Foto: Inquam Photos/ Bogdan Dănescu
Înainte să devin profesor, am fost și eu elev.
Deși copil cu prea puțină experiență de viață, îi înțelegeam la vremea aceea și eram conștient de faptul că nu e chiar atât de simplu să devii un model pentru generații întregi de oameni într-o societate în care educația a fost mai mereu pusă pe plan secund.
Îi vedeam oameni buni și dornici să ne transmită cât mai multe din universul lor de cunoștințe, să ne bucure, să ne ajute, să ne vadă bine. Cu toate astea, nu puteam să nu remarc multele zile în care intrau în clasă cu privirile greoaie și cu vocea lipsită de vlagă, cu îngrijorare și descurajare pe chip.
Știam că nu au parte de tot respectul pe care îl merită, de sprijin, de demnitatea cuvenită. Le simțeam tristețea în priviri și eram neputincios. Și, în ciuda acestor lucruri, ei tot luptau. Și o făceau pentru noi, cu muncă și sacrificiu.
În acest sens, elev fiind, nu am cum să uit un moment pe care eu îl port cu grijă undeva prin sertarele amintirilor mele, un moment în care unul dintre profesorii mei a deschis portofelul și mi-a oferit o bancnotă de 50 lei.
Eram într-o excursie și ne oprisem la un centru comercial unde am dat o tură prin librării. Îmi doream foarte mult o carte pe care pusesem ochii de ceva vreme și care costa 45 lei.
Profesorul s-a uitat la mine cu entuziasm și i-a zis colegei sale că sunt ultimii bani rămași după ce a plătit și chiria, dar pentru mine îi dă cu bucurie. Am rămas cu această imagine în memorie, o imagine solemnă a unui om cu zâmbetul larg așternut pe buze și care își dăduse probabil ultimii bani de salariu doar ca să mă absoarbă-n propria-mi fericire chiar și pentru un minut.
La mulți ani de atunci, înțeleg mult mai clar că profesorii nu sunt doar oameni, ei sunt „motoarele” care ne-au condus către evoluție, către nobil și care ne vor dicta în continuare viețile și alegerile, poate chiar în mod involuntar.
Și mai simt cât de puțin îi apreciem pentru asta. Și cât de puțin respectată este munca lor.
Elevi, fiți alături de profesorii voștri în aceste zile. Au nevoie!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da, s-au schimbat generațiile și atât profesorii cât și elevii trăiesc acum în cu totul altă paradigmă. Cancel culture, nu mai citim pentru că avem google iar banul este valoarea intrinsecă în mintea celor mulți, în general, o scară a valorilor complet răsturnată, o lume la care și-au adus contribuția și mulți profesori lipsiți de vocație, slab pregătiți sau fără talent pedagogic.
Merită oare respectul elevilor acei profesori care acum un an făceau grevă pentru mărirea salariului, exact în perioada în care trebuiau încheiate situațiile școlare?