Foto Instagram Corneliu Bjola
„Nu strângi mâna lui Putin. Nu strângi mâna lui Hitler. Nu strângi mâna lui Eichmann.” Cu această frază au început răspunsurile lui Corneliu Bjola, profesor de Științe Politice în cadrul Universității Oxford, la chestionarul din emisiunea „În fața ta” de la Digi24. Reputatul profesor nu a ocolit niciun subiect: de la liderii globali și Brexit, până la traumele diasporei, slăbiciunile românilor și o concluzie apăsătoare — „a trecut viața pe lângă mulți”. Interviul a pus în oglindă lumea de azi și felul în care ne raportăm la ea.
Întrebarea a fost una directă: dacă ar fi politician, ar da mâna cu Vladimir Putin?
„Nu. Mi se pare că e cel mai mare criminal care există în momentul de față. Toate acțiunile pe care le-a făcut în momentul de față îl definesc ca un criminal. Nu strângi mâna lui Hitler, nu strângi mâna lui Eichmann. Nu strângi mâna lui Putin.”
Pentru profesorul Bjola nu există zonă gri când vine vorba de responsabilitate morală în politică.
Despre Trump: „Confuz la nivel cognitiv”
Ce sentimente îi trezește Donald Trump? Profesorul Corneliu Bjola îl consideră „confuz la nivel cognitiv”. În opinia sa, această raportare distorsionată la realitate afectează atât politica internă, cât și pe cea externă.
„Uneori s-a lăudat cu această dorință de a crea impredicibilitate și confuzie. Dar cred că este confuz personal, la nivel cognitiv. Are o tendință de a exagera foarte mult. (…) Mi se pare că de multe ori este foarte confuz în modul în care gândeste la problemele legate de politică internă și politică externă.
Brexit: „Ți-ai amputat un picior”
În interviul de la „În fața ta”, Corneliu Bjola a comparat Brexitul cu amputarea unui picior, însă a explicat că nu este un punct final, ci un proces care începe deja să fie întors din drum.
Întrebat dacă mai poate fi reparat, el a răspuns afirmativ: „Da, deja e în proces de reparare.”
Profesorul a arătat că această schimbare nu este întâmplătoare, ci accelerată inclusiv de contextul internațional și de relația cu Statele Unite. În acest moment, spune el, s-au făcut deja câțiva pași concreți, iar pe agendă se află o discuție despre un posibil „reset”, în special pe zona economică.
Explicația lui Bjola a fost mult mai dură când a descris decizia de acum zece ani: „Ce a făcut statul în Marea Britanie a fost să îți amputezi un picior, în 2016.” Marea Britanie s-a rupt atunci de cea mai mare piață economică aflată chiar lângă ea, cu care avea schimburi constante, iar în loc a ridicat bariere birocratice.
„Ai piața cea mai mare, economică, lângă tine (...) și într-o dată ridici un zid de hârtie, cu tot felul de reglementări. Și asta a omorât foarte mult business.”
În paralel, acordurile comerciale cu țări îndepărtate au avut efecte aproape insignifiante. „Poți să deschizi acord comercial cu Noua Zeelandă, care îți adaugă la PIB 0,001 %, (...) dar piața ta cea mai mare e lângă tine.”
Din acest punct de vedere, spune el, corecția a început deja, cel puțin economic.
Al doilea mare efect este însă social, iar aici lovitura a fost resimțită de tineri — cei care nici măcar nu au votat Brexitul, dar îi suportă consecințele.
„Sunt închiși pe insulă. Deci tu nu poți să te duci să lucrezi în Europa. Nu poți să te duci să studiezi în Europa.”
Profesorul Bjola a subliniat ruptura între generații în societatea britanică. „Niște oameni de 50-60 de ani, care visau altceva, au spus că așa e bine. Noi vrem să ne luăm țara înapoi.” Iar datele recente arată clar direcția în care se îndreaptă opinia publică, mai ales în rândul tinerilor: dacă la nivel general sprijinul pentru o apropiere de Europa este în jur de 60%, în rândul tinerilor ajunge la 70–80%.
Educația care formează lideri
În același interviu de la „În fața ta”, Corneliu Bjola a vorbit pe larg despre diferența de fond dintre sisteme atunci când vine vorba de educație — nu doar ca formare profesională, ci ca formare de oameni. „Sistemul de educație are două funcții. Una este să te pregătească pe tine profesional, pentru viață. Și a doua - trebuie să scoată cetățeni. Cred că asta face foarte bine Marea Britanie în momentul de față. Să scoată cetățeni și scoate și profesional.”
El subliniază că universitățile britanice rămân la cel mai înalt nivel european, iar în interiorul lor nu se transmite doar informație, ci și responsabilitate. Studenții sunt tratați ca viitori lideri, iar așteptările sunt pe măsură.
„Întotdeauna când vin studenții mei la curs, mă uit și le spun: fiecare dintre voi o să conduceți ceva în 10 ani. Unul o să fie lider politic, unul lider de business. Comportați-vă ca atare. Comportați-vă ca atare, adică fiți serioși”.
Iar această cultură a responsabilității se vede și în comportamentul lor de zi cu zi: „N-am avut un student, de exemplu, să vină târziu”.
Explicația ține și de selecție — este foarte greu să intre la Oxford, iar odată ajunși acolo, studenții sunt conștienți de oportunitate. În plus, spune Bjola, implicarea vine natural - studenții sunt activi, nu trebuie „să tragi de ei”, iar sistemul le oferă constant oportunități și îi tratează cu respect. În opinia sa, aceasta este baza unui sistem solid.
Un alt element esențial ține de cultura performanței: „Te încurajează să gândești, să excelezi în domeniul tău.”
„Trebuie să citești cam 3-4 cărți pe săptămână”
Profesorul a vorbit și despre lipsa de încredere care însoțește perioadele de transformare: „Trebuie să avem încredere în noi. Deci trebuie să ai încredere în tine.” Dar această încredere nu vine de la sine, ci dintr-un efort constant de a nu te plafona. Bjola insistă pe ideea de investiție personală, iar soluția lui este una foarte concretă, aceea că „trebuie să citești cam 3-4 cărți pe săptămână. (...) Trebuie să investești în tine.” „Citește tot timpul. Citește tot timpul. Dimineață la cafea, când mergi cu avionul, citește.”
Explicația merge mai departe de simpla acumulare de informație. În opinia lui, lectura te ajută să înțelegi prezentul prin comparație cu alte perioade istorice. Lumea nu este complet nouă, iar în momente de schimbare majoră — precum Iluminismul sau Renașterea — societățile au trecut prin transformări similare. Citind, începi să faci conexiuni, să vezi cum au reacționat oamenii atunci, care au fost problemele și cum s-au adaptat. În lipsa acestui bagaj, „orbecăi și devii vulnerabil.” Iar această vulnerabilitate este exploatată rapid: „Genul acesta de prădători online imediat te țintesc.”
Mândria care nu se afișează
La întrebarea când s-a simțit mândru de România, Bjola a evitat un răspuns convențional. Nu vorbește despre patriotism demonstrativ, ci despre o formă mai discretă de apartenență.
El spune că, la conferințe internaționale, este cunoscut ca român, dar nu simte nevoia să afișeze ostentativ acest lucru, pentru că ar transmite „un alt semnal”. În schimb, adevăratele momente de satisfacție apar atunci când întâlnește români care contează prin ceea ce fac:
„Îmi place când văd românii (...) care au poziții, care publică, care spun lucruri interesante. (…) Vreau să văd românii care au idei.”
Această perspectivă este legată direct de o problemă mai largă — reputația. Bjola insistă că nu este suficient să promiți, trebuie să duci lucrurile până la capăt și „trebuie să livrezi.”
Iar acest principiu devine esențial mai ales în munca de echipă, unde contează seriozitatea și responsabilitatea, nu scuzele.
Diaspora și costul nevăzut: „Au trebuit să-și lase copiii...”
Discuția a ajuns și la românii plecați în străinătate. Profesorul Corneliu Bjola a făcut o distincție clară: el se consideră într-o poziție privilegiată, pentru că s-a integrat și face ceea ce îi place. Dar aceasta nu este experiența majorității concetățenilor aflați peste hotare.
Vorbind cu mulți români din diaspora, a observat un tipar dureros: sacrificii personale majore, în special în relația cu familia.
„Au trebuit să-și lase copiii care au crescut fără ei.”
În spatele acestor decizii există, spune el, traume reale, indiferent că vorbim despre Marea Britanie, Italia sau Spania. Viața, în multe cazuri, „a trecut pe lângă ei” la nivel personal, pentru că au fost departe de comunitate și de familie, iar acest cost nu poate fi recuperat ușor.
România și direcția europeană
În ciuda vulnerabilităților, există și un punct stabil:
„România a rămas proeuropeană”, spune Corneliu Bjola. El adaugă faptul că într-un context regional complicat, acest lucru devine un avantaj strategic, chiar dacă este adesea trecut cu vederea în discursul public.
Ce le lipsește românilor să fie fericiți
Întrebat ce le lipsește românilor să fie fericiți, profesorul Corneliu Bjola a pornit de la o idee simplă, dar apăsătoare: „Cred că (...) să se simtă parte din ceva mare.”
Bjola vorbește despre o vulnerabilitate construită în timp, legată de poziționarea istorică a României. Un stat aflat la periferie, care s-a perceput și s-a comportat ca atare. Această condiție, spune el, vine dintr-un trecut în care spațiul de la Pontul Euxin era văzut ca o margine a lumii, un loc îndepărtat, „la capătul Pământului”. Iar această moștenire a lăsat urme în mentalul colectiv, vede el, adăugând că „mentalitatea asta de periferie (...) ne indispune. Ne frustrează.” Iar frustrarea se transformă într-o dorință constantă de mai mult: „Vrem mai mult. Vrem să fim parte din ceva.”
În acest context, integrarea europeană apare ca o șansă de reașezare identitară, de reconectare la un spațiu mai larg în care apartenența contează.
Experiența personală a reputatului profesor devine relevantă în acest punct. El spune că „mă simt acasă în Europa, că sunt în Praga, că sunt în Budapesta. Eu mă simt acasă.”
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.