„Efort aerob moderat 2 - 3 sesiuni / săptămână; efort anaerob pentru tonus și forță musculară, de asemenea și pentru mobilitate și propriocepție minim 2 sesiuni / săptămână. Exerciții specifice pentru articulații – kinetoterapie – minim 60 minute / săptămână”. Timp: efort aerob minim 20 – 40 minim / ședință ; efort anaerob – 2 grupe musculare / ședință 20 – 30 minute. Volum: cel puțin 120 minute / săptămână – efort aerob și minim 45 minute efort anaerob / săptămână. Frecvența: 4 – 6 zile / săptămână. Intensitate: în funcție de frecvența cardiacă în repaus, intensitate moderată”.
Așa arată, pe scurt, o rețetă medico-sportivă în cazul unei persoane cu afecțiuni osteoarticulare. Efectele în timp sunt extraordinare: întârzierea procesului degenerativ, managementul greutății, creșterea functionalității sistemului musculoscheletal, menținerea calității vieții, îmbunătățirea valorilor analizelor de laborator (VSH, PCR și a profilului lipidic).
Alt exemplu: În cazul unei persoane cu sindrom metabolic și supraponderabilitate, efectele urmării unui „tratament” cu un asemenea „medicament”, prescris individualizat, sunt de echilibrare a glicemiei, a toleranței la insulină, normalizarea HDL (colesterolul „bun”) și LDL (colesterolul „rău”), trigliceride, scăderea în greutate și îmbunătățirea indicelui de masă corporală. De asemenea, se observă rezultate optime în îmbunătățirea funcțiilor cardiovasculare, creșterea rezistenței la efort, reducerea stresului și a țesutului adipos, rezultatul fiind echilibrarea stării de bine.
Prescripția activității fizice este o recomandare medicală ce poate transforma viețile. Gândiți-vă la ea ca la un „medicament" natural, folosit frecvent mai ales în țările dezvoltate - SUA, Suedia, Marea Britanie - pentru a menține în formă mintea și corpul.
Similar cu o rețetă clasică, medicul de medicină sportivă, o specializare relativ nouă în România, prescrie în rețeta medico-sportivă tipul de „tratament” - în cazul acesta exercițiile fizice -, frecvența, intensitatea și durata, toate personalizate pentru fiecare individ și ajustate pe parcurs, în funcție de progres.
Mai mult decât atât, această rețetă poate include investigații medicale, analize de sânge, sesiuni de kinetoterapie, sfaturi de alimentație și hidratare, tehnici de refacere și evaluarea riscului. Ea se poate aplica
pentru reducerea simptomatologiei sau/și combaterea efectelor unor afecțiuni medicale metabolice, osteo-articulare, pulmonare, neurologice, cardiace, endocrine.
Rezultatul? Starea de bine, pierdere sănătoasă în greutate, reducerea simptomelor și un corp sănătos, cu un singur „medicament": activitatea fizică.
Deși majoritatea medicilor recomandă pacienților activitatea fizică, puțini pacienți ajung la cabinetul de medicină sportivă pentru prescrierea exercițiilor fizice, astfel încât beneficiile să fie maxime, spune într-un interviu în Republica dr Senol Omer, medic primar Medicină sportivă, Rețeaua de Sănătate Regina Maria.
Cum a pornit pasiunea dvs pentru medicină sportivă?
După susținerea examenului de rezidențiat, am descoperit specialitatea Medicină sportivă pe lista specialităților medicale, deoarece aceasta nu se afla în curricula de pregătire în perioada în care am studiat eu. După ce m-am informat despre această specialitate, pur și simplu am văzut că este altfel, abordează altfel pacientul, era alt tip de pacient – sportiv de performanță și omul activ, la care se adaugă și mediul de lucru, dacă ne gândim la mediul spitalicesc din România.
Din ce categorii fac parte pacienții care vin la cabinet? Sunt doar sportivi de performanță sau sunt și sportivi amatori și persoane care își propun să nu mai fie sedentare, sau persoane cu o indicație de la alt medic pentru a începe să facă activitate fizică?
Până în perioada pandemiei, majoritatea erau sportivi de performanță sau amatori, iar din ultima categorie, majoritatea participau la competiții sportive (semimaratoane, competiții de ciclism, Ironman etc.) și copii înscriși la cluburi sportive, care practică un anumit sport în mod constant. După pandemie, a început să crească numărul persoanelor care vor să fie active, care pun accent pe stilul de viață activ, care se interesează cum să-și îmbunătățească starea de bine fizică și psihică. Majoritatea colegilor recomandă activitatea fizică, dar din păcate încă sunt puțini pacienți care vin pentru prescrierea activității fizice, pentru practicarea lor profilactic, corect și în siguranță, astfel încât beneficiile să fie maxime.
Ce este rețeta medico-sportivă, cui se adresează și ce prescripții poate conține?
Rețeta medico-sportivă este o prescripție medicală complexă pentru o activitate fizică care cuprinde aproximativ aceleași caracteristici ca o rețetă normală. Diferența este că pacientul lucrează cu organismul lui, efectele pozitive sunt asupra întregului organism fizic și psihic, efectele negative și contraindicațiile sunt foarte puține, la care mai putem adăuga beneficiile prevenirii și, de ce nu, beneficiul financiar al pacientului, fiind vorba despre prevenție. Într-o rețetă medico-sportivă se vor nota: tipul activităților fizice, intensitatea lor, frecvența și durata, uneori se poate adăuga pentru perioade mai lungi și un volum și progresia/evoluția performanțelor sportive, dar și reactivitatea organismului. Se adresează către două categorii mari:
O categorie sunt persoanele care vor să practice sau practică diverse forme de activități fizice în mod constant. Pentru această categorie, în general, recomandările sunt pentru practicarea sportului în mod corect, respectarea etapelor de încălzire, faza de revenire, refacere post-efort și evitarea supra-antrenamentului, evitarea traumatismelor și când să apeleze la medic pentru traumatisme în timpul activităților fizice.
A doua categorie sunt persoanele care au cel puțin o afecțiune medicală și primesc recomandarea de la medicul lor curant să facă mișcare, să facă sport, să slăbească, să fie active. De obicei, acești pacienți au afecțiuni asociate, iar printre cel mai des întâlniți sunt: pacienți cu colesterol și trigliceride peste limita normală, supraponderali, uneori cu hipertensiune arterială sau prediabet, pacienți sedentari, pacienți cu afecțiuni osteoarticulare, dureri de spate și chiar pacienți cu afecțiuni endocrine care au predispoziție către supraponderabilitate, colesterol ridicat sau hiperglicemie.
Primele reacții pe care le observă un pacient la activitatea fizică sunt creșterea frecvenței cardiace și a respirației, dar în același timp în corp se activează un întreg circuit neuro-endocrin cu efecte asupra fiecărui sistem și aparat, care acestea nu încetează imediat după terminarea antrenamentului, ci continuă și echilibrează organismul în timp.
Prescripția activității fizice este o recomandare medicală folosită în țările dezvoltate, precum SUA, Suedia, Marea Britanie etc., cu scop profilactic și terapeutic, pentru îmbunătățirea stării de sănătate mentală și fizică. Are următoarele caracteristici: frecvența, tipul activității, intensitatea și durata acesteia, adaptată individual și ajustată periodic în funcție de adaptarea la efort. În funcție de situație și tipologia pacientului se pot adăuga investigații medicale suplimentare, analize medicale: ex. cortizol și glicemie, kinetoterapie, recomandări alimentare și hidratare, metode de refacere, precum și evaluarea riscului.
Se poate aplica în afecțiuni medicale pentru reducerea simptomatologiei sau/și combaterea efectelor unor afecțiuni medicale metabolice, osteo-articulare, pulmonare, neurologice, cardiace, endocrine. Activitatea fizică în general generează o stare de bine, cu efecte minime dacă este practicată în siguranță.
Ce efecte s-au observat, în diferite afecțiuni, prin monitorizarea pacienților care au urmat prescripțiile din rețeta medico-sportivă?
Activitatea fizică și o alimentație echilibrată au un rol major în prevenția diabetului zaharat sau menținerea într-un echilibru a diabetului zaharat. Diabetul zaharat de tip 1 este caracterizat prin deficit total de insulină, apărut în urma distrugerii autoimune a celulelor beta pancreatice producătoare de insulină.
Peste 90% dintre toate cazurile de diabet zaharat sunt de fapt de tip 2 și au la bază rezistența la insulină. În urma monitorizării pacientului cu diabet zaharat care a urmat activități fizice și a avut o alimentație echilibrată, s-au observat rezultate foarte bune: păstrarea în parametri optimi a compoziției corporale, îmbunătățirea controlului glicemiei, reducerea complicațiilor la nivelul altor organe. îmbunătățirea funcției cardiace, a tonusul muscular, stimularea și echilibrarea sistemului hormonal (principalii hormoni implicați sunt cortizolul, adrenalina și alții care se influențează reciproc). Recomandarea majoră este ca acești pacienți să aibă glicemia monitorizată, stabilizată și cel puțin în prima fază să practice activitățile fizice sub monitorizare sau în colectivitate din cauza riscului de hipoglicemie.
Sunt efecte benefice și în cazul altor afecțiuni medicale. În cazul migrenelor, s-a constatat scăderea numărului de zile cu migrene, scăderea intensității și duratei migrenei la aproximativ 25% din persoanele cu migrenă, reducerea stresului și echilibrarea stării de bine.
În cazul afecțiunilor neurologice care afectează locomoția s-a observat îmbunătățirea controlului motor, îmbunătățirea echilibrului și mersului cu scăderea riscului de cădere.
O atenție specială se acordă pacienților cu afecțiuni cardiace. Medicul cardiolog poate recomanda recuperarea cardiovasculară sau activitate fizică moderată, respectiv prescripția ei. La pacienții cardiaci se impun câteva criterii: evaluare cardiologică periodică, respectarea medicației. monitorizarea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale înainte, în timpul activităților și 30 de minute postantrenament. De asemenea, monitorizarea prin electrocardiogramă nu este exclusă.
Contraindicații?
Contraindicaţii absolute pentru activitatea fizică moderată sau intensă este în cazul afecțiunilor cardiace: schimbări recente semnificative la ECG, angină instabilă, disritmii cardiace necontrolate, stenoza aortică severă, insuficiență cardiacă necontrolată, embolie pulmonară acută, miocardită acută, anevrism disecant suspectat/cunoscut, infecție sistemică acută. La pacienti cu stres psihologic rezultatele constau în reducerea simptomelor de axientate sau depresie și reducerea riscului de atac de panică.
O persoană a primit o recomandare de la un medic că trebuie neapărat să slăbească, dar ezită ... Cum o convingeți să meargă la sală?
În primul rând, trebuie să fim empatici, să înțelegem că pacientul nu vrea la sală. Încerc să îi înțeleg, încerc să îi aprob și să găsim împreună câteva motivații ca să meargă la sală. Sălile sunt mai goale la primele ore ale dimineții - 6-7 dimineața pentru mine e oră ideală. Și sistemul nostru cardiovascular și cel hormonal sunt pregătite la acea oră pentru a face mișcare, iar efectele se întind pe aproape toată ziua. Încercăm să stabilim niște obiective mici, dar foarte importante. Dacă vedem că a slăbit un pic, că își dorește, că singur își propune următorul obiectiv, ar fi ceva extraordinar. Pentru siguranța lui, decât să meargă pe o bandă acasă sau pe o bicicletă singur acasă, este mai în siguranță într-o sală. De ce? Dacă i se face rău sau, Doamne ferește, i se întâmplă ceva, în casă singur nu ai cum să apelezi un serviciu de urgență. În momentul în care ești în sală, chiar dacă ești singur în sală, măcar există cineva de la recepție și de la curățenie. De asta eu recomand persoanelor care încep să facă mișcare, să înceapă în compania cuiva.
Apoi, a venit pacientul la cabinet și spune că ar vrea să facă sport, dar eu nu îi spun: știți, aveți profil lipidic mărit, trebuie să faceți două ore de mișcare zilnic. Nu, nicidecum. Îl întreb când a făcut ultima dată sport, cum a făcut, în ce condiții, când s-a simțit bine, ce i-ar plăcea. Vreau să mă mulez foarte mult pe ce preferă el, nu sunt în postura în care să îl învăț, ci vreau să îl ghidez. Când e ghidat, acel tip de pacient va învăța singur, automat.
Mai întâi îl trimiteți să își facă analize?
În primul rând are o parte de investigații la mine, o electrocardiogramă și recomandarea este să înceapă să se acomodeze. În aceeași perioadă, de 20-30 de zile, să își facă un set de analize, un consult cardiologic, poate un test de efort sau o ecografie de cord, și atunci avem un timp T zero în care putem să avem un start.
Ce cuprinde setul de analize?
O homoleucogramă uzuală, un profil lipidic și în functie de ce tipologie are acea persoană - dacă e un pic supraponderală și e de sex feminin, cu siguranță intrăm și pe partea hormonală - cortizol, TSH, T3 -, o glicemie. La bărbați vedem ce îi deranjează - dacă au avut dureri de spate, dacă au dureri de genunchi, pentru că începerea activității fizice trebuie să fie plăcută. Dacă din a doua sau a treia ședință au dureri care îi pun la pat, posibil să renunțe să facă activitate fizică.
Ce leziuni sportive sunt cele mai frecvente și cum pot fi evitate?
Ținând cont de sporturile practicate în România, cel mai des întâlnite traumatisme sunt leziunile musculare și tendinoase, urmate de cele articulare la nivel de ligamente, respectiv entorsele. Pentru evitarea lor trebuie ținut cont de mai multe lucruri, cum ar fi respectarea etapelor activității fizice - încălzire, activitatea fizică propriu-zisă, revenirea post efort și refacerea postefort. În majoritatea cazurilor refacerea nu mai are loc. De asemenea, e recomandat să se țină cont de necesitățile sportului, respectiv echipament adecvat, încălțăminte sport și haine adecvate dacă este vorba de alergare, echipament complex și de calitate dacă este vorba de schi. Uneori, un compromis poate crește riscul de accidentare Nu în ultimul rând, să ținem cont de mediul unde are loc activitatea, în sală sau în exterior, este pe parchet sau jocul de fotbal este pe sintetic, la alergare - zona de alergare, de temperatura de afară, altitudine.
Pentru a se pregăti în mod corespunzător înaintea unei activități sportive, ce recomandări aveți pentru sportivii amatori?
În primul rând să pună accent pe prevenție, un consult de medicină sportivă sau cardiologie este recomandat. Medicul de medicină sportivă le poate oferi planning pentru prevenție, planul pentru un antrenament corect, progresiv, cu riscuri minime. Un plan pentru prevenție în general cuprinde: consult cardiologic cu electrocardiogramă, ecocardiografie și test de efort, analize de sânge. Din păcate au existat și există cazuri medicale în care sportivii amatori aveau afecțiuni medicale fără simptomatologie sau au participat la competiții sportive unde, încercând să își depășească limita, au suferit efecte negative. Cazurile cele mai dramatice sunt cele de moarte subită în cazul unor sportivi.
Câteva sfaturi pentru persoanele care fac sport și care doresc să-și îmbunătățească performanța, fără a-și pune în pericol sănătatea.
Să aibă un planning realist, să aibă un dosar medical cu starea de sănătate și evoluția ei, să practice în mod corect, respectând etapele activității fizice (accent asupra refacerii), să apeleze la specialiști cu experiență sau recomandare bună din domeniul medico – sportiv pentru orice (traumatologie, alimentație, suplimente nutritive etc), să folosească gadget-uri pentru monitorizare.
Care sunt semnele precoce ale suprasolicitării sau ale leziunilor în timpul activităților sportive?
Din punct de vedere al terminologiei: suprasolicitarea - oboseala acută a organismului în urma efortului fizic repetat, fără refacere, cu alte cuvinte organismul nu mai poate efectua efortul fizic la parametri optimi. Aceasta poate avea ca efecte majore accidentarea și scăderea performanțelor sportive. Primul semn precoce este scăderea performanțelor sportive și instalarea mai rapidă a oboselii în timpul exercițiilor.
Al doilea semn major este modificarea parametrilor cardio - pulmonari, cei mai vizibili, frecvența cardiacă, tensiunea arterială și frecvența respiratorie. Al treilea semn este că organismul devine sensibil, scade imunitatea, crește riscul de accidentare musculară, apar infecții respiratorii, până la dezechilibrul hidroelectrolitic.
Referitor la leziunile apărute în timpul activităților, cele mai dese sunt cele musculare sau tendinoase. La leziunile tendinoaase primul simptom este durerea, iar la cele musculare, în cazurile fericite, este contractura musculară involuntară / crampa musculară, după care apare impotența funcțională și scăderea capacității funcționale în acea zonă. În cazul leziunilor musculare de gradul I și II, simptomatologia se resimte ca o înțepătură, tăietură sau arsură în zona respectivă, iar în funcție de mărimea leziunii poate apărea un hematom subtegumentar.
Cum pot nutriția și hidratarea să ajute la preîntâmpinarea accidentărilor în timpul activităților fizice?
Nutriția are un rol foarte important, deoarece prin definiție, prin aliment se înțelege orice produs care, introdus în organism, servește la menținerea proceselor sale vitale, asigurându-i creșterea și refacerea celulelor, precum și activitatea depusă, fără a fi dăunător sănătății ci, dimpotrivă, contribuind la susținerea organismului. Așadar, printr-o alimentație echilibrată calitativ și cantitativ, în funcție de activitățile curente, nutriția are un rol energetic, trofic și de refacere. Dacă organismul nostru are nutrienții necesari, riscul de accidentare scade foarte mult, depinde în mare de tipul sportului, dacă este de contact sau nu, urmat de practicarea corectă a activităților fizice.
Hidratarea este o componentă foarte importantă în funcționarea normală a organismului, și dacă adăugăm activitatea fizică atunci și gradul de hidratare trebuie ajutat. Dacă ne referim, de exemplu, la pregătirea pentru un antrenament, hidratarea va începe cu aproximativ 2 ore, cu un aport treptat de 400 - 600 ml de apă, și se continuă pe parcursul antrenamentului cu aproximativ 200 ml la fiecare 20 de minute. Pe parcursul antrenamentului, dacă sportivul simte senzația de sete, buze uscate, în acel moment se consideră că organismul este deshidratat. Efectele deshidratării sunt creșterea riscului pentru accidentări musculare, scăderea capacității de efort și de concentrare, afectarea termoreglării, până la riscuri cardiovasculare sau modificarea temporară a stării de sănătate.
Importanța odihnei și refacerii în procesul de prevenire a leziunilor și de îmbunătățire a performanței?
Refacerea este o componentă complexă a antrenamentului pentru restabilirea echilibrului organismului, solicitat de efortul fizic. Metodele de refacere sunt cele naturale prin odihnă activă - relaxare, odihnă pasivă – somn (calitativ și cantitativ), alimentație, hidratare, dușuri calde/reci, masaj și stretching, în unele situații suplimente nutritive, sau metode în care folosim aparatură și/sau personal dedicat: masaj, kinetoterapie, presoterapie, crioterapie, fizioterapie, aparate de electrostimulare – programe personalizate. Rezultatele refacerii sunt longevitatea sportivă cu păstrarea stării bune de sănătate. De menționat că refacerea este individualizată, poate fi prescrisă, și se va ține cont de tipul sportului, tipul antrenamentului, intensitatea și durata lui, vârsta și sexul sportivului.
Sunt tot mai mulți părinți care doresc să-și încurajeze copiii să facă sport în mod organizat. Ce sfaturi le-ați da, pentru ca cei mici să facă sport într-un mod sigur, să nu se accidenteze?
Sportul are un rol foarte important în creșterea și dezvoltarea, fizică și psihică a copilului. Eu recomand să efectueze consult medico-sportiv când începe activitatea sportivă în mod organizat sau este înscris la clubul sportiv. În cadrul consultului medico-sportiv, părinții de obicei sunt informați și îndrumați cum să dețină un dosar medical complet al copilului. Pentru toți copiii care practică activitatea fizică în mod constant, eu recomand, la un interval de 3-4 ani, consult cardiologic și ecografie de cord. Copiii sunt într-o continuă transformare, creștere și dezvoltare, sunt individuali, trebuie să îi observăm și să îi ascultăm. Eu prefer să acord atenție simptomelor și semnelor, pentru a preveni suprasolicitarea. Nu recomand administrarea de suplimente nutritive aleatoriu sau din proprie inițiativă. Suplimentele nutritive este bine să fie prescrise de medicul pediatru, medicul de familie, medicul de medicină sportivă și sunt suplimentele în urma unei alimentații corecte și adecvate vârstei. În concluzie, aș spune că evaluarea unui copil pentru practicarea sportului se efectuează periodic, cu scop preventiv, cu recomandări adaptate sportului practicat, vârstei lui, gradului de dezvoltare a copilului, intensității, frecvenței și volumului antrenamentului, și nu în ultimul rând activității lui intelectuale – școala.
Proiect susținut de Rețeaua de Sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase. Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.