Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Rapid, am învățat cum să câștig mult din IT: oricine poate învăța să scrie linii de cod, dar puțini sunt cei care pot păstra încrederea unui client

Activez de ceva timp în industria IT, am avut ocazia să văd diferite fațete ale acesteia și sunt departe de a le fi văzut pe toate.

Când zic fațete mă refer atât la posibilități de business, cât și la oameni și la viețile acestora. Pentru cei mai puțin familiari cu domeniul informatic e bine de știut că avem câțiva oameni care au lansat niște businessuri imense, așa numiții unicorni de miliarde de dolari, urmați de o pătură destul de mare de startupuri și companii de servicii. Toate acestea au însă un aspect în comun. Armata de programatori care le susțin: arhitecți si administatori de sistem, seniori, medium și juniori developeri, testeri etc.

Și totuși, deși vorbim de armate, piața încă duce mare lipsă de personal. În România, la ora actuală, sunt sute de posturi vacante în sectorul IT, iar companiile și recrutorii se întrec în a oferi pachete salariale și bonusuri cât mai atrăgătoare.

În paralel cu lupta lor de a atrage personal, se duce o altă luptă. Una de „independență”.

Tot mai mulți developeri caută fie să își dezvolte propriile idei și companii, fie să facă pasul spre freelancing. Motivul e simplu. Se câștigă bine și este cerere, iar dacă ești bun, serios și puțin bun la vânzare și marketing online nu ai probleme în a găsi clienți. Pentru România acest trend este unul în creștere de ceva timp și nu dă semne că s-ar întoarce din drum.

Rămâne însă o parte considerabilă de oameni care activează fără dorința de a lansa noul Facebook. Cei mulțumiți să câștige un salariu bun la sfârșit de lună, chiar foarte bun pentru nivelul de trai din țară, și care lucrează la implementarea viselor celor menționați anterior. A nu se deduce că sunt mai puțin importanți. Fiecare cu rolul său, iar unii fără ceilalți ar fi mult mai greu.

Am să vă ofer acum perpectiva unui programator care a simțit mereu nevoia de mai bine și mai mult.

Multă vreme am fost oarecum frustrat de faptul că nu găsisem acea idee extraordinară de startup. Am avut câteva initiațive, dar nu s-au concretizat. Lucrând la ele am învățat enorm și am ajuns să cunosc oameni extraordinari în cadrul evenimentelor de genul: Startup weekend, HowToWeb, Meetupuri în huburile clujene.

Mi-am dat seama rapid că avantajul meu în sectorul IT este dat de mixul dintre skill-urile tehnice și abilitatea de comunicare. Îmi plăcea să fiu cel care scrie emailurile către clienți; să fiu prezent în meeting-urile în care se discuta despre viziunea și planurile proiectelor. Nu îmi place în mod nebunesc partea de programare, deși am satisfacție mare în a găsi și implementa soluții noi.

Primii clienți i-am câștigat pentru că am dovedit că sunt de încredere, nu neapărat pentru că eram foarte bun tehnic. Și astăzi îmi construiesc relațiile de business pe încredere. De învățat să scrie linii de cod oricine poate, dar puțini sunt cei care pot câștiga și păstra încrederea unui client. 

Am început să îmi petrec din ce în ce mai mult timp cu oameni care discutau despre cărți și despre idei de proiecte. Mă atrăgea energia și motivația lor și învățam multe lucruri doar stând în preajma lor. Îmi plăcea în special gândirea lor de ansamblu și pe termen lung. Astăzi parte din deciziile mele sunt bazate pe cele învățate din experiențele altora și pot afirma că rata de eșec este mică.

Am ajuns să aflu multe despre mine doar văzând cum alții se privesc pe ei înșiși.

Am reușit să mă încurajez astfel, când alții nu au făcut-o sau poate chiar mă descurajau, și sunt sigur că nu sunt unic, și că sunt mulți ca și mine: Vă salut și vă respect.

Știu că mediul în care lucrăm nu e cel mai prielnic când vine vorba de a găsi motivație.

Apropo de motivație sau…de mediu neprielnic; pentru că mereu există cârcotași.

Să vă spun de un startup, căruia îi sunt mândru co-fondator.

Se numește IT-istul cu spirit civic, pasionat de dezvoltare personală care își dorește să schimbe în bine mediul din care face parte.

Respectă toate criteriile unui startup:

* inovație,

* adaugă valoare în viețile celor care îl folosesc, precum și în viețile celor din jur,

* produce constant profit,

* are potențial enorm de dezvoltare,

* se poate adapta și pentru alte sectoare de activitate,

* implică un număr mare de oameni,

* exista deja early adopters;

Așadar este un startup.

Și are un avantaj față de celelalte startup-uri.

Concurența nu face decât bine. Cu cât mai mulți cu atât mai bine. (The more the merrier)

Este de fapt un sistem ce se poate dezvolta sub formă de franciză, bine pus la punct, pe care oricine dorește poate veni să îl preia și să îl dezvolte mai departe.

Ca orice afacere de succes poate suna ciudat la început și fără șanse de reușită, dar prin prisma parcursului personal și al celor din jur care au ales să folosească acest model pot afirma că este unul de succes, plin de semnificație și satisfacție.

Astăzi pot spune că sunt membru al unei comunități la nivel și cu impact global. Adepții stilului de viață promovat de această comunitate sunt persoane respectate și cu influență în mediile în care trăiesc, fie ele personale sau profesionale.

Prevăd că prin intermediul membrilor, acest sistem se va dezvolta puternic în următorii ani ajungând să contribuie la îmbunătățirea societății, schimbarea mentalității și construirea unui viitor mai bun pentru urmașii noștri.

Așadar, fie că ai deja un startup, fie că îți dorești unul, îți recomand cu încredere să încerci și această franciză. Costuri 0, Profit …. maxim și pe termen lung garantat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, sigur, oricine poate scrie azi linii de cod! De aceea am avut dezastrul navetei Columbia si mai recent Boeing Max 8. Prin contrast, mai demult doar un procent infim scria linii de cod: un exemplu este Voyager. Concluziile le poate trage oricine, ca sint evidente.
    • Like 0
  • Multă barbologie dar puţine detalii concrete.
    • Like 0
  • Increderea se castiga cel mai usor prin software de calitate si se poate intretine prin relatia cu clientul, iar calitatea nu o poate livra "oricine invete sa scrie cateva linii de cod".
    "Cei mulțumiți să câștige un salariu bun la sfârșit de lună, chiar foarte bun pentru nivelul de trai din țară, și care lucrează la implementarea viselor celor menționați anterior." Daca pentru tine salariul reprezinta motivatia no 1 nu inseamna ca si restu au aceeasi motivatie si lucreaza pentru visele altora pentru ca sunt pur si simplu pasionati de ce fac si de a rezolva nevoile altora prin a scrie cod si a dezvolta solutii frumoasa tehnologic. Punctul tau de vedere este unul foarte business si e o insulta pentru cei care au motive pure de a fi in industrie.
    • Like 0
    • @ Darian Rusu
      Sint curios citi mai sint pasionati de meseria de softist, pentru ca totul a devenit asa de complex, incit rezolvarea unei erori se face tipic in maniera: consulta Google, afla ce biblioteca trebuie schimbata, schimba biblioteca. Vremurile romantice ale competitiei cu "sistemul" (calculatorul, nu va ginditi la gunoaiele de politicieni!), acela evocat de Kieslowski in Decalog ("I'm ready") au apus demult. Desigur ca nimic nu trebuie absolutizat: mai sint locuri cu aer curat si satisfactii rare, dar ele sint extrem de putine.
      • Like 0
  • Cred că sunt mult mai multe posturi vacante în IT, doar în compania-n care lucrez eu sunt zeci astfel de roluri ce așteaptă să fie acoperite.

    Referitor la mixul de skill-uri, mă bucur că în sfârșit cineva recunoaște utilitatea lor laolaltă. Ca specialist în comunicare, respectiv Digital Marketing, am lucrat cu antreprenori români, ITiști la bază, care nu aveau abilități de comunicare. Nicio problemă din punctul meu de vedere. Problemele au început să apară însă în momentul în care au început să facă people management, să ia decizii importante și să interacționeze cu potențialii clienți. Aici a apărut ruptura pentru că s-au trezit la cârma unor decizii care le-a scăpat de sub control. Cu toate astea, trebuie să spun că, la nivelul unor proiecte importante, cel mai bine am lucrat cu oamenii de IT.

    Nu sunt de acord însă cu afirmația ta potrivit căreia o parte considerabilă nu lucrează sub dorința de a deschide „un nou Facebook”, adică de a revoluționa domeniul în care lucrează, respectiv de ieși cu un proiect important de sub carapacea responsabilităților jobului de zi cu zi. Iarăși, din propria experiență, pot spune că mare parte din programatori — sau cel puțin dintre cei cu care am lucrat eu — și-au dorit cumva să inoveze. E-n fișa postului, aș putea spune. Poate tu ai mai multe insight-uri, dar asta a fost impresia mea. Nu de puține ori, am avut surpriza ca, atunci când i-am cerut să implementeze ceva unui programator pe baza unui guidance bine pus la punct, să vină cu propuneri care, de fapt, să îndrepte proiectul într-o direcție mai bună. Spre inovație.

    Și dacă am învățat ceva în cei peste șase ani de experiență în Digital Marketing este că programatorii ar trebui să fie cei mai buni prieteni ai mei.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult