Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Psihologul Diana Stănculeanu: „Distanțarea față de familie în adolescență e înscrisă în gena supraviețurii noastre. Evolutiv, a trebuit să putem să ne desprindem de părinții noștri ca să putem să ne luăm viața în piept”

Diana Stanculeanu

Părinții copiilor adolescenți îi critică adesea pentru că nu le pasă, că devin dezinteresați de îndatoriri și școală, că pun mai mult preț pe discuțiile cu prietenii decât pe sfaturile familiei, că se pun în situații periculoase sau că încep să aibă deprinderi nesănătoase. Toate aceste comportamente au însă o explicație biologică și au avut un rol important în supraviețuirea noastră ca specie, a explicat psihologul Diana Stănculeanu, în cadrul conferinței Epic Talk, dedicată celor mai importante relații din viața noastră. Între acestea, și relația cu copiii adolescenți, care se simt aproape întotdeauna neînțeleși de părinții lor. 

„În trecutul nostru ca specie, adolescența era la două minute de mijlocul vieții. Era o perioadă care pregătea tânăra ființă umană pentru a-și împlini potențialul maxim, pentru a părăsi tribul parental ca să-și întemeieze propriul trib sau propria familie, pentru a-și putea asuma riscul de a se lupta cu tribul vecin sau de a se duce în pădure să vâneze Dumnezeu știe ce. Era foarte mică această distanță între copilărie și maturitate și momentul în care trebuia să împlinim potențialul întreg al dezvoltării noastre. Și, în infinita sa înțelepciune, cine ne-a creat, și aici completați după propria ideologie, ne-a pregătit un pic pentru a putea să facem această trecere. Renegarea părinților, distanțarea față de familie este înscrisă în gena supraviețuirii noastre. Evolutiv, a trebuit să putem să ne desprindem de părinții noștri ca să putem să ne luăm viața în piept”, spune psihologul. 

În adolescență se modifică felul în care o serie de neurotransmițători sunt secretați și descărcați în organism. Atunci nivelul de serotonină scade, iar dopamina ajunge la cel mai de jos nivel bazal din viața unui om, ceea ce îi face pe adolescenți să devină extrem de plictisiți de lucrurile familiare care îi înconjoară. Pe de altă parte, tot în această perioadă, întâlnirea cu noutatea, cu senzaționalul, descarcă în corp cea mai mare cantitate posibilă de dopamină. „Expresia lor preferată este: Mi se rupe. Sunt pregătiți să se despartă de tot ce este familiar, chiar dacă asta înseamnă viața lor, și să îmbrățișeze noutatea”, crede Diana Stănculeanu. 

„Nivelul de influență al părintelui către copilul său adolescent este de 25-30%”

Dincolo de ușa casei, adolescenții sunt tentați să se îndrepte spre experiențe cu potențial adictiv, de la fumat, consum de alcool sau de droguri până la mâncatul în exces sau petrecerea timpului în online. Și tot dincolo de ușa casei, adolescenții se îndreaptă spre grupul de prieteni a cărui influență crește la 70%. 

„Ies de pe ușa casei, se depărtează de noi și se apropie de coșmarul oricărei vieți de părinte: gașca, prietenii care devin extrem de importanți. Și aici avem un rest al instinctului de supraviețuire socială, pentru că pe drumul noutății este greu să mergi singur. Apartenența la un grup oferă dincolo de validare, siguranță, iar gașca de prieteni începe să aibă mai multă greutate din punct de vedere emoțional. Nivelul de influență al părintelui către copilul său adolescent este de 25-30%. De aceea le spun celor care au copii mici: aveți timp să săpați încă la rădăcina lor cât puteți, pentru că încă aveți o influență majoritară”, spune Diana Stănculeanu. 

Dacă în urmă cu mii de ani am beneficiat ca specie de faptul că, în adolescență, ființele umane erau gata să se desprindă de cămin, erau capabile să își asume riscuri și erau perfect pregătite pentru reproducere, progresul pe care l-am atins astăzi transformă aceste însușiri într-o sursă de tensiune. La 14 ani, un tânăr are în față mai multe decenii de viață decât în oricare altă perioadă a istoriei și, în plus, este de abia la începutul liceului și are de învățat pentru teze. Așa că părinții îi copleșesc cu cerințe, reproșuri și certuri care erodează uneori pentru toată viața relația dintre copii și părinți. 

Astfel de rupturi apar, „pentru că facem aceeași dramă și din culoarea unghiei și din lungimea fustei și din riscul de abandon școlar. Dacă noi le dăm aceeași greutate emoțională tururor, adolescenții vor începe să le acorde aceeași importanță. Una minimală. Când aducem uzura conflictului în viața noastră de zi cu zi, relația se va toci din punct de vedere emoțional”, avertizează psihologul, care îi sfătuiește pe părinți să își aleagă cu grijă bătăliile și să își trateze copiii adolescenți cu empatie și cu înțelegere. 

De foarte multe ori, criticile aruncate asupra copilului vor deveni vocea lui interioară care îi va spune, la maturitate, că nu este bun, că nu este în stare, că nu merită. Rolul unui părinte este însă să-i cultive stima de sine și să îl ajute să se vadă într-o oglindă care să-i dea încredere. „Să îl ajute să descopere lucrurile la care care se descurcă cu ușurință și pe cele la care se descurcă rezonabil, dar să îl ajute și să își integreze limitele”, arată Diana Stănculeanu. 

Un alt sfat pentru părinți este să își țină „dușmanul” aproape. „Vor să dea o petrecere? Organizează petrecerea la tine acasă. Vorbește cu prietenii lui. Ce îți poți dori mai mult decât să îi ai aproape pe oamenii care au cea mai mare influență asupra copilului tău? În plus, când acesta o să te desființeze în fața prietenilor lui, cineva o să spună: Hai, mă, că am cunoscut-o și eu pe maică-ta. E chiar mișto!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Ce circ am făcut eu în familie! Că mă sufocă, mă limitează, că nu vreau să-i mai văd niciodată etc.
    • Like 0
  • Diana Stanculeanu e un far de lumina pt parintii care ratacesc in intunericul adolescentei copiilor lor....
    Pe youtube am mai gasit speech-uri de-ale ei ff ok.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Cred ca depinde si de parinti, de cat de dispusi sunt acestia sa-i inteleaga pe copiii lor la acea varsta. Adolescentii nu trebuie subestimati, chiar daca aparent nu cunosc ce este bine si ce este rau. Este normal sa "li se rupa" si sa li se para totul plictisitor atunci cand parintii nu mai au timp de ei si nu mai exista un dialog constant cu ei. Parintii trebuie sa ii antreneze in diverse activitati , trebuie sa le castige increderea , iar discutiile ar trebui sa se poarte ca de la adult la adult, explicandu-le la modul cel mai serios ce reprezinta un anturaj prost, ce tragedie inseamna un drog, cat de jos poti ajunge atunci cand bei alcool, cat de important este ca o partida de sex la 16 ani sa nu fie ceva deprimant apoi sau sa il marcheze pe copilul nostru. In rest...bluze fistichii, oja verde cu picatele maro, ruj, par vopsit in albastru, blugi rupti, muzica rock ascultata la maxim sau inele cu cap de mort...astea sunt efemere si sunt normale la varsta lor. Chiar as fi ingrijorat daca n-ar face aceste lucruri si ar asculta doar Bach.
    Si inca ceva, cred ca adolescenta incepe astazi mai devreme de 14 ani. Deja la 7 ani unii se prind ca poti cumpara jucarii cu bani si incep sa-i faca intinzand "tarabe" in fata casei si vanzandu-si din lucruri (carti, jocuri, haine mai vechi, fructe) , toate avand si "pretul" (infim) marcat pe ele. Ideea apartine "anturajului" , nu parintilor.
    Intr-un fel este bine pentru ca se deprind cu negocierea si apoi cu gestionarea finantelor. Oricum, sper sa nu ma vanda si pe mine peste cativa ani :)
    • Like 1
    • @ mike
      am facut "lectii despre bani" cu copilul, pentru ca am vrut ca ea sa stie si eu sa nu am probleme ("vreau!"), cam de cand avea 6 ani ... in vara in care avea 7 ani, am avut surpriza (placuta) sa vad ca vindea cochilii de scoici, adunate in concediul de la mare, copiilor de pe strada; mai tare decat vanzarea "produsului" mi s-a parut ca le dadea si "serviciul de pictat' gratuit - le dadea acuarelele "ei" ca sa-si picteze scoicile cumparate ... desi eu nu ii spusesem nimic de "servicii" ... mie mi-a placut "initiativa" :)
      • Like 2
  • Cunosc și eu un caz din ăsta.Un coleg de muncă mi-a povestit că nu se mai înțelegea cu fiul lui.Junelui nu-i mai plăcea nimic în casa părintească.Avea o atitudine de genul. (mi se rupe). Așa că taicăsu i-a spus ca dacă nu-i mai place să stea cu părinții e liber să locuiască unde poftește.Zis și făcut.Tânărul și-a adunat boarfele și s-a mutat.Nu a luat în considerere faptul că odată plecat de acasă toate facturile veneau la el.Și trebuiau să fie plătite. Chirire,curent,gaz,apă,telefon,ridicat gunoi,transport TV etc.Trebuia să-și facă măncare să-și spele hainele.După o lună cănd s-a mutat înapoi la părinți credea că a ajuns în rai.
    • Like 5


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult