Acum mai puțin de o lună am depus jurământul ca deputat USR. A trecut scurt timp de atunci. S-au petrecut așa de multe lucruri, încât am senzația că timpul se dilată cu fiecare zi petrecută în Parlament. Știam că va fi greu, dar nu aveam minimul habar că lucruri importante se pot întâmpla într-un timp așa de scurt.
Ultimele două săptămâni ne-au ținut cu sufletul la gură. Unii s-au jucat de-a ordonanța. Uite ordonața, nu-i ordonanța. Dragnea pleacă în USA. Președintele Iohannis prezidează ședința de guvern unde ar fi trebuit să se decidă emiterea celor două ordonanțe. Președintele cere referendum. Oamenii ies în stradă. Dragnea cere și el referendum. Se pregătește legea bugetului pe 2017. A apărut raportul MCV. Duminică ies oameni din nou în stradă.
A fost o săptămână grea. Multe sarcini de efectuat în teritoriu, multe chestii tehnice de rezolvat în Parlament. Plus întâlniri și amendamente pentru legea bugetului.
În tot acest lung șir de sarcini, cu toate că sunt prezent în miezul acțiunii, nu sunt surprins de faptul că încă mai am timp și de reflecții filosofice. În urma raportului MCV, președintele Senatului, domnul Tăriceanu, afirma că este absurd să avem transparență totală în Parlament, așa cum recomanda raportul. Mai departe acest domn afirmă că în nicio țară din lume parlamentarii nu trebuie să își justifice votul. A mai spus, de asemenea, că doar în România sărim ca arși atunci când problema imunității parlamentare este pusă în discuție.
Nu voi face comentarii pe marginea declarației asupra imunității. Prefer să mă opresc la declarațiile privind justificarea votului. Păi cum așa, adică alegătorii sunt buni atunci când ne acordă votul, dar nu mai merită atenția noastră atunci când trebuie efectiv să votăm în numele lor? Trăim cumva cu impresia că odată ajunși în Parlament devenim un fel de unși ai lui Dumnezeu, și trebuie să îi justificăm doar Lui alegerile noastre? Cam așa se deduce din declarațiile domnului Tăriceanu.
Abordarea aceastui subiect deschide mai multe dileme. În fața cui suntem noi datori de a justifica votul nostru? Doar în fața celor care ne-au ales în circumscripția electorală? Avem datorii aparte față de localitățile unde am fost aleși cu majoritate de voturi? Avem obligații aparte față de grupurile de influență care au militat pentru succesul nostru electoral? Putem fi trași la răspundere doar de către partidul care ne-a oferit încrederea de a candida pe liste? Suntem datori membrilor care ne-au acordat votul de a fi pe un loc eligibil? Trebuie toate aceste obligații date de-o parte doar atunci când binele suprem al țării este ultimul filtru care justifică alegerile noastre? Sau avem doar o obligație, anume să ne ascultăm conștiința în ciuda împotrivirii tuturor celor menționate mai sus?
Poate că ar fi prea banal să amintesc faptul că e de la sine de înțeles că o campanie electorală susținută financiar de către o entitate anume cere și o anumită loialitate în perioada post campanie. Mă rezum doar la întrebările enunțate mai sus. Caragiale nu a fost niciodată mai relevant pentru mine. Și mă întreb: eu pentru cine votez? Adică sunt mai importanți simpatizanții decât masa votanților, este mai imporantă linia partidului decât interesul celor m-au votat direct pe mine? Și cu conștiința mea ce mai fac? Mai este sau nu mai este loc de conștiință, îmi mai aparțin eu mie, sau sunt rupt în zece de obligații pe care trebuie să le onorez pentru că fiecare entitate a contribuit la alegerea mea ca parlamentar?
Dacă aș fi membru al unui partid ai cărui parlamentari nu au atât de multă libertate pe cât avem noi cei din USR, cred că toate aceste întrebări și frământări nu și-ar avea rostul. Aș fi votat oricum exact cum mi-ar fi dictat conducerea partidului. Sunt norocos că am libertatea de a-mi pune aceste întrebări, dar și mai norocos sunt că mi se permite să le împărtășesc liber.
La acest moment este oportun să vorbim și de principiul reprezentativității. Am fost ales dintr-un județ anume, electoratul meu are un profil care se identifică cu mine și cu partidul și mereu va trebui să fie o balanță între alegerile mele și cei care și-au pus încrederea în mine. La fel de oportun este să amintesc și de o altă responsabilitate pe care o am. Aceea de a moderniza România. De a folosi această poziție publică spre a gândi și vota legi prin care cetățeanul de rând să simtă că i s-a ameliorat standardul de viață. Așadar, poate că asta ar fi vrut domnul Tăriceanu să zică: anume că modernizarea țării presupune un vot în conștiință, adică fără ca parlamentarii să fie trași la socoteală? Mă îndoiesc că asta ar fi intenția lui, chiar dacă pe lângă alte foloase, argumentul votului în conștiința este folosit de către cei mai mulți lobbiști.
Cu ce mă aleg din împărtășirea acestor gânduri? Cu evidențierea unei palete de opțiuni care mă fac să analizez cu seriozitate pe cine într-adevar trebuie să reprezint eu în Parlamentul României. Încă nu mi-am făcut o ierarhizare clară a celor pe care ar trebui să îi reprezint. Ideal ar fi să îi pot reprezenta pe toți românii. Din punct de vedere practic acest lucru este imposibil de făcut. Mereu vor fi persoane mulțumite și persoane nemulțumite de activitatea mea parlamentară și de votul meu.
Raportul MCV a fost punctul de plecare a indignării domnului Tăriceanu. E de mirare că tocmai termeni ca transparență totală și cod de conduită parlamentară pot să creeze atât de multă indignare. Ceea ce unii nu înțeleg este că soluția la problema României este mai multă transparență, nicidecum mai puțină transparență. Suntem la începutul sesiunii parlamentare și vom vota de multe ori. Având transparența ca bază poate că este secundar care obligație este prima pe lista celor care trebuie reprezentați.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu permisiunea domniei sale, am sa incerc sa-i ofer cateva rspunsuri, din postura unui alegator oarecare.
1. Ca politician parlamentar, prima certitudine trebuie sa vina dinspre partidul care l-a propulsat in Parlament, adica respectiva formatiune politica trebuie sa aiba o viziune politica si sociala clare, care sa reflecte si sa serveasca opiniile celor care au votat respectivul partid. In cazul USR, nu putem identifica cu precizie vreo doctrina politica clara si un set de idei prin care respectiva doctrina sa fie pusa in practica; USR pare menit doar sa fie un ecou al ideilor emise de Presedinte si de Institutiile de forta ale Statului; e cam putin pentru un partid.
2. Odata ce a devenit membrul unui un partid ce l-a propulsat, cu ajutorul votului popular, in Parlament, politicianul respectiv este dator ca pe de-o parte sa sustina ideile partidului al carui membru este, iar pe de alta parte este obligat moralmente sa tina cont si de opiniile votantilor sai. Uneori, parlamentarul are un conflict de constiinta datorita faptului ca propriul sau partid se abate, din varii motive, de la promisiunile facute alegatorilor. Iata de ce birourile din teritoriu ale parlamentarilor ar trebui sa fie un "barometru politic" foarte important pentru parlamentari, daca acestora chiar le pasa de alegatorii lor, precum si de ceilalti cetateni care nu i-au votat.
3. Votul parlamentarilor, pentru a fi corect, adica sa reflecte si propria lor constiinta, ar trebui sa fie exclusiv secret; doar secretul votului permite libertatea de constiinta si poate testa fortza partidului in privinta aderentei parlamentarilor la ideile vehiculate de respectivul partid. Spre deosebire de dl. Iulian Bulai, eu cred ca parlamentarul ar trebui sa dea socoteala pentru votul sau atat alegatorilor cat si propriului partid. Iar daca este convins ca partidul lui a "deviat" de la promisiunile facute, poate demisiona din partid pe motive de constiinta, devenind independent sau plecand din parlament.
4. Daca raportul MCV a fost la origine un mecanism prin care Romania era obligata sa se conformeze canoanelor judiciare ale UE, astazi acest mecanism pare a fi mai mult un mijloc de constrangere si de conformare politica a Tarii noastre. Iata de ce eu cred ca azi, in anul de gratie 2017, acest mecanism este caduc.
5. "Prea multa libertate" pe care dl. Iulian Bulai afirma ca o are in USR, se explica prin faptul ca acest partid, neavand vreo doctrina sau vreo viziune politica, permite implicit membrilor sai sa "joace" mai liber. Realitatea ne arata insa ca toti membrii USR vorbesc la unison, de parca ar fi trasi la indigo. Eu nu am identificat, pana acum cel putin, vreun "userist" cu individualitate si cu personalitate distincte.
6. Dl. Tariceanu a facut uneori si declaratii politice mai hazardate, ca toti ceilalti politicieni dealtfel. Insa eu nu l-am auzit vreodata pe Dl. Tariceanu jignind pe cineva; domnia sa este printre foarte putinii parlamentari care pun in mod transat drepturile si libertatile cetatenilor mai presus de Institutiile de forta ale Statului; acesata atitudine a sefului Senatului denota pe de-o parte convingerile sale liberale solide, iar pe de alta parte ne demonstraza ca este printre putinii oameni politici care nu pot fi santajati. Nu e putin lucru.
7. Desi sunteti foarte tanar, va reamintesc faptul ca in perioada cand a fost prim ministru, Tariceanu a rezistat tuturor incercarilor lui Basescu, care era presedinte la acea vreme, de a destabiliza guvernarea liberala; coarnele securiste ale fostului marinar s-au tocit in fatza tariei de caracter a fostului prim ministru. Iar mie personal, un cetatean oarecare, mi-a fost cel mai bine in cei doi ani cand Romania a fost condusa de adevaratul PNL, cu Triceanu prim ministru.
Spun „ar”, pentru că dumneata nu știu dacă întradevăr așa simți și gândești sau doar ne spui ceea ce crezi că vrem noi să auzim! Eu promit să am răbdare, să văd cum se vor purta parlamentarii USR după ce vor primi mici atenții (poziții în comisii, deplasări, locuri în unele consilii de administrație pentru ... - știți dumneavoastră cine și dacă nu știți întrebați-vă colegii cu vechime) ... Abia peste un an sau doi de bine parlamentar putem vorbi, acum este mult prea devreme.
Sper ca atunci să pot spune că-mi scot pălăria în fața dumneavoastră și a colegilor dumneavoastră recunoscând că am greșit: nu mă puteți condamna,
CIN` S-A FRIPT CU CIORBĂ, SUFLĂ ȘI-N IAURT!
As incerca sa va raspund:
1. un parlamentar reprezinta toti cetatenii si nu pe cei care l-au votat si nici pe cei din circumscriptia sa electorala.
2. Daca o masura aduce atingere unei categori si satisfactie unei alte categorii de cetateni trebuie sa va gandidti la interesul general, abstract, pe termen lung. In momentul in care incercati sa rezolvati problemele cuiva va aflati in situatia traficului de influenta. Daca vreti sa rezolvati problemele unei persoane pornind de la ideea ca in aceeasi situatie sunt mai multe persoane, atunci veti putea interveni prin modificarea cadrului legal astfel incat situatia acelei persoane sa se imbunatateasca in acelasi timp cu celorlalti aflati in conditii similare.
3. ar fi necesara o definire a termenului de constiinta. Dvs. veti vota in conformitate cu propria constiinta. Ideea este sa va referiti la constiinta care sa va dicteze sa faceti abstractie inclusiv de propriile preferinte si sa vizati exclusiv interesul public pe termen lung. Asta inseamna sa ai o aplecare spre adevar, spre realitatea obiectiva in cooncordanta cu vectorul timp (viitorul si trecutul sunt a filei doua fete).
De exemplu, in cazul ordonantelor privind gratierea trebuie sa:
1. sa nu ma intereseze pozitia partidului din care fac parte si opozitia fata de initiator si interesele politice de a-mi crea capital politic din aceasta mascarada.
2. sa caut sa vad ce inseamna gratierea.
3. sa vad care sunt problemele care se rezolva prin gratiere si care sunt cele care se creaza prin aceasi gratiere.
4. sa privesc gratierea din perspectiva societatii cu luarea in considerare a interesului cetateanului la securitate, a ideii de iertare, a ideii de satisfacere a interesului de evitare a penalitatilor invocate (care pot sa nu fie reale sau sa fie foarte grave).
5. trebuie sa aflu care sunt problemele privind executarea pedepselor in general si in ce masura gratierea poate reprezenta o solutie.
6. ce alte solutii la rezolvarea problemelor la executare mai exista, cine se pricepe, cine doreste sa se implice etc. Aici apare cu adevarat ideea de transparenta la care v-ati referit.
7. sa va pozitionati cu demnitate in functie de valorile si informatiile in care credeti cu sinceritate - adica sa sustineti de la tribuna parlamentului punctul dvs. de vedere chiar daca nu corespunde cu al partidului.
8. ca sa nu aveti probleme sa va pozitionati impotriva partidului discutati cu colegii de partid si convingeti-i dupa care discutati cu alti colegi parlamentari ca sa-i convingeti, cu liderii de grup, la cantina sau in plen.
Si daca le-ati facut pe toate atunci puteti sa dormiti linistit. Daca ve pozitionati arbitrar impotriva gratierii veti avea pe constiinta dramele unor oameni care meritau sa fie gratiati, care sunt in suferinta. Invers, daca urmare a gratierii se petrece un viol, atunci sunteti complice la viol.
Aveti ocazia pe care foarte putini o au sa faceti ceva pentru oameni. Nu aruncati ocazia asta la gunoi de dragul unei pozitii pe lista (sluj la seful de partid in speranta meschina ca ii vor place limbile si va vor pune din nou pe un loc eligibil) fiindca va transformati in gunoi.
Imunitatea parlamentara exista tocmai pentru ca parlamentarii sa poata sa spuna adevarul fara sa le fie frica de consecinte. Daca ar exista un numar mai mare de 0 de astfel de oameni in parlament, oamenii vor intelege ca imunitatea parlamentara are un rost si poate se vor uri mai putin intre ei (slabe sperante).
adica ziua aia a lui "in teritoriu"
care din listele acelea o fi al meu, bucurestiul fiind cel mai bine dotat sub acest aspect!
dv, pe bune, cum ati dat de cel ce va reprezinta?
adica ziua aia a lui "in teritoriu"
care din listele acelea o fi al meu, bucurestiul fiind cel mai bine dotat sub acest aspect!
dv, pe bune, cum ati dat de cel ce va reprezinta?
Ai pus în acest articol multe întrebări la care nu ai și răspuns. Noi, cu atât mai puțin putem răspunde la ele.
Eu aș îndrăzni totuși să zic că îi reprezinți în principiu acolo pe oamenii asemeni ție în gândire, și obligatoriu pe toți oamenii din circumscripția ta electorală. E cinstit și e frumos așa.