Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

RetuRO, un program bun, dar care a fost implementat prost. Care sunt nemulțumirile comercianților și celor din HoReCa

Imagine cu un sac de ambalaje cu sigiliul RetuRO. Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

La peste șase luni de când a intrat în vigoare, sistemul de garanție-returnare RetuRO, prin care consumatorii își pot recupera garanția de 50 de bani plătită pentru ambalajele din sticlă, plastic și metal, funcționează greu, mai ales în ceea ce-i privește pe comercianți. Aceștia reclamă de mai multe luni probleme operaţionale care vizează întârzierea colectării ambalajelor, sincope de comunicare și proceduri care generează pagube financiare. Într-un comentariu pentru Republica, Daniel Mischie, membru în consiliul director al HORA, spune că una din principalele problemele este depozitarea și faptul că cei din HoReCa nu recuperează banii pe toate ambalajele colectate de RetuRO. La rândul său, Feliciu Paraschiv, vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România, a declarat pentru Republica că sacii speciali ai RetuRO sunt foarte scumpi și că problemele cele mai mari vor fi în vară, când cantitatea de ambalaje reciclate va fi mult mai mare decât este acum.

RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A. a fost înființată, conform legislației în vigoare, de către asociațiile reprezentative ale producătorilor de băuturi și ale comercianților pentru a gestiona sistemul de garanție-returnare implementat în România. Ulterior, compania a adoptat în acționariat și statul român, după cum indică și platforma Panorama.

Ce presupune acest sistem: majoritatea băuturilor cu ambalaj din sticlă, plastic sau metal sunt vândute cu o garanție de 50 de bani pentru fiecare recipient, iar cumpărătorii sau comercianții pot recupera această când returnează ambalajul la un centru de colectare sau direct către RetuRO.

Însă, de mai multe luni, reprezentanții HoReCa și cei din retail susțin că responsabilitatea a fost transferată de la producător la comerciant, iar RetuRO nu are capacitatea să colecteze ceea ce se consumă în prezent. De altfel, Daniel Mischie chiar a spus că programul are numeroase aspecte ce necesită îmbunătățiri și că acesta creează pierderi și dificultăți pentru proprietarii de restaurante.

Daniel Mischie. Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Nemulțumirile reprezentanților HoReCa

Deci, în primul rând, adaptarea la sistemul RetuRO presupune un consum de resurse logistice, materiale și financiare din partea operatorilor din industria HoReCa, consum de resurse care nu este decontat de către RetuRO. Mai exact, să vă explic ce se întâmplă: în afară de faptul că operatorii din HoReCa înainte erau foarte bine organizați și existau anumiți colectori de sticlă și alte tipuri de deșeuri în schimbul cărora operatorii primeau anumite sume sau anumite produse consumabile de tip detergenți, astăzi operatorul este obligat să strângă sticla sau alte materiale reciclabile, să o depoziteze și să o livreze în condiții impecabile către colectori.

Pentru toate aceste lucruri, operatorul trebuie să cumpere niște saci și niște sigilii. Pentru toate aceste operațiuni, operatorul primește o sumă care acoperă jumătate din totalul cheltuielilor. Ba mai mult de atâta, este nevoie și de o chestie birocratică, în care trebuie să facă solicitări pe e-mail către RetuRO și la care nu se răspunde niciodată. Totodată, RetuRO, în momentul în care tu predai sacul sigilat cu sticle, nu-și asumă nicio responsabilitate că toate sticlele respective sunt în gestiunea lui din momentul respectiv, ci doar din momentul în care ele sunt puse pe bandă, acolo unde ele vor fi reciclate. Deci, practic, ceea ce doresc operatorii HoReCa este ca sistemul de colectare să nu presupună un consum de resurse de orice tip din partea lor.

Operatorii privați, înainte de intrarea în vigoare a sistemului, veneau zi de zi. Astăzi, RetuRO vine o dată pe săptămână, poate și mai rar, dar niciodată când ai nevoie. Pentru tot acest timp în care întârzie RetuRO ai nevoie de camere de depozitare care trebuie închiriate, în care să ții niște saci cu sticle, cutii de diferite tipuri din care curg toate zoaiele și nu ai cum să le gestionezi”, ține să spună Daniel Mischie pentru Republica.

Acesta mai spune că e necesară o amânare a implementării programului în HoReCa pentru o perioadă de 6 luni.

Eu cred că Guvernul poate să facă orice, dar cred că mai întâi trebuie să pună la punctul sistemul RetuRO, care să funcționeze cu marii operatori, adică mă refer la partea de retail, la marile magazine, pentru că nici acolo nu funcționează. Acum, dacă te duci să pui o sticlă în aparat nu funcționează întotdeauna. Deci nici acolo, unde e extrem de bine organizat, nu funcționează cum trebuie și de multe ori e plin aparatul.

Ba mai mult de atât, acționari în acest sistem RetuRO sunt marile companii de băuturi răcoritoare și de bere, care ei știu foarte bine cum e cu partea logistică în toată țara, la nivel național, pentru că sunt situații în care nu se pot organiza nici ei să livreze în toată țara băuturile lor pe care încasează banii, darămite RetuRO să facă colectarea acolo unde ei sunt acționari.

Deci, ce solicităm noi este ca mai întâi programul să funcționeze gradual, pas cu pas, mai întâi la retaileri, după aceea la restaurantele mari sau cu o anumită cifră de afaceri, în așa fel încât să nu afecteze toată piața, iar pe deasupra să se crească de trei ori suma cu care sunt compensate restaurantele pentru aceste servicii.

Apropo, nu uitați că odată cu 1 mai a început sezonul pe litoral. În ceea ce ne privește, noi nu putem funcționa astăzi la nivel de zi cu zi fără inflexiuni mari la nivelul orașelor mari. Dar odată ce va începe în forță sezonul pe litoralul românesc, va fi un consum extraordinar și o nevoie de reciclare extraordinară. Pentru acest lucru, RetuRO trebuie să fie un sistem extraordinar de bine organizat, ori el astăzi nu funcționează în toată țara cum trebuie în activități de zi cu zi, darămite pentru două-trei luni, când fluxul va fi deosebit de mare”, explică Daniel Mischie. 

Centru de colectareRetuRO. Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

HoReCa: RetuRO are nevoie de un audit independent

Noi, operatorii suntem foarte mândri că contribuim la aceast proces de reciclare și chiar vrem să facem acest lucru, dar totodată costurile nu trebuie să fie suportate de noi. Motivația este foarte simplă: când colegii mei descoperă că un sac achiziționat de la RetuRO este de mai multe ori mai scump decât un sac achiziționat de la un antreprenor independent, e clar că ne trebuie un audit independent care să ne spună că prețul sacului nu e cel corect. Legea prevede că trebuie să ai sacul și sigiliul agreat.

E o problemă că tu te încarci în gestiune. Deci noi vorbim de fiscalitate. Noi vorbim de contabilitatea companiilor. Noi ne încărcăm cu aceste ambalaje și trebuie să ne descărcăm de ele. Mie, producătorii de băuturi carbogazoase și de bere, nu mai îmi vând ambalaj decât cu preț. Deci eu mă încarc în contabilitate și în gestiune cu ele, iar, la rândul meu, trebuie să mă descarc prin RetuRO, care astăzi nu reușește să colecteze. Ba mai mult de atâta, nu recunoaște decât 60% din ceea ce îi dau eu. Deci e o problemă. Companiile vor avea pierderi din aceste ambalaje. Sigur, pentru unele companii este puțin, pentru altele este foarte mult.

Ca să fie foarte clar: RetuRO preia de la mine din locație un sac cu sticle. Să zicem că avem 28 de sticle ân acel sac. Eu îl dau sigilat, pentru că RetuRO trebuie să-l ia sigilat de la mine. Ei bine, când ajunge la el pe bandă zice, domnule, au fost doar 18, că restul de 10 erau sparte. Păi cine le-a spart? Păi nu știm! Păi și cine să le plătească? Păi nu știm! Deci RetuRO trebuie, de fapt, să-și asume răspunderea de când preia sacul, nu de când îl pune pe banda de reciclat”, mai spune Daniel Mischie.

Sistemul RetuRO nu mai face față

Feliciu Paraschiv, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România, a declarat pentru Republica că sistemul de garanție-returnare nu este chiar 100% un eșec, pentru că el funcționează, dar nu în parametri.

Acuma problemele sunt destul de multe, pentru că sistemul, în sine, nu mai face față. Noi, la discuția pe care am avut-o cu domnul ministru Mircea Fechet, am spus că mai întâi trebuie să așezăm infrastructura. Dânșii au spus că vor face patru centre logistice. Într-un final, nu foarte târziu, și-au dat seama că le trebuie 17 centre logistice. Cred că asta ar fi trebuit făcut cumva mai înainte. Iar acum întâmpină niște blocaje, pentru că nu reușesc să ridice ambalajele colectate în timp util ca să nu facă blocaje la comercianți. Și acum o să mă întrebați de ce a apărut acest blocaj. Și vă spun foarte simplu: pentru că n-au centrele fixate. Au făcut până acum vreo patru centre, dar nu sunt suficiente. Și, în plus, au probleme și legate de transportul acestor ambalaje reciclate, iar problema asta trebuia și ea rezolvată din timp”, consideră Feliciu Paraschiv. 

Feliciu Paraschiv. Foto: Feliciu Paraschiv/linkedin

Neglijența costă și nimeni nu vrea să o plătească

Feliciu Paraschiv spune că situația e așa cum este, adică faptul că nu sunt acceptate toate sticlele dintr-un sac, pentru că legea nu este foarte clară.

Noi, Asociaţia Naţională a Comerci­anţilor Mici şi Mijlocii din România, am fost invitați să participăm când s-a constituit legea. De fapt, noi am fost invitați să facem parte și din consiliul de administrație. Numai că, la un moment dat, comercianții mici și mijlocii au fost scoși și au rămas comercianții mari, Asociația Distribuitorilor de Băuturi Alcoolice și Asociația Distribuitorilor de Băuturi Răcoritoare plus statul. Noi, prin urmare, am fost scoși din ecuație. Așa că noi am tras atunci un semnal de alarmă și am spus că, în cazul în care apar neconcordanțe între cantitățile preluate de la retaileri, pe care noi suntem obligați să le raportăm, și cantitățile validate de RetuRO, cum rezolvăm problema? Ei au spus: „Domne, nu se poate?”. Și noi le-am răspuns: „Păi se poate”. Și știți de ce? Pentru că la transport, dacă transportatorul nu e atent atunci când le manipulează, apar problemele. Și să vă dau un exemplu: la manipulare dacă pui sticla peste doză, turtești doza și doza nu mai este apoi validată la centrul de validare a lui RetuRO”, spune Feliciu Paraschiv, care se întreabă și cum se rezolvă această problemă.

Și ei au zis: Domne, conform legii, dumneavoastră trebuie să demonstrați că ați avut numărul de PET-uri sau de sticlă sau de doze în sac, așa cum ați spus. Bun, am avut următoarea situație la compania pe care o conduc: RetuRO nu ne-au validat 175 de ambalaje la un transport și am cerut un desfășurător pe sigilii și pe saci să ne spună din ce sac lipseau ambalaje, ca să știm de la ce gestiune vine, că noi avem 17 gestiuni. RetuRO n-a putut să ne dea chestia asta, adică ei nu țin o evidență per sigiliu, cum ținem noi, cum ne-au cerut nouă să ținem. Și, în final, nu avem cum să confruntăm ce au găsit ei în sac, pentru că nu știu în care sac era lipsa, iar noi nu știm la care sac să ne uităm pe camerele video când l-am ambalat și l-am sigilat. Deci legea are o lacună și noi stăm așa, în paradigma asta”, a mai explicat Feliciu Paraschiv.

Poluatorul plătește… ?

Feliciu Paraschiv mai spune pentru Republica că un mare jucător din piața de retail a atras recent atenția că în magazinele sale mai mici a venit DSP-ul și DSV-ul pentru că sticlele alea au rest în ele sau dozele au rest de lichid și aceste resturi curg și încep să miroasă.

Și stați un pic că nu am ajuns în iulie sau în august, ca să vedeți atunci ce nebunie va fi. Ideea e că cei de la RetuRO nu reușesc să facă o colectare în timp util, în 2-3 zile, așa cum au zis. Ei au zis că noi la trei saci putem să-i chemăm. Noi ca și companie, acum avem 400 de saci strânși în hub-ul logistic și avem patru solicitări de ridicare și încă n-au venit. Problema e că nu au capacitatea să vină rapid. Dar mai e ceva. Așa cum foarte bine știm, conform Uniunii Europene, poluatorul plătește.

Asta înseamnă că problema asta a recuperării ambalajelor de pe piață este a producătorilor. Ei le introduc, ei trebuie să le scoată, să le plătească. Treaba lor. Retaileri au apărut așa, băgați din senin, ca să scoată castanele din foc. Nu e treaba retererilor. La discuțiile avute cu Ministerul Mediului în mai multe rânduri, înainte de lansarea RetuRO, am convenit ca să facem noi activitatea asta, cei din retail, dar să fim pe zero ca și costuri. De la primele analize pe colectarea manuală noi ieșim pe minus. Adică noi cheltuim bani ca să facem ce trebuie cu celeritate și nu e normal.

Nu ni s-a prezentant de la început o situație exactă: cât primim pe ambalaj, care sunt costurile noastre cu depozitarea, costurile cu manipularea, costurile cu achiziționarea de saci. Inițial ne-au spus că o să ne dea sacii gratuit și acuma ne pun să-i plătim. Și este 4 lei un sac, de parcă sunt făcuți de Louis Vuitton. Pe deasupra, plătim sigiliile. Inițial n-a fost discuția asta. Discuția a fost că ne pune RetuRO la dispoziție saci gratuit. Ne-a pus doar primul chit, de 10 saci, după care a trebui să plătim. Ok, am plătit primele transporturi ca să nu ajungă cumva să pună lumea frunze. Și ne-am așteptat ca în schimbul sacilor pe care i-am predat către RetuRO să primim saci noi. Așa era normal. Mi-ai dat 100 de saci, îți dau 100 de saci. Îmi mai dai 50 de saci, îți mai dau 50 de saci, și așa merge treaba, ca să fie un rulaj permanent. Numai că nu se întâmplă lucrul ăsta. Noi în acest moment avem în curte 400 de saci, adică o grămadă cât o casă, și am plătit toți ăia 400 de saci. Dar pe ce o să ne plătească RetuRO abia luna viitoare nu o să ne acoperim costul sacilor, a sigiliilor, a manoperei și a depozitării”, indică Feliciu Paraschiv. 

Centru de colectareRetuRO. Foto: Inquam Photos / Simion Sebastian Tataru

RetuRO nu e gândit ca să facă profit

RetuRO trebuie să nu facă profit. Fondurile sale vor fi folosite, conform statutul lui de înființare, ca să se auto dezvolte și să se auto perfecționeze, să strângă și să atingă ținte cât mai mari în piață. Să strângă până la 90-95% din ambalajele de pe piață peste cinci sau șase ani. Am înțeles și noi, oamenii din retail, că nu e o activitate din care ar trebui să scoatem profit, pentru că toți vrem o Românie curată. Dar sub zero nu putem să acceptăm, că nu e treaba noastră. E treaba poluatorului, adică a producătorului”, consideră Feliciu Paraschiv.

Acesta mai povestește că în urmă cu 10 ani a existat o discuție referitoare la de ce nu mai reciclăm sticle de bere. Și răspunsul din partea noastră comercianţilor Mici şi Mijlocii a fost că s-au făcut prea multe modele. „Sunt peste 100 și mie îmi trebuie în magazie 100 de navete, că nu le primește goale. Chiar și acum le-am spus producătorilor să facă două sticle standardizate, pe care să le folosească toți producătorii de bere, pe care să le umple din nou, indiferent la cine ajunge sticla, și pe care să le personalizeze cu etichetă și capișon. Dacă s-ar face acest lucru, clientul ar plăti doar conținutul. Păi la noi, acum, clientul plătește 4 lei sau 4,5 lei pe o bere și bea, de fapt, bere de 2 lei, că restul e sticla pe care o spargem”, a mai explicat Feliciu Paraschiv.

Ce soluții propune RetuRO pentru cei din HoReCa

În timp ce reprezentanții Horeca s-au plâns de sistem și de faptul că programul de colectare se face în baza unui e-mail, administratorul Sistemul Garanţie-Returnare (SGR) anunța printr-un comunicat de presă, citat de Economedia, că oferă sprijin operatorilor HoReCa în vederea stabilirii unei frecvenţe de ridicare a ambalajelor cu sigla „SGR”.

„În preocuparea noastră de a fi alături de toţi partenerii noştri şi de a-i susţine cât mai bine în eforturile lor de a adopta Sistemul de Garanţie-Returnare, am început un dialog cu operatorii din domeniul HoReCa pentru a aborda întrebările şi provocările specifice pe care aceştia le au în implementarea SGR. În urma feedback-ului şi a dialogului deschis cu reprezentanţii industriei HoReCa, am identificat o serie de instrumente pe care le vom operaţionaliza în perioada imediat următoare pentru a le asigura operatorilor care activează în domeniu o experienţă cât mai uşoară de integrare a SGR în activitatea lor”, se arăta în comunicatul dat publicității luna trecută.

Printre instrumentele care urmează a fi operaţionalizate în perioada următoare se află şi stabilirea unei frecvenţe de ridicare a ambalajelor SGR specifică activităţii de HoReCa, industrie care operează cu un rulaj crescut de produse în ambalaje SGR într-o perioadă scurtă de timp.

Astfel, operatorii HoReCa pot menţiona frecvenţa cu care solicită ridicarea ambalajelor SGR de la punctele lor de activitate (zilele săptămânii în care doresc ridicarea), precum şi tipul de material al ambalajelor care vor fi ridicate – sticlă, plastic, metal şi volumul estimat. De asemenea, compania va organiza întâlniri recurente cu asociaţiile reprezentative ale industriei HoReCa pentru a urmări progresul programului şi pentru a gestiona eventualele probleme care apar cât mai eficient.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cateva ganduri:
    1. Inflatia in Romania e mai mare decat in majoritatea EU. Masura asta e inflationista (creste artificial preturile). S-a facut vreun calcul legat de cresterea inflatiei datorata scumpirii de facto a produselor lichide?
    2. S-a facut vreo estimare legata de impactul negativ asupra sanatatii romanilor? Ca Romania tot la coada EU sta la speranta de viata. Stressul suplimentar legat de scumpire, transportul ambalajelor la masina de colectat (cum s-o fi facand in mediul rural?), microbii de pe langa masinile de colectat ambalaje (unde se inghesuie toti vagabonzii si aurolacii), oameni care renunta la apa imbuteliata si beau apa de la robinet (Romania e in top la boli de rinichi, multe cauzate de impuritati in apa de robinet) etc.
    3. Si acum partea cea mai importanta: exista construit fabrici de mase plastice etc ce lucreaza cu recipientele colectate? Ca guvernul, primariile, consiliile judetene etc nu au in atributii contructia de fabrici! Pe scurt, reciclarea inseamna transformarea deseurilor in materiale noi, nu aruncarea lor (cum se intampla de fapt in Romania si in mai toata Uniunea Europeana); fara fabrici de mase plastice (fabrici ce nu exista, adica exista, dar in Asia) totul e o farsa proasta.

    Pe scurt, cetatenii romani sunt fraieriti de niste habarnisti. Si dupa aia mirati-va de scorul pe care AUR il va avea la viitoarele alegeri!
    • Like 1
  • Bun articol. În general ideea aplicării de garanție pe ambalaje e foarte bună. E singurul mod de a impulsiona reciclarea. Problema apare la sistem care merge greoi, și care minte ca nu face profit sau ca pe consumator nu îl costa nimic. Evident că în final tot consumatorul plătește toată distracția, el fiind în esență și poluatorul. E în ca a început.
    • Like 0
  • Problema din punctul de vedere al clientilor e complicata pentru ca aparatul de colectat nu functioneaza mereu. Sunt probleme tehnice.

    Am in apropierea casei un Carrefour Express, in hol la intrare exista un astfel de aparat. Zilele trecute, mai exact in 10 mai, nu functiona. Bodyguardul de la magazin se tot uita la el, se invartea in jurul lui fara succes in a-l pune pe piciore. In trecere pe langa aparat intreb: nu functioneaza? Omul imi raspunde: momentan nu functioneaza.

    E dificil pentru ca poti sa-ti iei sacosa/sacosele cu ambalaje pe care le-ai strans in ultimele 10-15 zile, sa spunem, si sa ajungi la magazin si surpriza, aparatul nu functioneaza. Problema nu-i de greutate (ambalajele sunt usoare) problema e de volum. Poate ai luat ambalajele cu tine cu gandul sa le bagi in aparat si apoi sa pleci mai departe, in oras, la treburi. Sau vrei sa intri in magazin sa faci cumparaturi. Sau vrei sa mergi la alt magazin sau la doctor sau la coafor sau la intalnire. Nu stiu, fiecare cu problemele sale.

    Ce faci cu ditamai sacosa (sacosele)? Unde le lasi? Te intorci acasa ca nu poti sa le abandonezi in drum. Si uite asa te plimbi ca prostul cu sticlele de plastic dupa tine. Si uite asa renunti. Pierzi bani pentru ca trebuie sa dai cei 0.50 lei/ambalaj si le mai arunci si la gunoi ca n-ai incotro. Nu poti sa tot faci incercari si nici in casa nu poti sa faci depozit. E ridicol sa cari dupa tine sacose in speranta ca poate azi ai noroc si merge banda.

    Ca-n sceneta aia romaneasca in care regizorul (inegalabilul Dem Radulescu) nefericit, nemultumit, perfectionist dorind sa filmeze o reclama la o ciocolata a acelor timpuri, fara cine stie ce bani de buget, nimereste cu echipa de filmare peste o nunta. Mana cereasca, figuranti cu caru, mana de lucru neplatita. Dupa ce-i instruieste pe bietii nuntasi cum si ce sa faca, il lamureste ca atunci cand striga: „merge banda”, ei trebuie sa spuna fraza: „ciocolata pitic te face voinic”. De atatea repetitii (merge banda, merge banda etc) bietii nuntasi au spus in momentul de glorie, cand parea ca totul e bine si au priceput ce au de facut: „ciocolata voinic te face pitic”. Regizorul isi smulgea parul din cap.
    Dialog din film:
    - Mai cu educație așa, doamnă, vă rog, aveți grijă
    - Așa, și-acuma trebuie să spuneți un text, spuneți așa...
    - Ciocolata Pitic vă face voinic la munte, la mare și-n orice împrejurare
    - Așa, Gogule!
    - Prim plan!
    - Ciocolata Voinic te face pitic și la munte și la mare...
    - Îți bați joc de noi? Spune drept. Îți bați joc!
    - Nu vă supărați, vă bateți joc?
    - Este o muncă care se depune este...
    - Ciocolata Pitic vă face voinic
    - Da nu facem altceva
    - Vă rog, vreți să renunțați puțin la ochelari? Că dulciurile v-au luat vederea
    - Așa, țineți-o să se vadă ciocolata
    - Frumos, ușor... așa

    (Asta, asa, ca sa ne mai amuzam)

    Sau in drum spre casa ma opresc la magazin, vad daca merge banda si fug acasa, insfac sacosele si ma reped in magazin. Sa nu se strice intre timp. Banda.
    • Like 1
  • RazvanP check icon
    "Bun" pentru cine?
    Pentru clienți nu, îi costă mai mult și le creează doar o pierdere de timp dacă vor să-și recupereze banii, sau o pierdere financiară dacă se lasă păgubași!
    Pentru comercianți nu, e doar o bătaie de cap inutilă în plus, din toate punctele de vedere, și logistic, și contabil și de imagine.
    Pentru Horeca, idem, nici un beneficiu, doar o tâmpenie în plus.
    Singura care beneficiază este compania de gestiune care-și freacă mâinile de bucurie pentru fiecare ambalaj pentru care nu trebuie să returneze banii, devine profit net!
    Și încă o chestie: cele mai multe țări din UE NU au acest sistem!
    Nici Franța, nici Italia, nici Spania, nici Belgia, de unde se presupune că se dă ora exactă...
    Ne-am trezit noi, loserii Europei, să ne batem cuie în talpă prostește!
    Cozi la automatele de returnare ca la laptele de pe vremea RSR-ului...
    • Like 5
    • @ RazvanP
      Franța și ceilalți au un grad de colectare foarte bun. Noi aruncam peste tot sau le băgăm pe foc. Dacă noi suntem prostii Europei, ce sa spunem despre nemți care au acest sistem de cel puțin 20 de ani?
      • Like 1
    • @ Marian Cristea
      RazvanP check icon
      Nemții au rămas cu atât de multe sechele după WW2 încât acceptă orice mizerie, indiferent cât de mult le dăunează.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult