Programul de detoxifiere digitală al bloggerului și antreprenorului Cristian China Birta: „Multă lume spune că e imposibil să faci asta, dar la mine #după18fărăweekend funcționează”

V-ați gândit vreodată cât timp petreceți pe telefon sau în social-media și ce beneficii aveți în urma acestui comportament de consum? Dar cât de nociv este? În ediția de azi a podcastului Habits by Republica stăm de vorbă cu Cristian China Birta, blogger, antreprenor și mare maestru de isprăvi 2.0 – cum se prezintă de peste 16 ani de când a apărut în blogosfera românească. Între timp și-a dat seama că viața reală bate social media și că ar vrea să își petreacă mai mult timp din zi ancorat în discuții face to face decât pe messenger și așa a făcut. De câțiva ani Cristian China Birta trăiește după un program strict care îl face mai fericit - După18FărăWeekend mai exact nu mai vorbește cu lumea după ora 18.00 și în weekend și petrece timpul alături de familie și prieteni. După această experiență, dar și inspirat de cele ale prietenilor săi, Cristian China Birta și-a propus să scrie un Manual de Detoxifiere Digitală la care lucrează în prezent.

• Fiecare alertă, fiecare notificare pe care o primim din social media e o mică doză de dopamină în creier. Asta înseamnă că suntem tot timpul agitați, tot timpul în alertă din cauza notificărilor și nu ne putem concentra. Am început să scriu la un manual de detoxifiere digitală. Sunt un maestru kung-fu al nelăsatului digitalului să-ți dea decisive la suflet.
  

• Mai mult de 50% dintre români, primul lucru pe care îl fac dimineața este să intre pe social-media. Intră prin intermediul telefonului mobil pentru că ne-am dus la culcare cu el. De ce te culci cu telefonul? Ce are telefonul acela? Este un fel de cavaler care stă să te apere de ceva? Lasă telefonul, nu intra cu el în dormitor.

•  De exemplu eu îmi propun ca în două luni să nu mai fiu dependent de telefon sau să nu mai fiu dependent de social-media. Ce trebuie să fac, în două luni de zile, ai stabilit deadline. Începi să faci pași mici, de câte ori intri pe social-media pe zi, de 10 ori, începi să intri numai de 7 ori. Peste două săptămâni intri numai de 5 ori. Adică Project Management spune principii foarte clare, deadline, pași mici ca sa atingi obiectivul mare și te ajuta extraordinar de mult mindset-ul. 
  

• Eu renunț la ecrane seara, la tot ceea ce înseamnă ecrane, cu excepția meciurilor la care mă uit din când în când. Dacă nu am meciuri, nu mă uit deloc cu 2 ore înainte de culcare. 
  

Interviul pe larg:

La începutul blogurilor, în România prin 2006 erai deja acolo cap de listă cu un blog pe care îl semnai sub pseudonimul „Chinezul” . Au mai trecut anii și ai intrat în categoria așa numiților „ Alisters” - nu știu dacă se mai folosește termenul acesta acum. Cum ai început să scrii pe blog? Și cum de nu l-ai abandonat 16 ani mai târziu?

Să o lămurim de la început, nu mai există „Alisters” și oricum nu sunt eu acolo, ci în categoria dinozaur-listers, dacă vrei. Glumesc de multe ori cei din ecosistemul nostru de marketing când mă mai duc pe la conferințe spunând „Auzi, dar animalul tău preferat era T-Rex?” cam așa este când îmbătrânești. Dar vezi tu printre avantajele îmbătrânirii se află și faptul că ai o experiență istorică asupra fenomenului, iar acest lucru mă ajută enorm în ceea ce fac ca business și pe partea de consultanță. De ce am rămas în joaca aceasta? – Eu am o agenție, iar în zona de marketing digital există reguli de bază pentru profesioniști. Nu ai cum să prestezi dacă nu înțelegi joaca, dacă nu ești acolo, dacă nu ești în tranșee. Din aceasta cauză în loc să mă ocup 100% de agenție, eu am rămas și în zona aceasta de influencereală – să îi spunem așa. Pentru că vezi cu totul și cu totul altfel lucrurile din tranșee față de generalul care stă la 100 de kilometri în spatele frontului și își dă cu părerea.

Pentru a ne poziționa clar în contextul național, internațional și online. Ești scriitor digital, dar ai revenit și la dragostea dintâi, printul, pentru că la început ai fost jurnalist. Ai tipărit recent o carte „Ce ne facem, dom’le, cu influencerii aștia?” . Chiar, ce ne facem?

Păi am avut noroc, dacă pot spune așa, cu pandemia pentru că nu cred că aș fi scris vreodată o carte. Tu ai perfectă dreptate în mintea și sufletul meu am dorința de a termina cu atâta business și de a sta undeva într-o grădină și a începe să scriu. Pentru că noi, cei din categoria aceasta, dar poate că și cei tineri, avem dorul acesta de a sta să ne scriem gândurile. Nu aveam timp să mă apuc să scriu, apoi a venit pandemia și ca să nu o iau razna că am de stat prea mult în casă, am zis să scriu cartea aceea care oricum îmi era pe limbă, ca să zic așa, despre influenceri. În trei săptămâni am scris-o pentru că era acolo, în mine, adică tot ceea ce am făcut a fost să mă pun la calculator și să o scot din mine. Deci am scris-o dintr-un motiv foarte simplu, în PR există atât de multă neștiință în ceea ce privește partea aceasta cu influencerii încât era pentru mine absolut deranjant din două puncte de vedere.

În primul rând, venea lumea la noi la agenție cu niște păreri preconcepute, totalmente greșite, legate de ceea ce ar putea face niște influenceri pentru brand-urile lor și mai ales cât costă influencerii respectivi. Doi la mână, am văzut foarte multe țepe de la oameni către branduri care nu aveau nici cea mai mică legătură cu domeniul acesta și se duceau la un influencer. Acesta deja știe, te simte, el a lucrat cu zeci, poate cu sute de branduri și spune „Pe astă îl ard”, nu toți, dar mulți dintre ei fac acest lucru și atunci în loc să îți ceară 500 de euro pe ceva îți cere 2000 de euro. Păi dacă tu nu știi cât este joaca și cum se face, îl plătești, ceea ce nu este în regulă.

Cu cartea aceasta am stârnit foarte multe aprecieri și multe animozități. 

Cum am putea să definim influencer-ul?

Discuția despre influencer este ca și: Ion și Vasile stau pe prispă la o bere și îl întreabă Ion pe Vasile: „Băi Vasile cum se zice corect furnicular sau funicular?” La care Vasile: „La ce?”. Cam așa suntem și noi cu influencerii, mai întâi trebuie să îi definim. Fiecare are propria definiție pentru un influencer. Definiția din carte și pe care o dau eu ca om care ajut brandurile să obțină beneficii din digital este următoarea: Influencerul este o resursă digitală care în baza unui contract, a unor bani sau beneficii (produse, vacanțe) poate să ofere beneficii brandului tău, aceasta este definiția mea. Influencer așa în general este ca și planeta Marte, adică știm că aceasta este a patra și ce culori are. Cu ce ne ajută în viață? Este important să dăm definiție pe ceea ce ne ajută pe noi direct. În ecosistemul de business aceasta este definiția unui influencer, o resursă digitală care te poate sau nu ajuta în funcție de anumiți parametri.

O resursă digitală care te poate ajuta sau nu, dar care are și o responsabilitate sau cel puțin ar trebui să aibă o responsabilitate mare față de public. O are? Sunt conștiente persoanele publice, influencerii din România, de modul în care pot influența opinii și atitudini?

Cu cât sunt mai tineri, cu atât nu sunt conștienți că trebuie să aibă o responsabilitate, pur și simplu ei sunt influenceri pentru că așa le-a venit. Nu își pun probleme majore despre ce înseamnă responsabilitatea lor, dar în timp se lovesc de anumite limitări, de exemplu din partea brandurilor „nu ai voie să faci asta, nu e ok să zici că...” și încep să își pună probleme. Nu o zic ca să îi acuz. Este adevărat că cei care intră repede în ecosistemul acesta al influencerelii, mai vin pe la conferințe, ne mai aud pe noi, încep să își pună probleme, te mai întreabă. Pe mine mă întreabă foarte mulți „Oare e bine dacă fac așa?/ Nu e bine dacă fac așa?” . Încep să își pună niște probleme. Cea mai mare provocare pentru ei este că nu există un cadru, nu neapărat legal cu toate că eu aș vrea foarte tare să existe un cadru legal, dar este o altă discuție și este mai lungă. Dar nu este un cadru unde să meargă ei, o școală.

Un cod de conduită...

Eu nu cred în coduri de conduită, ci cred într-un cadru legal. Codul de conduită știi pentru cine e? Pentru cei care oricum l-am respecta fără să existe, i-am respecta principiile. Eu cred într-un cadru legal care să spună: ce este un influencer, ce trebuie să facă, de ce trebuie să țină cont, care sunt sancțiunile când nu face ceva. Orice cadru legal acoperă doar o anumită parte a ceea ce face un influencer, în rest te afli la limita legii când ești discriminator, asta nu mai poate ține cont de lege și într-adevăr aici venim la ceea ce înseamnă valorile umane ale influencerului. Pentru că până la urmă influencerul este om. Trăim într-o lume în care există influenceri digitali, creați pe calculator, aici este o altă nebunie în care trăim. Dar influencerii ca oameni, au niște valori care se regăsesc și în ceea ce fac.

Atunci când poți să testezi produsul înainte de a îl promova, nu este doar obligatoriu, este moralmente, omenește... Este normal să faci acest lucru. Ce face de fapt un influencer? Expune produsul respectiv comunității lui, ai o responsabilitate din punctul acesta de vedere. Fiindcă omul acela nu ți-a făcut nimic și atunci tu ai niște instrumente prin care poți să îl protejezi într-un fel sau altul, aceasta este responsabilitatea pe care o ai față de el. Iar a testa produsul înainte de a vorbi despre el este obligatoriu din toate punctele de vedere, cu o mică notă. Să zicem că faci o campanie la un credit bancar, nu ai cum să testezi un credit bancar, altfel ai face campanie peste 20 de ani. Deci există niște produse pe care nu le poți testa neapărat. Dar atunci, de exemplu în cazul unui credit bancar spui „Uite ei spun așa, așa, alege și tu”

Avem exemple recente de derapaje în online, au fost taxate virulent de un tip, tot mai bine conturat de utilizatorii de internet, m-am gândit eu să îi spun activismul 3.0. Cum s-a dezvoltat acest tip de activism online și cât de mult transcende el în real life. Adică ce impact are faptul că eu vin pe internet și comentez, te critic pentru că ai garantat pentru un produs, l-ai promovat și acesta nu este bun sau nu știu ai emis tot felul de caracterizări la adresa oamenilor.

Extremele indiferent ce intenție bună ai avea, nu sunt bune. În momentul în care te pasezi din punct de vedere al comunicării într-o extremă, nu doar că nu ajuți, strici. Modul normal este să vii să argumentezi. Niciodată o înjurătură nu a rezolvat nimic, mai ales că tu înjuri din goana calului pe unu care are un milion de oameni ce se uită la el și oricum nu îl interesează înjurătura ta. Aceasta este cea mai mare problemă, când vrem să reparăm niște extorsiuni ale degajamentului din societate că acum vorbim per total. Noi venim și înjurăm și dăm în cap celor care au greșit de parcă noi suntem perfecți. Dacă vrem cu adevărat să reparăm treaba aceea trebuie să intrăm într-un dialog, îi aducem argumente omului. Pentru că vei avea surpriza colosală că de multe ori când aduci argumente cuiva care a greșit, omul să reacționeze bine, din ce în ce mai bine și s-ar putea abia atunci să faci o schimbare. Activismul îl susțin din tot sufletul meu, dar activismul care înseamnă înjurătură este exact ca și samuraiul fără sabie.

Activismul înseamnă să îți propui să schimbi ceva, să îți propui să schimbi niște extorsiuni ale degajamentului din societate. Și din fericire în ultima vreme, mai ales că au trecut niște ani printre mulți activiști care în urmă cu 5 ani erau călare pe un cal și dădeau în stânga și în dreapta, acum și-au dat seama că nu aceasta era soluția. Au inițiat tot felul de cluburi de dialoguri, am oameni din ONG-uri cu care m-am certat pe vremuri pe tema aceasta care acum îmi dau mailuri sau mesaje pentru a-mi cerere părerea.

Apropo de dialoguri virulente în online, observ că în societatea românească pe facebook-ul românesc, este foarte multă lume care își pierde enorm de mult timp angrenată în astfel de discuții. Care este motto-ul lor?

Din fericire social-media, pe care eu o susțin foarte tare ca principiu, ca mod de a comunica, ca mod ce concretizează extraordinar, revoluționar comunicarea, vine la pachet și cu niște probleme. Absolut toată tehnologia, inclusiv social-media, inclusiv facebook-ul este ca o sculă pe care noi o folosim. Să zicem că facebook este ca și un ciocan, a ieșit un cui ai luat ciocanul și pac-pac, ai luat o nucă și vrei să o spargi. Dar de ce vrei tu să faci omletă cu ciocanul acela? De ce ai desface cu ciocanul o sticlă de bere? Se poate, dar de ce să faci asta? Ce vreau să spun cu asta este că multă lume folosește social-media și facebook-ul total greșit, ceea ce nu facebook este de vină. Tu îl folosești, tu decizi cum îl folosești și ce faci pe el. Adică prea dăm vina pe toți ceilalți și noi suntem ca niște nestemate curate și devreme acasă. Dacă nu ai mai folosi facebook ți-ar mai creea probleme? Evident că nu. Dar de ce îl folosești? Pentru că mai intru în relație cu prietenii, mai văd ceva pe acolo și când te uiți la el ce face în comentarii....

Toate experimentele pe care și eu personal le-am făcut cu Gigi Duru, care te înjura, te zăpăcea. În momentul în care i-am dat mesaj în privat, gata nu mai are probleme, nu mai înjură. Pentru că l-ai scos de pe scenă, pentru că toată România se uită în gura lui, ceea ce este o prostie și tu îl pui în fața unui om, atunci gata s-a terminat

Mecanismul psihologic este unul penibil de simplu cu accent pe penibil. De ce fac mulți asta? Ei cred că dacă sunt pe facebook, unde sunt milioane de români și zic ei ceva, se urcă așa pe o scenă și milioane de oameni stau nemișcați să asculte cuvintele de înțelepciune minunată a respectivului român. Așa este în mintea lor. Toate experimentele pe care și eu personal le-am făcut cu Gigi Duru, care te înjura, te zăpăcea. În momentul în care i-am dat mesaj în privat, gata nu mai are probleme, nu mai înjură. Pentru că l-ai scos de pe scenă, pentru că toată România se uită în gura lui, ceea ce este o prostie și tu îl pui în fața unui om, atunci gata s-a terminat, nu mai face, dar aceasta este nevoia omului. Ceea ce ne duce cu un pas mai în spate să ne întrebăm de ce atât de mulți români au nevoie de a fi auziți, de a fi văzuți, de a fi apreciați. Cât de tare suntem stricați la creier sau la suflet, încât trebuie să facem asta și să găsim doza aceea de apreciere pe facebook? O auto-amăgire mai mare decât aceasta nu există, dar încă o dată spun că bariera este la noi.

Noi trebuie să decidem cât o să stăm și ce facem pe facebook, platforma nu o va face niciodată. Ei tot au chestii cu „Am încercat să protejăm”. Nu au încercat nimic, ei vor să te țină captiv pentru că e bine. 

Noi trebuie să decidem cât o să stăm și ce facem pe facebook, platforma nu o va face niciodată. Ei tot au chestii cu „Am încercat să protejăm”. Nu au încercat nimic, ei vor să te țină captiv pentru că e bine. Știți ce face facebook-ul? Vă vinde timpul unor branduri și unor agenții ca noi, că și noi ne facem vinovați de păcatul acesta. Atenția voastră este cumpărată de agenții și branduri de la facebook . Nu mai stați pe facebook sau stați cât aveți nevoie. Limitați-vă accesul. Vă recomand screen-time, aplicații care vă arată cât stați și ce faceți pe telefon. Dacă nu ați folosit aplicația, vă scrieți așa pe o foaie cât credeți că ați stat pe telefon și cam ce credeți că ați făcut pe acesta. După ce ați scris, instalați aplicația și o să fiți uimiți de rezultatul ce va fi de câteva ori mai mare decât credeți.

Încă o chestie pe care eu sper să îi determine pe cei care ne ascultă să nu mai folosească atât de mult social-media. Fiecare alertă, fiecare notificare pe care o primiți din social-media și nu numai reprezintă o mică doză de dopamină în creier. Ceea ce înseamnă că ești tot timpul în alertă, agitat, drogat, din multe puncte de vedere. Scoateți-vă toate notificările de pe telefon. Când lucrați de la laptop opriți sunetul. Apropo de scris cărți, sper să mă mai liniștesc și chiar am început să scriu capitolele și structurile la un fel de manual de detoxifiere digitală pentru că eu nu cred în digital. Fac banii în digital, dar în același timp sunt un maestru kung-fu al nelăsatului digitalului să îți dea decisive la suflet.

Când a fost acest declick, ai făcut exercițiul despre care ne-ai vorbit mai devreme, ai pus pe foaie sau te-ai dus direct la aplicație să afli răspunsul, să afli cât timp stai pe internet. Mi-am deschis telefonul și m-am uitat există chiar aplicații integrate. Mie îmi arată că stau în general 4 ore și este mult, dar nu este mult față de anteriorul status de 7 ore pe care îl aveam în pandemie.

Exact, tu îți vezi progresul, te bucuri că mergi înainte. Patru ore, depinde și ce faci că aplicațiile într-adevăr unele sunt native în telefon, dar depinde și ce faci, este extrem de important. Ca să înțelegeți, eu, om care trăiesc din marketing digital, stau în medie în social-media o oră și 17 minute. Deci acesta este constantul meu, ceea ce multă lume zice că nu crede. Din asta trăiesc, dar sunt ca tâmplarul acela care știe că ciocanul îl folosește pentru a bate un cui, rindeaua să facă ceva, lipiciul să facă altceva sau ce mai folosesc ei acolo. Nu folosesc lipiciul să mă spăl pe dinți. Le folosește pe fiecare în parte, așa folosesc și eu social-media. Evident că știi cum este vorba aceea, înainte să fii deștept ai fost prost. Așa am fost și eu, făceam foarte mult consum digital de la un moment dat mă simțeam atât de agitat, atât de stresat și enervat, contrariat. Am stat puțin și m-am gândit, ce se întâmplă, de ce, care-i faza că doar viața mea e cam tot aia și așa mi-am dat seama, acum câțiva ani și când am analizat am observat că aceasta era problema, social-media. Am intrat în cantonament, nu poți face schimbări din acestea peste noapte. Nu cred că îți poți schimba comportamentul de pe o zi pe alta. Trebuie să conștientizezi că ai o problemă și să te gândești cum să o îndrepți și începi antrenamentele. În prima zi, am zis că nu mă mai uit deloc pe facebook, am simțit că o să crăp, mă gândeam că o cine știe ce pierd de acolo. La mine a durat cam doi ani, sunt ardelean, adică mă mișc mai încet, dar și când mă mișc nu mă mai oprești. Adică în momentul acesta, stau în medie pe zi în social-media 1 oră și 17 minute, în condițiile în care chiar am treabă. Adică eu sunt la serviciu ca să spun așa. Vă recomand tuturor asta. Și sper să pot ajunge să scriu și eu o carte despre detoxifiere digitală pentru că toate testele pe care le-am făcut și toate sfaturile pe care le-am dat fac parte din viitoarea mea carte, au niște reacții foarte faine și care mă împing să cred că este mare nevoie de așa ceva.

Care sunt primii pași? Îți propui, dar intervine voința, instinctul că pierzi tot ce se întâmplă acolo. Mi se pare că mai există acest palier în care neavând acces sau restricționându-ți accesul la social-media, nu prea mai ai cum să te compari cu ceilalți și știm că noi românii suferim de boala aceasta. Cum reușești să renunți la viciul acesta și cum te lupți cu sevrajul?

Eu cred că ar trebui să conștientizăm că avem o problemă. Am un prieten cu care ieșeam la bere și ieșeam mai muți, cum ne întorceam privirea de la el, cum scotea telefonul și după vreo 3 faze de genul acesta i-am spus că are o problemă, că este dependent de telefon. Mereu găsea câte o scuză, i-am luat telefonul și l-am pus în buzunar 20 de minute, era atât de agitat și înnebunit „Numai un pic că sigur.. ” se bâlbâia, nu mai știa ce să zică. I-am spus să înțeleagă că este dependent de telefon, nu a mai zis nimic toată seara și a doua zi m-a sunat și mi-a spus „Am o problemă, cum fac?” Acesta este primul pas, conștientizarea, altfel ne găsim tot felul de scuze și tot felul de motive aberante. Dovada că ești dependent de ceva este că zici că nu ești dependent. Trebuie să înțelegi că ai o problemă, abia de atunci poți face ceva. Nu trebuie să te apuci să spui că nu crezi că ai o problemă cu social-media, dar totuși te apuci să faci detox. Așa nu se va rezolva absolut nimic și va fi degeaba. Conștientizarea că ai o problemă este esențială, după aceea există 4 miliarde de variante cum să faci asta. Numai pe google poți găsi tot felul de sfaturi. Din punctul meu de vedere, ar fi un mindset de Project Management, la ce te ajută acesta? Este că exact asta faci, de exemplu eu îmi propun ca în două luni să nu mai fiu dependent de telefon sau să nu mai fiu dependent de social-media. Ce trebuie să fac, în două luni de zile, ai stabilit deadline. Începi să faci pași mici, de câte ori intri pe social-media pe zi, de 10 ori, începi să intri numai de 7 ori. Peste două săptămâni intri numai de 5 ori. Adică Project Management spune principii foarte clare, deadline, pași mici ca sa atingi obiectivul mare și te ajuta extraordinar de mult mindset-ul. Pentru că de la a fi dependent de social-media sau de telefon la a nu mai fi, saltul este atât de mare, încât ar fi imposibil să îl faci dintr-un singur pas. Este fix același lucru când ești alcoolic sau fumător sau când ai alte probleme precum drogurile. Depinzi de ceva, nu ai cum să eviți lucrul acesta. Ieșirea din această dependență se face cu o anumită metodă, prin pași mici, cu greutate, dar rezultatul final este exact ca orice moment în care scapi de orice fel de dependență. Te simți mai bine, mai liber.

Mai mult de 50% dintre români, primul lucru pe care îl fac dimineața este să intre pe social-media. Intră prin intermediul telefonului mobil pentru că ne-am dus la culcare cu el. De ce te culci cu telefonul? Ce are telefonul acela? Este un fel de cavaler care stă să te apere de ceva? Lasă telefonul, nu intra cu el în dormitor.

Ziceai că ce ne facem noi că nu ne mai putem compara cu alții. Oamenii buni nu vă comparați cu alții când sunteți în social-media, ci cu filtrele pe care le folosesc alții, cu minciunile despre viața lor pe care le zic ceilalți. Aceasta este cea mai vastă comparație pe care puteți să o faceți. Nu în social-media este viața adevărată. Nu vă mai comparați cu social-media, nu aveți putere să vă comparați cu filtrele pe care le folosesc instagramistele alea de arată superb și când vin lângă tine zici că au venit să îți citească contoarul la curent.

Mă gândeam că există doi pași: întâi facem social-media detox și apoi digital detox. Primul este condiționat de al doilea, pe social-media intri de pe telefon, de pe laptop, de pe tabletă.

Eu mai întâi aș spune că trebuie să începem cu telefonul detox. De ce?

Mai mult de 50% dintre români, primul lucru pe care îl fac dimineața este să intre pe social-media. Intră prin intermediul telefonului mobil pentru că ne-am dus la culcare cu el. De ce te culci cu telefonul? Ce are telefonul acela? Este un fel de cavaler care stă să vă apere de ceva? Lasă telefonul, nu intra cu el în dormitor.

Eu renunț la ecrane seara, la tot ceea ce înseamnă ecrane, cu excepția meciurilor la care mă uit din când în când. Dacă nu am meciuri, nu mă uit deloc cu 2 ore înainte de culcare. Citesc, stau cu copiii, mai facem ceva de mâncare și în niciun caz nu dorm cu telefonul în dormitor, deoarece și eu sunt un om păcătos și s-ar putea să fiu tentat să văd ceva. Știi care sunt frazele când ai telefonul acolo? „Oare cum o fi vremea mâine? Stai să văd cu ce mă îmbrac?” Minciună! Nu ai nevoie de asta că te îmbraci abia mâine. Când deschizi geamul te uiți un pic. Sau „A, mi-am adus aminte ceva. Trebuie să caut cum se crește petunia” deschizi telefonul te uiți un pic și după hop pe facebook. Problema fundamentală este întâi să scăpăm de telefon, să nu îl mai lăsăm să ne controleze viața. Dacă ți se fură mașina e super nașpa, dar cumva te duci la poliție, faci ceva. Dar dacă îți dispare telefonul zici că ți-a dispărut vreun membru al familiei, ceea ce este aberant. Nu avem voie să ne lăsăm așa, durează, dar trebuie să conștientizezi în primul rând că este o dependență. Eu am mai scris referitor la programul meu de detox #după18fărăweekend. Adică nimeni în afara celor care sunt în ecosistemul meu foarte mic de prieteni sau tovarăși sau anumiți membri din agenția mea, nu pot să dea de mine după ora 18 în timpul săptămânii și în perioada de weekend, așa mi-am făcut eu programul ca să stau cu familia. Multă lume spune că este imposibil să faci asta „Eu am o responsabilitate față de clienți”. Eu le spun că ai responsabilitate față de tine și de familia ta. Cu ce este vinovată nevasta ta, cu ce sunt vinovați copii tăi că tu după ora 18 vii cu problemele de la serviciu acasă. Ceilalți nu sunt vinovați pentru decizia ta. Aceasta este o formă de trădare față de familia ta și față de prietenii tăi.

Când am trecut la programul #după18fărăweekend mi-am asumat că pot pierde în business, am pierdut de la cei de la care am vrut să pierd de fapt, erau cei ce te caută la 23 pentru probleme irelevante. În același timp am câștigat de la cei ce au apreciat faptul că valoarea mea este familia și timpul meu liber ca mai apoi să pot avea grijă de brandurile lor. Am câștigat enorm de mult respect și în business din punctul acesta de vedere. 

La începutul lunii iunie, platforma habits by Republica a anunțat parteneriatul cu YOXO. În segmentul comunicare, vom vorbi despre poluarea din mediul digital și despre ecogesturi pe care le putem face fără niciun efort când suntem conectați la internet.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp