Războiul Rusiei în Ucraina este modul în care Uniunea Sovietică dispare din istorie. Din păcate, nu va fi ultimul

Foto: AFP/ Profimedia

Uniunea Sovietică a fost cunoscută drept Imperiul Răului. Însă, imperiile, în special cele mari, cum a fost și Uniunea Sovietică, nu dispar rapid sau pașnic

Războaiele declanșate de lideri autocrați pot fi cauzate și de procese istorice profunde. Ca dovadă, uitați-vă la luptele din Ucraina. Acest conflict este creația președintelui rus Vladimir Putin, un conducător hotărât să reafirme măreția Rusiei prin distrugerea unei Ucraine independente. Războiul din Ucraina este parte a unei povești mai mari despre ce se întâmplă atunci când imperiile se destramă..

Războiul din Ucraina este cel mai grav dintre războaiele purtate pe rămășițele Uniunii Sovietice

URSS a fost un imperiu ale cărui chinuri existențiale continuă la aproximativ treizeci de ani după ce Uniunea însăși a încetat să mai existe. Din păcate, războiul din Ucraina nu va fi ultimul.

Secolul XX a fost marcat de destrămarea marilor imperii eurasiatice care dominau odată afacerile globale. Primul Război Mondial a distrus imperiile rus, austro-ungar, otoman și german. Al Doilea Război Mondial a dus la prăbușirea imperiilor conduse de Tokyo, Roma și (din nou) Berlin. Decolonizarea a continuat ulterior cu imperiile britanic, francez și portughez. Iar sfârșitul Războiului Rece a dus la dispariția Uniunii Sovietice. Imperiul răului și-a pierdut mai întâi statele vasal din estul Europei, printre care și România. Apoi s-a dezintegrat în 15 state independente. Uniunea Sovietică a încetat să existe în 1991.

Imperiile nu dispar rapid

Prăbușirea imperiilor, a scris istoricul Serhii Plokhy, este mai degrabă un „proces decât un eveniment”. Atunci când o entitate vastă ținută cândva laolaltă de disciplina de fier a centrului cedează, nu vă așteptați la un nou status quo stabil peste noapte. Tensiunile actuale din Balcani și din Orientul Mijlociu ne reamintesc că moștenirile imperiilor austro-ungar și otoman sunt încă în curs de rezolvare. Relația dintre Marea Britanie și fostele sale colonii continuă să evolueze. Ce se întâmplă în Ucraina este un efect al dispariției Imperiului Răului. Rusia nu a înțeles că Uniunea Sovietică nu poate fi resusictată.

Deoarece Uniunea Sovietică a fost guvernată atât de brutal, destrămarea sa a fost deosebit de complicată

Sfârșitul statului sovietic a eliminat restricțiile care reprimaseră tensiunile etnice și rivalitățile naționale dintre părțile constitutive ale imperiului. A dat naștere unor state noi, volatile din punct de vedere politic. A precipitat o luptă continuă între țara care a dominat imperiul, Rusia, și popoarele care căutau acum să scape de sub controlul Moscovei. Este cazul Ucrainei. Iar acesta este cel mai recent exemplu.

Rezultatul a fost ceea ce oamenii de știință au numit „războaiele de succesiune sovietică”, o serie de conflicte sângeroase pentru zone disputate din Europa de Est până în Asia Centrală. În anii 1990, războaiele au convulsionat Nagorno-Karabah, Transnistria, Cecenia, Abhazia, Osetia de Sud și Tadjikistan.

În conflicte au fost atrase adesea statele vecine și forțele internaționale de menținere a păcii. Unele dintre aceste conflicte s-au mai domolit de atunci. Altele, cum ar fi disputa pentru Nagorno-Karabah dintre Armenia și Azerbaidjan sau lupta dintre Georgia și provinciile separatiste Osetia de Sud și Abhazia, susținute de Moscova, s-au transformat din nou în conflicte internaționale majore. Sfârșitul Uniunii Sovietice a fost un cutremur geopolitic ale cărui replici destabilizează și astăzi sistemul internațional.

Uniunea Sovietică nu a rezistat. Însă nici când exista ca stat nu a fost scutită de războaie și intervenții militare în alte state. În ultima sută de ani, Uniunea Sovietică a invadat mai multe state independente:

• Ucraina (1917-1921)
• Georgia (1921)
• Polonia (1939)
• Finlanda (1939)
• România (1940)
• Ungaria (1956)
• Cehoslovacia (1968)
• Afghanistan (1979)
• Georgia (2008)
• Ucraina (2014 și 2022)

Putem menționa suplimentar Republica Moldova, țară pe al cărei teritoriu se află staționată armata 14 a Federației Ruse (1992)

Lista de mai sus este una scurtă. Pentru a-și consolida puterea în estul Europei, Uniunea Sovietică a recurs la instaurarea unor regimuri locale obediente, autoritare. În final, în 1989, estul Europei s-a eliberat de comunism. Trebuie menționat că ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov, a știut că Uniunea Sovietică nu are niciun viitor și nu poate fi un stat viabil. Spre deosebire de Gorbaciov, Putin consideră că poate reînvia Uniunea Sovietică.

Ucraina a suferit cel mai puternic în urma agresiunilor repetate ale Rusiei

Războiul actual se distinge prin ferocitatea luptelor. Iese în evidență efortul lui Putin de a șterge de pe hartă o altă țară. Originile conflictului au drept cauză natura totalitară a regimului lui Putin. Regimul președintelui rus este unul care se exprimă agresiv, acesta caută în permanență dușmani externi. Cu toate acestea, situația în care se află Ucraina este un efect al contextului post-sovietic mai larg.

Războiul actual se distinge prin ferocitatea luptelor. Iese în evidență efortul lui Putin de a șterge de pe hartă o altă țară. Originile conflictului au drept cauză natura totalitară a regimului lui Putin. Regimul președintelui rus este unul care se exprimă agresiv, acesta caută în permanență dușmani externi. Cu toate acestea, situația în care se află Ucraina este un efect al contextului post-sovietic mai larg.

Declarația de independență a Ucrainei de la sfârșitul anului 1991 a contribuit la distrugerea statului sovietic și la accelerarea disoluției imperiale care a urmat

Prin urmare, nu este surprinzător și, din păcate, este simbolic faptul că Ucraina se află în centrul efortului lui Putin de a reconsolida dominația pe care Moscova o deținea cândva. Prin urmare, nu este surprinzător și, din păcate, este simbolic faptul că Ucraina se află în centrul efortului lui Putin de a reconsolida dominația pe care Moscova o deținea cândva.

Războiul nu a decurs așa cum a plănuit Putin. Ucraina s-a apărat în mod admirabil și va rezista mult timp să fie încorporată cu forța într-o sferă de influență rusă. Războiul lui Putin pentru o resurecție imperială este greșit. Cu toate acestea, dacă Rusia a plătit un preț ridicat pentru aventura sa nefericită, asta nu înseamnă că războaiele de succesiune post sovietică s-au încheiat.

Când conflictul dintre Rusia și Ucraina se va încheia, linia de demarcație dintre cele două armate ar putea deveni pur și simplu o altă frontieră post-sovietică contestată, unde tensiunile frecvente provoacă periodic violențe. Indiferent dacă Rusia câștigă sau pierde, rezultatul va schimba echilibrul de putere în cadrul fostei Uniuni Sovietice, provocând poate o reintensificare a vechilor dispute cu Moldova, Georgia sau alte state.

Potențialul de violență în Asia Centrală rămâne ridicat, după cum a arătat o revoltă antiguvernamentală în Kazahstan, care a precipitat intervenția Rusiei la începutul acestui an. O schimbare de guvern sau o revoltă militară în Belarus, niciuna dintre acestea nu poate fi exclusă din cauza nemulțumirilor grave față de regimul autocratic al lui Aleksandr Lukașenko – ar putea declanșa o luptă pentru locul acestei țări între Rusia și Occident.

La începutul anului 1992, presa americană avertiza că problemele cauzate de „cioburile încă fragmentate și înarmate nuclear ale ultimului mare imperiu al lumii” erau abia la început. Chiar și atunci când războiul actual se va încheia, violențele vor persista.

Articol publicat inițial pe project-e.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp