săptămâni, un interviu al Oanei Moraru, expert în educație, care susține că literatura pe care o studiază elevii în licee nu mai este de actualitate! Nu sunt deloc de acord! Vă propun un exercițiu de imaginație, care, probabil, va evidenția ignoranța și dezinteresul pentru actul educațional al celui care este la cârma educației, de care, probabil, mulți dintre noi ar vrea să se dezică!

„Ion” de Liviu Rebreanu, evidențiază un personaj cel puțin interesant prin multitudinea de asemănări cu personajele de pe scena politică din ziua de astăzi. Astfel, prin minciună, prin specularea unor slăbiciuni umane, el reușește să o seducă pe Ana, pentru a profita de averea acesteia. Un personaj fără scrupule, căci, dezumanizat de dorința de a stăpâni pământurile, el o împinge pe Ana să se sinucidă. Să îl aducem în actualitate prin figura ministrului educației, care, prin minciună și înșelăciune, se urcă pe un piedestal intangibil, refuzând să dea amănunte despre plagiatul din teza sa de doctorat! Ba, mai mult, își dorește să îl încurajeze, modificând un regulament de verificare a suspiciunilor privind tezele de doctorat plagiate. Și, învingător, l-am văzut ieri, rămas în funcția de ministru, plecând capul umil în fața domnului președinte, mulțumindu-i pentru șansa de a rămâne la pupitrul educației cu titlul, desigur, de doctor! Iată două personaje, care prin minciună și prin impostură, se aseamănă destul de mult. Ion, personajul lui Rebreanu, plătește, în final, pentru acțiunile sale, dar și domnul ministru, mulțumit, plătește, acordând încă o vacanță, pentru că, nu-i așa, are cum!

„Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, îl are ca protagonist pe Ghiță, un cârciumar dezumanizat de dorința înavuțirii, așa că acceptă propunerea interlopului Lică de a participa la diverse acțiuni necreștinești, face compromisuri de tot soiul, ajunge să-și împingă soția în brațele acestuia, și, în cele din urmă, pierde tot! Povestea este actuală, parcă mai actuală ca niciodată, am putea face o extrapolare. Ministerul Educației, care poate fi transpus în personajul Ghiță, face afaceri cu nimeni altul decât interlopul Sile Cămătaru. Sile Cămătaru, cel care a făcut șase ani de închisoare pentru proxenetism, lucru de care poate fi acuzat, de altfel și Ghiță, în momentul în care își trimite soția în brațele lui Lică, a fost declarat câștigătorul licitației pentru testele de salivă în școli! Ghiță plătește în final pentru păcatele sale, domnul ministru primește din nou portofoliul educației.

Cocoțat pe soclul de ministru, un astfel de om nu poate fi interesat de educație! Ci doar de interesele sale! Putem afirma că literatura studiată în școală nu este de actualitate? Că vremurile s-au schimbat atât de mult, încât nu au nicio legătură cu zilele noastre? Întrebarea mea firească este de ce nu au propus-o direct pe doamna Viorica Dăncilă la educație? Eu, în locul domnului Ciolacu, aș fi luptat pentru ministerul educației și aș fi propus-o, așa, pentru a-l face pe domnul președinte, dascălul care luptă pentru o Românie educată, să conștientizeze minciuna care ne-a adus în stare să îl votăm! Educația rămâne captivă tuturor celor care nu o au, celor care doar se prevalează de funcții, pentru interesele lor meschine, batjocorindu-ne copiii, lasându-i pradă unor interese obscure, clandestine, care, din păcate, vor lasa o amprentă puternică în sufletele lor! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp