Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Protecția mediului. De afaceri

Parc fotovoltaic

„Caii și trăsurile vor rămâne, dar automobilul e doar o curiozitate, o modă” – Sfatul unui bancher de la Michigan Savings Bank către avocatul lui Henry Ford

Anul 2015. Peabody Energy e cel mai mare producător privat de cărbune din lume. Declară în raportul anual că va „sculpta o platformă de succes pe termen lung”.

Anul 2016. Peabody declară faliment. Sistemul energetic mondial trece prin transformări dramatice, iar lecția lor e clară: trebuie să salvăm mediul de „ecologiști”. Schimbările climatice sunt o problemă financiară, amenințând investiții, industrii și pensii în valoare de trilioane de dolari.  

Ce știm

Un mecanism simplu, ingineresc: emisia de gaze cu efect de seră (în principal dioxid de carbon, metan și oxid de azot) în atmosferă captează energia soarelui, ducând la creșterea temperaturii medii pe Pământ. Pe cât de simplu mecanismul, pe atât de complexe consecințele, de la impactul crescut al dezastrelor naturale (furtuni mai puternice, secete prelungite) asupra infrastructurii și agriculturii, la riscurile geopolitice ale migrației forțate.

Avem deja o „criză” a refugiaților sirieni; cum vom descrie o lume în care sosesc constant refugiați din Orientul Mijlociu și Nordul Africii devenite prea fierbinți pentru a fi locuibile? Iată câteva din motivele pentru care Pentagonul consideră schimbările de mediu ca fiind o problemă de securitate națională, și care au stat la baza Acordului de la Paris privind încălzirea globală, semnat de 179 de state. Mizele sunt uriașe. Dar, după cum ne spun economiștii, „responsabilitatea tuturor e responsabilitatea nimănui”. Așadar, în cele ce urmează propun să vorbim despre bani și profit, nu despre uragane și specii pe cale de dispariție. Dacă mizați pe un fond de pensii - public sau privat - care să vă asigure un venit stabil zeci de ani de acum încolo, sau dacă dețineți acțiuni în companiile energetice (două categorii care, de altfel, se suprapun seminificativ), cele de mai jos vă privesc în mod direct.

În esență, investițiile care contribuie cel mai mult la exacerbarea încălzirii globale vor deveni neprofitabile. Dacă prăbușirea sectorului imobiliar american a tras după sine economia globală, cum vor arăta piețele când investitorii abandonează industriile uriașe ale petrolului, gazelor și cărbunelui?

O paralelă: criza financiară

Desenele animate oferă o bună ilustrație pentru începutul crizei financiare din 2008: Wile E. Coyote putea sfida legea gravitației, alergând în aer deasupra canioanelor, cât timp nu se uita în jos. Realitatea putea fi ignorată, o vreme, cu succes. Ipotecile toxice (subprime mortgages), care împânziseră bilanțurile băncilor în anii de dinainte de 2008, apăreau la „activ”, ca bunuri de valoare, deși multe din ele fuseseră vândute cu bună știință unor persoane în inabilitate de plată. Mai mult, prețul locuințelor care ar fi trebuit să servească drept garanție s-a evaporat în momentul în care toți creditorii încercau să deposedeze locatarii și să le vîndă casele. Când băncile s-au „uitat în jos”, castelul de cărți s-a năruit cu o viteză uluitoare.

Ce legătura au toate astea cu mediul? În esență, investițiile care contribuie cel mai mult la exacerbarea încălzirii globale vor deveni neprofitabile. Dacă prăbușirea sectorului imobiliar american a tras după sine economia globală, cum vor arăta piețele când investitorii abandonează industriile uriașe ale petrolului, gazelor și cărbunelui? Fără îndoială că multora sugestia le va părea alarmistă, cât timp o astfel de schimbarea nu poate surveni în câteva luni, ca în 2008. Dar procesul a început deja: industria cărbunelui din SUA a pierdut aproape 80% din valoare în ultimii 6 ani, sub asaltul reglementărilor anti-poluare și a tehnologiilor noi, competitive: fotovoltaice, eoliene, fracturarea hidraulică. Acești doi factori – politicile publice și tehnologia – sunt Scylla și Charibda între care combustibilii fosili nu vor putea naviga. Să îi luăm pe rând.

Să ne cântărim bugetul

Cercetările științifice au demonstrat că, pentru a evita efectele cele mai periculoase ale schimbărilor climatice, există o cantitate limitată de carbon care poate fi emisă în atmosferă: aproximativ 800 de gigatone. Acest „buget de carbon” e limita maximă compatibilă cu menținerea încălzirii globală sub 2°C față de epoca pre-industrială - ținta adoptată în unanimitate de guvernele lumii în Acordurile de la Cancun (2010) și Paris (2015). Odată epuizat acest „buget de carbon”, încălzirea este ireversibilă. Problema e că doar o treime din cărbunele, petroleul și gazele de pe glob pot fi arse fără a depăși acest buget. De ce e asta important? În primul rând, din cauza consecințelor fizice non-lineare. Diferența dintre 6°C și 2°C poate fi comparată cu un salt de la etajul 6 sau de la etajul 2: dacă supraviețuirea e în joc, prima opțiune nu e doar de trei ori mai rea decât a doua, ci, la limită, infinit mai rea (esența așa-numitei „teoreme sumbre” – the dismal theorem – propusă de un economist de la Harvard).

În al doilea rând, din cauza consecințelor financiare. Dacă două treimi din combustibilii fosili de care știm sunt inutilizabili, trilioanele de dolari investite anual în explorarea pentru noi resurse, multe din ele în condiții extreme (în Arctica, în zone marine adânci și „ultra-adânci”, în nisipurile bituminoase din Canada etc.) nu vor aduce niciun beneficiu financiar investitorilor. Un studiu recent a identificat 2 trilioane de dolari de investiții în proiecte noi care ar putea deveni „active devalorizate” (stranded assets) într-o economie decarbonizată. Până și Arabia Saudită – unul din cei mai mari producători de petrol și gaze din lume – anticipează un viitor fără combustibili fosili. Așadar, din perspectiva politicilor publice, supraviețuirea companiilor ca ExxonMobil, Shell și Chevron în forma lor curentă e posibilă doar dacă guvernele lumii nu își respectă angajamentele publice și permit schimbări climatice periculoase.

La trecutu-ți mare, mare viitor?

Un sceptic ar putea obiecta că, și în cel mai rău caz, schimbările cele mai periculoase nu vor fi simțite în viitorul apropiat. Dând deoparte realitățile observabile azi - 2016 se prefigurează a fi cel mai cald an înregistrat, recordurile precente fiind 2015 și 2014 - e adevărat, se poate și mai rău.

Însă efectele financiare, fiind o funcție a informației, pot surveni cu mult timp înainte: un teren poate să piardă în valoare azi, dacă se va construi o gropi de gunoi lângă el în zece ani. Un studiu de la Cambridge arată că, dacă investitorii decid brusc să evite sectoarele care sunt expuse la riscuri de mediu, portofoliile ar putea pierde până la 45% din valoare. Și nu vorbim de scenarii pur ipotetice: deja, acționari ce dețin 3.4 trilioane de dolari au declarat că își retrag definitiv acțiunile din cărbuni, petrol și/sau gaze, iar 2 din 3 manageri monitorizează atent riscul de active devalorizate. Așadar, paralela cu criza financiară, deși imperfectă, nu e exagerată. Drept dovadă, Mark Carney – guvernatorul Băncii Angliei și directorul Financial Stability Board (instituția responsabilă de stabilitatea piețelor în grupul de economii avansate din G20) – a avertizat că o astfel de reevaluare a sectoarelor precum cel al petrolului ar putea destabiliza piețele. Dată fiind mentalitatea de grup (sau „exuberanța irațională”) care definește o mare parte din sistemul financiar, riscul e unul real, mai ales cât timp – istoric vorbind – avem de a face cu sectoare foarte profitabile. Spre exemplu, o treime din companiile listate pe indexul FTSE100 se ocupă cu extragerea resurselor naturale. Oferind dividende mari, acestea au fost destinațiile tradiționale, sigure, preferate de fondurile de pensii și alți investitori mari.

Întrebarea cheie, însă, e dacă viitorul va arăta ca trecutul. Locomotive cu aburi, casete video, filme Kodak: istoria e plină de sectoare întregi falimentate de schimbări rapide în tehnologie. Cine mai scrie azi la mașină sau face poze pe film? Schimbarea normelor sociale poate avea același efect: comerțul cu sclavi era mai valoros decât toată industria americană de la începutul secolului 19.

După cum a aflat Chevron la Pungești și nu numai, pe măsură ce „sustenabilitatea” trece de la neologism cu iz străin la practică răspândită social, firmele trebuie să se adapteze. În plus, avem deja semnele unui model de afaceri care se poticnește: companiile petroliere ajung să se împrumute pentru a menține dividendele mari care le asigură reputația. Sigură pe sine, industria nu are îndoieli că va ieși victorioasă din furtuna prețurilor mici, în apele calme ale profitului. Nu demult, Petrobras, compania braziliană de stat, a oferit investitorilor o obligațiune cu termen de un secol! Deși tehnologiile definitorii de azi (de la extragerea gazelor de șist, la panouri solare) nu existau acum o sută de ani, iar jumătate din companiile din topul Fortune 500 din anul 2000 nu mai există azi, Petrobras mizează pe un veac de status quo. Iar aici intervin tehnologiile perturbatoare.

Gaz vs. Google

Când populația lumii e în creștere, lumea continuă să cumpere mașini și să zboare, nu e absurd să presupui că vom abandona petrolul și gazele? Care e alternativa? Răspunsul stă chiar în numele – înșelător! – al „energiei alternative”. În fața progresului spectaculos al panourilor solare, al eolienelor și al tehnologiilor de stocare, devine clar că energia regenerabilă e mult mai mult decât o alternativă disponibilă „la caz că”. 

Costurile unui modul solar au scăzut cu 99% față de 1976, și cu 80% față de 2008. Și chiar și într-o perioadă în care petrolul, gazele și cărbunii erau la prețuri record de joase, investițiile în electricitate din regenerabile au fost duble față de cele în combustibilii fosili. În linii mari, dinamica e simplă: pe de o parte avem tehnologii, ale căror costuri scad cu timpul, pe măsură ce învățăm să le producem mai bine și mai eficient, iar pe de altă parte avem resurse, ale căror costuri cresc cu timpul, pe măsură ce devin mai rare sau mai greu de extras (petrolul și gazele așa-zis „neconvenționale”). După cum o descrie Agenția Internațională de Energie, e o cursă între gaz și Google. Digitalizarea joacă un rol major aici, de la echilibrarea cererii și ofertei de electricitate în timp real (smart grids), la descentralizarea care separă barierele dintre consumatorii și producătorii de energie (contribuind energie neutilizată în rețea, de exemplu). Recunoscând, tardiv, acest trend – care a dus la pierderi mari – E.ON își vinde centralele pe cărbuni și gaz, concentrându-se pe distribuție și regenerabile.

Și, ca un semn că niciun domeniu nu e imun față de impactul digitalizării, transportul – un sector bazat în principal pe petrol – e și el în schimbare. Apple investește mai mult în dezvoltarea unei mașini electrice decât a investit în iPhone, iar proiecțiile pentru prețul și capacitatea bateriilor arată că, în mai puțin de 10 ani, automobilele electrice ar putea fi la fel de ieftine ca cele cu combustie internă. Deja, Renault se așteaptă ca până în 2020 motoarele diesel să dispară din majoritatea mașinilor vândute în Europa. Dată fiind sensibilitatea piețelor de petrol la mici schimbări în cerere sau ofertă, automobilele electrice pot disloca destul din piață cât să ducă la o prăbușire permanentă a prețului petrolului.

În plus, succesul fulminant al Airbnb sau Uber arată că, în „economia informației”, accesul la servicii câștigă în importanță față de posesia produselor. Or, la ora actuală, automobilele noastre sunt parcate mai mult de 90% din timp. De aceea, devine clar de ce expertiza în IT de la baza Apple și Tesla se concentrează pe subminarea modelului tradițional al transportului. Anul acesta, Apple va începe să vândă energie iar Tesla a achiziționat fabricantul de panouri solare Solar City – doar câteva exemple din cursa de a combina costul marginal zero al energiei regenerabile cu eficiența digitală. Chiar și unele companii de petrol anticipează schimbările: Total, gigantul francez, se pregătește pentru un viitor decarbonizat, achiziționând Saft, o companie de stocare a energiei, cu 1 miliard de dolari.

În condițiile în care România utilizează de două ori mai multă energie/unitatea de PIB față de media UE, eficiența energetică trebuie să fie o prioritate strategică. Cuvântul „strategic”, aici, e folosit în plin sens geopolitic, implicând posibilitatea de a reduce importurile actuale de gaz rusesc

A arde etape, nu cărbuni

Exemplele precedente sunt menite să dea motive de speranță, dar nota generală nu e una de optimism. După cum am menționat în introducere, investitori privați și fonduri de pensii, la ora actuală, finanțează echivalente ale ipotecilor toxice din lumea energiei. Spre exemplu, un studiu de la Oxford plasează România pe locul 9 în lume pentru cele mai multe centrale termoelectrice ineficiente, din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Mai mult decât atât, jumătate din energia primară și din electricitatea României provin din cărbuni și petrol. Date fiind trendurile pomenite mai sus - politicile publice (la care România subscrie, ca membru UE) și tehnologiile alternative - e clar că statul român nu își poate permite să piardă bani ignorând riscurile de mediu. FMI-ul s-a referit exact la spectrul de „stranded assets” (active devalorizate) planând asupra centralelor ineficiente ale Termoelectrica. Industria americană a cărbunelui s-a prăbușit în doar câțiva ani - ce viitor pot avea proiectele noi de centrale pe cărbuni ca cele plănuite la Galați sau Rovinari? În mod neintenționat, distrugerea infrastucturii industriale comuniste a însemnat și o decarbonizare forțată, ajutând țările din Europa de Est să nu depășească limitele internaționale de carbon. Măsuri paliative, însă, comparabile cu tăierea părului pentru a pierde în greutate, cât timp nu folosim avantajul spre a arde etape în adoptarea de tehnologii.  

Concluzia e clară: în condițiile în care România utilizează de două ori mai multă energie/unitatea de PIB față de media UE, eficiența energetică trebuie să fie o prioritate strategică. Cuvântul „strategic”, aici, e folosit în plin sens geopolitic, implicând posibilitatea de a reduce importurile actuale de gaz rusesc, cu volatilitatea politică și economică aferentă. Momentan ierarhia e pe dos: România a alocat sub 500 de milioane de euro pentru eficiența energetică, și peste 1 miliard de euro pentru conducte noi de petrol și gaze.

Ecologiști pe cale de dispariție

Concluzia articolului poate fi reformulată astfel: „ecologiștii” trebuie să devină o specie pe cale de dispariție. Percepția publicului că există cineva responsabil de situație (cine? „ăia cu mediul”, desigur!) contribuie la o stratificare în care oamenii „serioși” (din afaceri, din ministerele de finanțe) nu se preocupă cu „frivolități” verzi. Oricum, e vorba doar de reciclare și schimbarea de becuri, nu? Dimpotrivă: riscurile de mediu pot afecta băncile centrale, investitorii și cetățenii de rând. În definitiv, cu toții depindem de fondurile de pensii pentru „cana cu apă” de la bătrânețe. Și nu o spun doar eu: de la Banca Angliei până la cea mai mare bancă din lume, sunt semne că sistemul financiar începe să își întrezărească limitele ecologice. Un mediu de afaceri protejat e un mediu protejat de afaceri.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O analiză excepțională!
    • Like 0
  • Venom check icon
    Ar trebui să fim mai circumspecți vizavi de isteria privind încălzirea globală. În primul rând pentru că studiile nu sunt independente și sunt finanțate cu miliarde, atât din fonduri private cât și de la state. Cum să ducă la alt rezultat? În anii '60 a existat o isterie similară, numai că aceeași industrializare excesivă ducea la scăderea temperaturii, aducând fix era glaciară. Nimeni nu a contabilizat bugetul planetar al finanțării studiilor, sute de mii poate chiar milioane de oameni câștigând o pâine foarte foarte scumpă, bună și simplu de obținut, numai din a scrie ce vrea lumea să audă și intitulându-se "cercetător". Ecologiștii sunt noua extremă dreaptă, dacă nu ești verde, vierme cu amprentă de carbon, ești împotriva planetei! Niciodată în istoria planetei nu au existat perioade cu climă constantă, alternând extremele, adică glaciațiile și cllimatele tropicale. Dacă se încălzește acum planeta, poate că de fapt se încălzesc oceanele, în mod natural, noi însă o ținem langa cu carbonul, care poate fi un factor, dar nu decisiv ca oceanul planetar și activitatea vulcanică.
    • Like 0
    • @ Venom
      Esential nu e a ajunge in vreo zona "optima" a climei - care, dupa cum spuneti e un non-sens intr-o sistem dinamic - ci de a evita extremele. Cu alte cuvinte, a pleca din zona lui "asa nu!" nu depinde de o idee precisa a lui "asa da" (Nu trebuie sa stiu exact care e cantitatea maxima tolerabila de arsenic din apa de baut pentru a dori sa o tin la minim, sau la 0, nu?) Fara indoiala ca, istoric, planeta a alternat intre perioade tropicale si glaciatiuni, intrebarea e ce explica *viteza* schimbarii, nu nivelul absolut. Iar aici, ipotezele "naturale" (cicluri solare, schimbarea axei de rotatie a pamantului, si altele) nu au prea mult de zis. Totusi energia - chiar si aia care ar incalzi "spontan" oceanele - nu vine ex nihilo.

      Dar, mai important decat atat, cand pana si industria petrolului recunoaste in documente oficiale ca incalzirea globala e o realitate atribuibila direct activitatilor umane (dupa zeci de ani in care a incercat sa demonstreze contrariul), e semn ca dezbaterea e incheiata. Citez de pe siteul ExxonMobil: "The risk of climate change is clear and the risk warrants action. Increasing carbon emissions in the atmosphere are having a warming effect." Iar avertizarile de care vorbiti (cu noua epoca glaciara), desi au existat intr-adevar, raman anecdote ale stiintei, comparabile cu teoria eterului sau "legatura" dintre vaccinuri si autism. Ce le-a infirmat a fost realitatea empirica, nu rivalii mai galagiosi.
      • Like 0
  • Superba analiza . Sint ecologist dar nu intrezaream ca schimbarile eco ar putea afecta atit de mult, lumea de miine . Pentru mine este clar ca se profileaza o noua criza financiara. Oricum celor mai tineri ca mine , le spun sa nu ia in calcul pensia , ori va fi prea mica ori nu va fi deloc! Sfatul ar fi sa devina cit mai inpendenti de aportul financiar . Autosustenabilitate ! Energia ta , produsa de tine , mincarea ta etc .. Pentru asta nu Orasul este viitorul ci o reintoarcere la tara unde putem fi autosustenabili ! Exista toate solutiile, trebuie depasita doar comoditatea Deci succes !
    • Like 1
  • golan check icon
    Pai piata trebuie sa se adapteze.
    Scad investitiile in industria energetica traditionala, dar cresc cele in energia regenerabila si tot pachetul de servicii tehnologice conexe. Per total, cine a fost baiat destept, a pariat pe regenerabile, pe baterii si pe serviciile high-tech din jurul acestui segment emergent si mai ales pe produse de consum conexe, pentru simplul motiv ca este la moda si va vinde bine. Iar viitorul pensiilor noastre este acolo. Iar la fel ca in cazul inovatiilor tehnologice, in adevaratul sens al cuvantului, care s-au impus de-a lungul timpului pe piata, cei care vor veni devreme cu astfel de produse, se vor impune si de aceasta data si, mai mult, vor impune si modul cum se va lucra prin simplul motiv ca vor fi mult mai competitivi. Energia regenerabila va fi folosita in paralel cu arderile de fosili si cu energia nucleara. Arderile de fosili nu pot fi inlocuite in anumite tipuri de industrie (chimica), generatoare de urgenta, etc, iar o eventuala revolutie in domeniul fuziunii nucleare ar putea crea concurenta pentru sectorul industriei energiei regenerabile.
    • Like 0
  • Îmi place optimismul autorului. Dar pînă atunci ne așteaptă vremuri grele
    • Like 0
  • Preturile fotovoltaicelor si ale eolienelor au scazut artificial, se recupereaza din subventionarea energiei produse de ele. De aia isi permit preturi mici la energia livrata, pentru ca obtin bani din subventii. In sine aceste echipamente sunt o pacoste pentru ca ele singure nu pot sustine consumul 24/24. Si in timp ce pe ele le subventionam la greu, pe celelalte le penalizam desi ele sunt caii de povara. Cit despre Pungesti, ce sa zic, numai vesti bune dinspre Gazprom! Cind va mai hotariti sa scrieti pe aceste subiecte (eco, foto, eolian si fracturare), scoateti-va intii ochelarii de cal! Si in general in ceea ce priveste previziunile nu mai folositi regula de trei simpla: adica, daca 1 kg de cartofi costa 1 leu, 10 kg de cartofi costa 10 lei. Uneori nici la piata de legume nu e adevarat!
    • Like 1
    • @ Florin Oprea
      Timp de multi ani, aveti dreptate, regenerabilele au beneficiat de subventii masive. Insa piata s-a maturizat: cel mai ieftin contract pentru energie - in Chile, acum o luna - a fost acordat prin licitatie *libera*. Rezultatul: energia solara la jumatate de pret fata de carbune (http://www.bloomberg.com/news/articles/2016-08-19/solar-sells-in-chile-for-cheapest-ever-at-half-the-price-of-coal) De asemenea, e o intrebare deschisa cine pe cine penalizeaza - energia conventionala pe noi (cu 7 milioane de morti anuali de la poluare), sau invers. Costurile netaxate (fie ele si de sanatate) sunt, totusi, o subventie. Oricum, nu incape comparatie: global, guvernele dau aprox. $490 de miliarde pt combustibili fosili, si $112 miliarde pentru regenerabile.
      In privinta lui Gazprom, sunt de acord cu dvs. ca nu ar trebui sa il facem pe Putin sa zambeasca prea des. Dar sunt si alte metode, nu doar schimband "patronul" din est in vest.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult