Doi patroni români...
În urmă cu câteva săptămâni, am asistat la o discuție între 2 patroni. Unul încasa chiria, având un spațiu închiriat, în timp ce celălalt plătea chirie, având un spațiu de joacă într-un mall-ul din Iași. Domnul din urmă, rotofei și cu puternic accent moldovenesc, era indignat de tot ce se întamplă pe piața muncii. Încearca să angajeze un om și toți cei care se prezentau la interviu, spunea el, erau interesați doar de salariul pe care îl oferea.
- Cum, dom'le, să mă întrebe cu cât îl plătesc? Păi, dacă vrea să muncească, să muncească dom'le, nu să mă întrebe cu cât îl plătesc!
Și-a continuat expunerea destul de afectat și, în cele din urmă, a încheiat în stil românesc:
- Până la urmă, am angajat o fetișoară care lucrează de la 9 la 9 seara și îi dau liber lunea.
Cred că privirile nedumerite ale celor din jur l-au făcut să ofere un raspuns la o întrebare nerostită.
- Este în regulă. Au venit în control și mi-au spus că este în regulă... Oricum tot ei vin în control,... și ne-a dat de înțeles că totul are un preț.
...un patron italian
Investitor este si Frederico. Un italian cu familie numeroasă, vorbăreț, agitat, care și-a propus dupa o vacanță în România să deschidă un mic restaurant. Și a făcut-o în această vară undeva lângă portul din Constanța. Are angajați cu forme legale și taxe plătite; copiii lui sunt cei care servesc la mese, pentru că nu vrea să-i transforme în beizadele, ci să muncească și să conștientizeze că banii nu se fac atât de ușor, idee promovată intens de țara care i-a adoptat; el este bucătarul trattoriei. Tot el este cel care socializează cu clienții, le oferă un prosseco din partea casei și povestește, cum numai un italian ar putea să o facă, despre Toscana, vinuri albe și crama administrată de mama sa.
Sătul de controalele din această vară, Frederico mi-a zis supărat:
- Voi, românii, aveți o problemă. Trebuie să vă educați și să nu mai dați șpagă. În Italia, dacă 1 euro încerci să oferi unui organ de control, trezești suspiciuni. Aici, că vine guardia di Bucharest ori guardia di Constanța, trebuie sa le dau șpagă. Pentru că așa fac toți ceilalți din jurul meu. Le-am spus din prima zi că nu le dau nimic. Când terasa este plină, te trezești cu guardia și cu ordin de emitere a raportului „z”. De fiecare dată le-am explicat că raportul acesta se scoate la sfârșitul zilei și i-am invitat să vină seara la ora închiderii. Dacă le-aș fi dat șpagă, nu îmi luam nicio amendă. Voi sunteți vinovați pentru că așa i-ați învățat. Dați șpagă oriunde, oricând, oricui. De ce? Aveți o problemă!”
...un control la o firmă în UK
Mergem în Londra la 2500 km de București, pe un șantier unde lucrează un grup de români și care sunt conduși tot de un conațional, toți având un contract pe perioadă determinată. Toți angajații sunt cu actele în regulă, își cunosc drepturile, dar și obligațiile.
Aici, omologul inspectorului din România, își anunță vizita cu câteva zile înainte printr-o scrisoare, specificând exact ziua și ora la care va veni. Vine un singur inspector și primele lui cuvinte după ce se prezintă însoțit de legitimație sunt:
- Dear Sir, I'm here to help you!
Așa se întâmplă într-o țară civilizată, unde inspectorii nu aplică amenzi doar ca să se vadă că instituția lucrează și nici regula nescrisă că orice control este urmat de amendă sau de mită sub toate formele nu este valabilă.
Inspectorul nostru londonez inspectează locația împreună cu managerul, notează eventualele nereguli constatate și formula de adresare este pe măsura statului pe care îl reprezintă:
- Please, let me know when this situation will be fixed.
Și dacă îi spui 2 ore, păi 2 ore pe ceas trebuie să fie, pentru că rigurozitatea englezească nu suportă abateri și riști să-ți fie închisă activitatea. O eventuala „înțelegere” cu un inspector în UK creează suspiciuni și atrage controale suplimentare.
Acest „Dear Sir, I'm here to help you!” face diferența.
În concluzie,
În România mea și a ta „I'm here to rip you off” este o normalitate. În interacțiunea cu inspectorii care au rolul de a veghea „aplicarea reglementărilor generale și specifice în domeniul relațiilor de muncă” doar cantitatea de hârtii contează; vraful de documente, autorizații, copii după multe acte de parca am fi la olimpiada actelor.
Nu contează că nu sunt întrunite toate condițiile legale de funcționare sau că programul de lucru este mult peste cele 8 ore zilnic sau că salariile întârzie sau taxele sunt neplătite, că lipsa formelor legale de angajare îi poate crea angajatului probleme și multe alte nereguli pe care cu toții le observăm zi de zi.
Șpaga în România face parte din viața noastră. Este acea tinichea cu care am venit din comunism, care ne oferea protecție ori privilegii, și o tot ducem după noi trăncănind a incompetență profesională și morală.
Deși suntem victimele sistemului bolnav în care trăim, suntem în continuare multumiți să ne păstrăm privilegiile confortabile mituind pe cineva sau căutând persoanele dispuse să se vândă în schimbul trecerii cu vederea a unor neregulilor ori ordine incorecte.
Cred că dacă „Dear Sir, I'm here to help you!” ar fi înlocuit la un moment dat „I'm here to rip you off”, nu am fi vorbit niciodată despre Colectiv.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Elementul-cheie a fost devalorizarea banilor. Nu, nu în raport cu vreo altă monedă (ha-ha, ce vis!), ci în sensul că n-aveai ce face cu acestea, pur și simplu! Adică n-aveai ce cumpăra cu ei. Cum însă o societate încearcă mereu să-și găsească un mod de a supraviețui, firește că locul monedei a fost luat de pile și relații.
Iar acestea sunt mult, mult mai nocive decît banii!
Gîndiți-vă doar:
1. Nu sunt toți politicienii de vîrf putred de bogați în raport cu middle-class (ca să nu zic majoritatea oamenilor...)?
2. Dacă azi ți-ai propune să obții o poziție de mare șef dintr-ăsta plătit din bugetul PUBLIC (chiar dacă nu ne aventurăm chiar spre ceva gen șef ANCOM sau avocatul ”poporului”), cum faci? Păi, trebuie să intri în contact cu un politician influent! Și crezi că ăla te bagă în seamă dacă-i spui că tu ești al doilea după Iliescu înscris în FSN și că ai lipit 30 ani afișe pentru partid?? Nu, tataie, dacă chiar ești așa vechi, s-ar cuveni să ai deja niște milioane de euro puse deoparte... Din care s-ar cuveni să ajuți ”cumva” partidul...
Iar dacă nu le ai, ce dovadă mai vrei că nu ești bun de nimic?!
Iar dl florin habar n-are despre ce vorbește.