Rămas fără telefon după o cursă cu un taxi, am sunat la dispeceratul „autorizat” să fac o plângere. A urmat un dialog absurd

Între Crăciun și Anul Nou, profitând de câteva zile libere, m-am hotărât să mă întâlnesc cu prieteni vechi să marcăm finalul anului și să ne pregătim pentru noul an. Nu în ultimul rând am decis să ies cu soția mea în centrul orașului, ca să ne luăm la revedere de la 2017. În mod inevitabil, a trebuit să folosesc serviciile oferite de taxiurile din București. Bad decision, cum ar spune tinerii de astăzi.

Am luat un taxi din Piața Romană și după o cursă destul de lungă cu opriri unde mi-am lăsat prietenul și mi-am recuperat soția, cu toate că i-am spus șoferului de taxi că vreau să ajung în zona Hanul lui Manuc, acesta m-a lăsat precipitat pe Splaiul Independenței, la Piata Națiunilor Unite. În taxi am vorbit la telefon cu soția mea și chiar i-am trimis o fotografie din mașină, în speranța că o voi găsi deja pregătită.  

Am stat în taxi pe locul din față dreapta, ca să plătesc mai ușor cursa, pentru că de obicei în spate este întuneric și nu văd bine banii din portmoneu. Știu că locul din față se mai numește și „locul mortului”, dar am constatat că se mai numește și locul victimei sau al păgubitului.

Când șoferul de taxi ne-a spus să ne dăm jos repede la Piața Națiunilor Unite, că nu mai intră în Centrul Vechi, cu toate că ne lăsa de fapt la vreo două stații distanță de Hanul lui Manuc, nu am bănuit absolut nimic. Am coborât precipitați din mașină, abia am apucat să plătim, nici vorbă de bon fiscal sau alte lucruri de acest gen. Odată coborât din mașină, din obișnuință, mi-am făcut un mic inventar al lucrurilor pe care le aveam în dotare. Lipsea, ciudat, telefonul. În primă fază nu mi-a venit să cred, niciodată nu mi-am pierdut telefonul. I-am cerut soției să mă sune, în mod straniu telefonul nu a sunat într-unul din buzunare și, mai mult chiar, era închis, cu toate că abia îl folosisem și nu trecuseră mai mult de cinci minute. Dintr-o dată am avut o presimțire rea. Întâmplător am reținut numele firmei de taxi. 

Telefonul soției s-a descărcat și am luat din același loc un alt taxi, să încercăm cumva recuperarea telefonului. Printr-o coincidență pe care nu pot să o explic, am nimerit un taxi de la aceeași firmă cu primul. Șoferul a fost drăguț și ne-a lăsat să sunăm la dispeceratul firmei lui de pe telefonul lui personal. Eu am intrat deja într-o stare de îngrijorare, astfel încât nu am putut vorbi cu doamna de la telefon. A vorbit soția mea. Doamna de la telefon vorbea în mod neobișnuit, lungea conversația, solicita amănunte neimportante, amâna luarea unei decizii. Eram obișnuit cu dispecerițele plictisite, care răspund automat după proceduri, ca un robot uman. Doamna asta însă vorbea ca o gospodină care e în bucătărie și își pregătește salata boeuf pentru Revelion, în timp ce mai răspunde și nefericiților care sună pe numărul scurt al dispeceratului de taxi. 

Cel mai grav lucru era că telefonul fusese închis la puțin timp după ce părăsisem taxiul, acesta nu era un gest care să mă facă să cred că taximetristul avea de gând să-l returneze. În timp ce doamna de la telefon vorbea, și vorbea, lucru de asemenea foarte neobișnuit pentru că de obicei dispecerițele ascultă, nu vorbesc, eu îmi și imaginam cum șoferul vinde telefonul unui traficant care îi șterge toate datele, iar până dimineață îl revinde. M-am enervat și am intervenit în discuție, spunându-i doamnei de la telefon că dorim doar să transmită pe stație șoferului să ne returneze obiectul uitat în mașină. Doamna mi-a răspuns ferm că nu poate face acest lucru că ea iese din tură. Cum adică iese din tură, când ea a răspuns la telefonul ăsta și este acolo? Mi-a răspuns că nu poate face asta decât dimineața. Un dialog absurd, i-am spus că este complice la furtul telefonului meu, mi-a spus că ea nu răspunde de obiectele uitate de mine în mașină, iar în final mi-a spus că, dacă sunt bătut în cap pentru că nu am grijă de lucrurile mele, nu e problema ei. În final a refuzat să mai vorbească cu mine și a cerut-o pe soția mea la telefon. În momentul acela am fost convins că tocmai sunt victima unui furt. S-a ales praful de ieșirea noastră romantică în oraș. Am continuat să sunăm de pe telefonul taximetristului pe telefonul dispărut însă fără nicio șansă. Era închis.

Am ajuns acasă, am sunat toată noaptea atât la dispecerat, cât și pe telefonul meu. La dispecerat nu a mai răspuns nimeni, telefonul meu a rămas închis. La niciun alt număr de pe site-ul companiei de taxi nu a mai răspuns nimeni, la anumite numere am primit chiar răspunsul că sunt nealocate. Mi-am dat seama de proporția pierderii mele, pe lângă faptul că nu mai am telefon, mi-am pierdut și toate informațiile din acesta. Nu am putut să dorm toată noaptea din cauza frustrării că am fost victima unui mecanism diabolic de deposedare de bunuri. Am căutat pe internet o soluție, ce au mai făcut alți păgubiți. Rezultatul - păgubiții, care sunt cu sutele, s-au resemnat. Mulți dintre păgubiții care au postat pe net au pățit exact același lucru la aceeași companie, sunt sute de comentarii cu același conținut. Comentatorii la postările lor sunt ironici sau chiar batjocoritori, adică ai pierdut nu mai e al tău, ce-am găsit al meu să fie. În poza pe care am făcut-o în taxi apare într-un colt legitimația șoferului. Am sunat dimineață la asa-zisul dispecerat la ora 8.30 , surpriza, mi-a răspuns tot doamna agresiva din seara precedenta. A început prin a-mi face reproșuri, ca nu vorbesc frumos, a inventat o discuție care nu a avut loc niciodată între mine și ea, nici un interes în a rezolva problema, chiar și în condițiile în care aveam acum numele șoferului. Din fericire am reușit sa înregistrăm conversația avuta cu o seara înainte cu ea, conversație în care nu am rostit nici un cuvânt nepotrivit. Doamna s-a prevalat de o discuție inexistenta pentru a nu mai colabora deloc cu mine în identificarea șoferului. Chiar dacă am sunat și mai târziu să întreb dacă a reușit identificare acestuia, doamna nu a dorit să colaboreze absolut deloc.

M-am gândit în mod ipotetic dacă în acea mașină de taxi ar fi avut loc o tâlhărie, un viol sau chiar o crimă cum ar fi fost identificat șoferul? Am observat că există o solidaritate de invidiat între taximetriști, imediat ce un coleg are o problema apar încă zece taximetriști. Pot sa înțeleg această solidaritate în condițiile în care este vorba de o problema tehnică, un client recalcitrant, violent, periculos, nu pot înțelege o solidaritate în înfăptuirea de acte ilegale și profund imorale. De altfel nici nu cred că toți taximetriștii sunt solidari cu cei care fac fapte ilegale, dovada al doilea taximetrist pe care l-am luat care s-a purtat ireproșabil.

Am hotărât să văd cum soluționează o asemenea întâmplare organele statului, așa că am pierdut două zile să depun plângeri și reclamații. În afara faptului că mă dor buricele de la degete de la declarațiile pe care le-am dat, nu m-am încărcat cu prea multe speranțe. La sfârșit m-am dus într-o cafenea să mă calmez și să-mi revin la realitatea crudă, trăim într-o lume ca o junglă. În complexul comercial erau foarte mulți tineri care se bucură de zilele libere să socializeze, să-și facă planuri, să se bucure de viață. Mulți dintre ei cred angajați la multinaționale - muncesc din greu să învețe, să promoveze, să-și facă o viață mai bună. Ei nici nu știu că un grup de iresponsabili le amanetează viitorul prin acte care ne plasează în lumea a treia. Îmi imaginez ce impresie ar avea un CEO care aterizează în București, pleacă cu un taxi și pățește ceea ce am pățit eu. Cu siguranță că nu ar dori să mai revină în țara asta niciodată și ar povesti peste tot ce se întâmplă aici. Iar toate astea pentru un venit foarte mic, pentru bani de jucat la păcănele o noapte.

Nu cred că toți cei care fac taximetrie sunt la fel, nu cred că toate companiile de taxi nu au dispecerate profesioniste, din contră, însă există un grup periculos care are legături cu lumea subterană și mocirloasă a orașului, oameni care cunosc alți oameni care sunt gata oricând să facă orice fapte ilegale sau imorale. Sper că ceea ce mi-a spus doamna polițist să nu fie o profeție malefică, „companiile de taxi nu mai pot fi controlate”.

Am auzit la televizor că doamna primar general Gabriela Firea s-a declarat prietena taximetriștilor, aș fi fost mult mai fericit să se declare prietena cetățenilor orașului, a celor care folosesc taxiurile.

Poate sunt naiv, visător sau inconștient, dar eu încă mai sper să-mi recuperez telefonul.    

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp