foto: SOPA Images / ddp USA / Profimedia
Protecționismul este una dintre cele mai brutale și mai rudimentare forme de intervenție în economie. Pentru că încalcă principii economice fundamentale, este mereu o fundătură. Este opusul cooperării sociale care se află în spatele oricărei acțiuni economice. Este violent și agresiv, cu conflicte și război în spate. O acțiune politică, complet opusă acțiunilor economice.
Protecționismul încalcă în primul rând principiul specializării în producție. De când am descoperit schimbul și banii, comunitățile și națiunile s-au specializat în producție. Au ales să facă doar acele bunuri pentru care au avantaje competitive și comparative reale și care, odată produse (cu clienți și profit în spate, evident) permit tuturor să cumpere mai multe produse din celelalte pe care nu le pot și nu merită să le producă. Când acționăm economic, producem mereu pentru schimbul cu ceilalți, nu încercăm niciodată să ne consumăm timpul (limitat și liniar) pentru a produce cât mai multe din cele necesare pentru traiul nostru. Este anti-economic să faci acest lucru. Este economic se devii cel mai bun într-un domeniu și să cauți să produci și să vinzi suficient de mult altora, ca să poți poți cumpăra de la alții. Din vecinătatea ta sau de peste mări. Doar așa poți prospera. Efortul tău trebuie să fie concentrat pe ce poți produce tu mai bine decât alții, pentru a avea suficiente resurse, să intri în schimburi și să cumperi de la alții.
Al doilea principiu pe care îl încalcă protecționismul este cel al concurenței. Protecționismul pune între paranteze concurența. O consideră ceva periculos pentru prosperitate și dezvoltare. Nu îi înțelege esența și rolul vital pentru societate. În absența concurenței, consumatorii au de suferit. Primesc mai puțin de banii pe care îi cheltuiesc. Pentru care au muncit inițial pe brânci. Calitate mai proastă, prețuri mai mari. Când concurența este pusă între paranteze, antreprenorii protejați se culcă pe o ureche. Întorc protecția în favoarea lor. Fiind protejați, capătă o putere suplimentară și păguboasă din mâna politicianului (cu care se înțelege foarte bine). Cartelul dintre producători și politicieni care înflorește la umbra protecționismului este extrem de nociv pentru societate și economie.
Al treilea principiu pe care îl încalcă protecționismul este cel al libertății de alegere. Este un gard. O sârmă ghimpată pentru consumatori sau pentru anumiți producători aflați pe diferite poziții în lanțurile de valoare. Când nu poți alege dintre un bun local sau unul străin, ți se refuză opțiuni. Nu mai alegi tu. Nu mai poți să îți urmărești liber scopurile pe care ți le-ai propus și pentru care ar trebui să ai libertatea de a alege mijloacele adecvate, fie și ele ”străine”. Alocarea resurselor în societate este puternic distorsionată, cu efecte directe în prețuri și în calcul. Ca orice intervenționism brutal, produce un haos care sărăcește, nu îmbogățește.
De ce revine atunci atât de ușor mercantilismul în mintea oamenilor? De ce prinde atât de ușor adepți? De ce este popular chiar și astăzi, după secole de argumente contra sa?
Simplu. Pentru că societățile sunt tot mai pline de oameni care nu caută să se specializeze în producție. Nu mai caută să fie cei mai buni într-un domeniu. Rămân generaliști. Pot face lucruri mărunte, simple, pe care le poate face toată lumea. Care nu fac diferența. Societățile sunt tot mai pline de ”antreprenori” fiscali (trăiesc la umbra taxării) și monetari (trăiesc la umbra expansiunii monetare) și nu de antreprenori reali (care produc bunuri reale). Astăzi este mult mai profitabil și mai ușor să câștigi din ”crypto”, ”NFT-uri”, FOREX. Mult mai greu cu cartofii. Alegerea căii ușoare înseamnă un refuz al specializării. Lipsa specializării duce la frica de concurență. De ”străini”. Duce la dificultatea de a găsi un loc de muncă bine plătit. Pe care ți-l ”fură” mult prea ușor tot străinii. Protecționismul rezonează perfect cu cei cu frică de libertate. Cu cei pe care libertatea îi sperie. Nu știu ce să facă cu ea. Nu știu cum să o transforme în bunăstare. Sau se descurcă pe cont propriu. Văd o lume plină de ticăloși. Au nevoie de protecție instituțională. O caută cu obstinație. Cred obsesiv în ea. Doar statul îi poate scoate din încurcătură. Doar el îi poate salva. Devin victime sigure... Victima propriului insucces.
Politrucul populist așteaptă aceste victime la cotitură. Le preia fricile, le alimentează și el, îi bramburește de cap și apoi extrage maximum de rente din buimăceala lor. Se îmbogățește, mai pe scurt. El și acoliții lui. Cei vulnerabili care caută protecție, devin și mai vulnerabili. Vor dori și mai multă protecție. Puterea politrucului va și și mai mare, cu cât îi va aburi și mai tare. Pentru el este important ca dihania cu care se luptă în numele poporului său să fie cât mai atroce. Cu cât mai multe capete. O poveste de adormit fraierii! Cu multă prostie și tiranie în spate. Cu libertate mai puțină...
Protecționismul este una din cele mai brutale și rudimentare forme de intervenție în economie...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă "specializații" nu găsesc ceva acceptabil (plan/promisiune/ajutor) și pentru "generaliștii rămași în urmă", ce opțiuni le rămân "generaliștilor"? Vor recurge la vot de revoltă, și în ultima instanță la violență.