Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Revolta și deznădejdea unei mame, după afirmațiile scandaloase ale ministrului Sănătății: „Ne gândim cu groază ce se va întâmpla cu Robert când noi vom muri”

Victor Costache -  Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Ministrul Sănătății, Victor Costache, a declarat marți într-o conferință de presă că „avem din ce în ce mai multe cazuri de autism, din cauza plecării părinților în străinătate”. Alături de ministrul Sănătății se afla ministrul Educației, care a tăcut. 

Carmen Ghercă este mama unui adult cu autism. Robert are 24 de ani și Carmen Ghercă a fost printre primii membri ai Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România (ANCAAR). Acum este președinte ANCAAR Iași și vicepreședinte FEDRA. Sunt asociații ale părinților care au copii cu autism. A scris o carte despre greutățile prin care a trecut ca mamă a unui copil cu autism. Nu și-a abandonat copilul. Și-a abandonat serviciul pentru a sta cu Robert. Pe vremea când despre autism în România nu se știa nimic. 


„Ministrul Sănătății să își ceară scuze părinților copiilor cu autism!“

Ani la rând s-au luptat fără sprijinul statului. Pe banii lor. Au făcut și petiții la Parlamentul European pentru a atrage atenția că acești copii sunt invizibili pentru statul român. Există discriminare? Da, spune Carmen Ghercă. 

„Dacă un ministru face astfel de declarații, la ce să ne mai așteptăm de la ceilalți! Ministrul Sănătății să își ceară scuze părinților copiilor cu autism!“, spune mama greu încercată. 

Carmen Ghercă se gândește la momentul în care ea și soțul ei vor muri. Iar Robert, dintr-un copil invizibil, va fi un adult invizibil. Cine va avea grijă de Robert și de alți adulți cu autism? Statul român? Adică nimeni!

„Poate găsește ministrul Costache Planul Național pentru Autism, uitat în sertare! “

În februarie 2018, premierul de atunci, Viorica Dăncilă, a făcut o declarație pentru care și-a cerut scuze: „Cum poate un europarlamentar să îndepărteze România de Europa? Un om care nouă ani a stat la Bruxelles cunoaşte instituţiile, cunoaşte regulile europene şi ştie cât de importantă este participarea noastră ca stat membru în această construcţie europeană. Legat de parteneriatul strategic - este primul Guvern care are un vicepremier care se ocupă de parteneriate strategice, în special pe parteneriatul strategic cu SUA. Deci cred că doar aceste două lucruri arată, să mă exprim elegant, că dezinformează şi că ştiu realitatea, dar nu vor să o accepte şi să o vadă. Aceşti oameni cred că sunt autişti şi nu văd şi nu aud ceea ce este vizibil pentru toţi cei de bună credinţă”, a precizat Viorica Dăncilă. 

Atunci premierul a elaborat un Plan Național pentru Autism care a rămas în sertarele ministrului Sănătății. Carmen Ghercă vrea ca Victor Costache să găsească acel plan și să îl și aplice, după cum a precizat în interviul acordat Republica.ro.

Republica: Cum ați caracteriza declarația ministrului Sănătății?

Carmen Ghercă: Din păcate această declarație este una profund nefericită. În contextul în care este vehiculată de ministrul Sănătății care este și medic, indiferent de specialitate. Este o afirmație care nu are o bază științifică, nu există studii care să susțină aceste afirmații. Ministrul trebuie să își ceară scuze acestei comunități!

Republica: Ce arată această declarație?

Carmen Ghercă: Arată faptul că încă foarte mulți dintre cei de la care noi așteptăm soluții pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu autism nu știu despre ce este vorba. Dacă tu, ca ministru al Sănătății, nu știi care este cauza autismului, putem presupune că nu știi despre ce este vorba. Dacă te-ai gândi să faci un plan de acțiuni pentru a ajuta copiii și familiile lor. Dumnealui se află într-o bulă pe care nu știe să o gestioneze.

Republica: Cum v-ați simțit ascultându-l pe Victor Costache? Ca mamă a unui copil cu autism. Acum 24 de ani ați aflat diagnosticul.

Carmen Ghercă: Atât eu, cât și alți părinți din România care am descoperit diagnosticul copiilor am încercat să le oferim ceea ce, din păcate, România nu le putea oferi. Din păcate nici acum, în 2020, nu le poate oferi servicii, terapii specifice și sprijin financiar constant. Am pornit la drum, am înființat asociații, organizații care să le ofere servicii de consiliere și terapie. Am ales să rămânem în țară și să nu plecăm, tocmai pentru că ne-am dorit să construim un sistem de servicii care să îmbunătățească viața copiilor cu autism. Acum ministrul vine și spune că iată, din cauza faptului că acești copii nu au petrecut timp cu părinții plecați în străinătate, au crescut și cazurile de autism. Este supărător, ca să nu folosesc alt cuvânt, pentru familiile care au rămas aici. Iar acești părinți luptă nu numai pentru copiii lor, ci și pentru toți copiii diagnosticați cu autism. Fac ceea ce ar trebui să facă. După declarația Vioricăi Dăncilă, am fost chemați la minister și pentru prima dată în ultimii 30 de ani s-a elaborat un plan național pentru autism. Un plan făcut cu toate ministerele. Din păcate, cum se întâmplă la noi, instabilitatea politică și-a spus cuvântul, iar planul zace într-un sertar al Ministerului Sănătății. Poate domnul ministru, după aceste declarații, va deschide sertarul, va citi planul și îl va pune în aplicare.

„Ne gândim cu groază ce se va întâmpla cu Robert când noi vom muri”

„Robert are acum 24 de ani. Ce se va întâmpla cu el? Societatea nu e pregătită. Ne gândim cu groază la momentul în care noi nu vom mai fi. Ce se va întâmpla cu el? El va rămâne al nimănui. Societatea nu e pregătită pentru acești adulți atunci când familia nu va mai fi. Robert este un adult cu autism care a fost nonverbal. Am reușit, cu eforturi susținute și cu terapii susținute, să-l ajutăm să comunice cu metode alternative. Ne spune ce își dorește, cum a fost în vacanțe. Cu ajutorul telefonului sau a computerului. Am găsit aplicații ca să comunice și cu ajutorul imaginilor. Mulți părinți își doresc ca copii cu autism să vorbească. A vorbi nu înseamnă a comunica”, a povestit Carmen Ghercă. 

Se gândește la susținerea primită de stat în 24 de ani. Carmen Ghercă răspunde repede: „Mică. Pe o scală a nevoilor pe care le au și copiii și familiile. Când o mamă află că are un copil cu autism? Lipsesc serviciile de consiliere. Familia nu este ajutată să treacă peste momentul dureros. Nu există un traseu clar, pentru ca părinții să știe ce au de făcut din momentul în care află diagnosticul. Nu există o persoană, un departament, care să-i ajute să depășească birocrația. Un cost mediu pentru terapie ajunge, în medie, la 3.000 sau 5.000 de lei pe lună. Dacă ministrul Sănătății nu știe ce înseamnă autism, ce pretenții să mai avem de la celelalte autorități! Există discriminare!”, încheie Carmen Ghercă. 

Ultima oră: Ministrul își cere scuze

Ministrul Sănătății, Victor Costache, a declarat la Digi24 că își cere scuze dacă a jignit familiile copiilor cu autism, după ce a declarat că există o corelație între autism și timpul care este petrecut de părinți cu copiii la vârste fragede. 

„Era o declarație în care explicam măsurile care vor fi luate în Sănătate. Pregătim un pachet de soluții pentru copiii cu autism, nu li se va deconta numai tratamentul, ci și ședințele cu logoped, pentru a ajuta si familiile acestor copii. Îmi cer scuze dacă declarația mea a jignit familiile acestor copii greu încercate. Declarația a fost în contextul prezentării pachetului de măsuri pentru sănătate.

În urmă cu câteva săptămâni am vizitat spitalul Socola și acolo au o secție de psihiatrie pediatrică, unde sunt foarte mulți copii internați care au sindrome de tip autism. Mulți dintre aceștia au fost abandonați de părinții care au plecat în străinătate. Medicii de acolo mi-au povestit de multe cazuri de acest gen. Sunt sindroame asemănătoare cu autismul”, a spus Victor Costache, ministrul Sănătății.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D-na Violeta Cincu, articol interesant, dar care-i AFIRMATIA SCANDALOASA a ministrului??? Ce jigniri a facut Ministrul Sanatatii prin ce a spus??? Si-a cerut scuze pt. cei care n-au inteles ,,discursul " sau (ex.dvs) si pt.ca este un om de BUN SIMT! Mie mi se par mai scandaloase afirmatiile dv.
    • Like 2
  • de ce cei care au probleme grave trebuie pastrati in viata? nu neaparat autism, sau cel putin nu cei cu autism intr-o forma usoara, dar cei gravi? egoismul parintilor si a asa zisilor aparatori ai vietii ii obliga la o viata plina de chin. si nu doar ei sufera, dar si parintii si alti membrii ai familiei. credeti ca o persoana (chiar daca nu e o persoana) care are defecte fizice si/sau intelectuale foarte grave intelege ceva? simte aceleasi placeri pe care le simte o pisica sau chiar mai putin, dar pentru ca are doi ochi doua maini si doua picioare trebuie sa traiasca pentru ca este OM. un om e cel care gandeste
    • Like 2
    • @ Andrei Ciornei
      Delia MC Delia MC check icon
      Si atunci ce să facă, să-i eutanasieze? Vă dați seama ce spuneți? Sunteți oare OM sau...??? Sunteți foarte bun la teorie dar practic? Dacă ar fi copilul dvs în cauză? Nu mai mult decât o pisică, nu? Eu am grijă și ca pisica mea să nu sufere. Oameni ca dvs nu sunt oameni. Am zis.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Domnul de mai sus își dă seama exact ce spune, și nu-l acuz.
      Ideea nu este nouă, ea s-a chiar aplicat în Germania nazistă. V-ați pus în locul doamnei din articol? Cum credeți că ar fi societatea, familiile respective, persoanele în cauză, mai fericite sau mai nefericite? Doamna din articol are dreptate, după ce ei părinții vor dispărea, fiul lor va ajunge instituționalizat într-un azil, îndopat la maximum cu anxiolitice ca să nu perturbe zenul angajatelor, și va sfârși mizerabil! Deci, vă simțiți în stare să indicați practic ce ar fi mai bine?
      • Like 1
    • @ Horia Pelle
      Delia MC Delia MC check icon
      Da, un stat responsabil. Care asigură (pe lângă tratamente căci unii sunt parțial recuperabili) eventual și instituționalizarea unor astfel de cazuri. Dar nu cum au făcut cu acei copii/ adolescenți cu handicap sever, stăteau ăia în frig, dezbrăcați, în propriile excremente, de s-au crucit străinii după 1990, au apărut apoi poze în ziare și la noi și-n vest de ni s-a dus buhul.

      Unele familii așteaptă un copil, și se trezesc cu așa ceva. Unii trag lozul necâștigător la loteria vieții. Apoi statul stă ( că de aia-i stat) cu mâinile în sân și-i lasă efectiv să se lupte singuri.

      Bine ați spus de Germania nazistă. Cât a rezistat? Cine a mai auzit de Sparta (înafara cărtii de istorie) unde își aruncau copiii "defecți" de pe stâncă? Astfel de civilizații/societăți pier invariabil. Pier, căci sunt niște monștri sau zombi cărora le-a murit umanitatea. Eu cred, și de aia nu ne mai facem bine. Dacă " floarea cea vestită ", căci Republica e un fel de avangardă, gândește așa, ce să mai vorbim de ceilalți...Unii cred că există o karmă de neam iar a noastră nu-i una bună și din cauza asta. De aia se destramă țara, pleacă oamenii care încotro. E așa de greu să fim oameni? Când oare ne-a murit sufletul?

      Compasiune, empatie cerem medicilor însă nici noi nu avem. Iar medicii tot dintre noi vin, nu de pe Marte. Pur și simplu ne-am înrăit.

      Azi refuzăm dreptul la viață lor, mâine altora și tot așa. Că tot nu sunt persoane. Ca în distopia " Povestea slujitoarei", ne-femei, ne-prunci. Ne-persoane. Astfel se nasc societățile - dictaturi aberante.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Doamna Delia, „un stat responsabil” în România este încă o utopie, nu o soluție practică. Acest lucru este demonstrat cu prisosință de Colectiv, Spitalul Floreasca, Maternitatea Giulești, etc!
      Dac-ar exista așa ceva nu în România, ci pe glob, sistemele de control și protecție s-ar focaliza în primul rând pe acești copii (căci cei autiști reprezintă doar ≈ 2%, dar dacă-i aduni și pe cei care sunt doar parțial autiști — dar tot cu probleme semnificative de adaptare, atunci deja se „sparie” gândul, căci trec lejer de 5%, zic eu).
      O atitudine responsabilă ar însemna să ia serios la puricat toate cauzele posibile (alimente modificate genetic, vaccinuri, sensibilități genetice, posibile alergii la diverse substanțe, tot!). Iar acest lucru nu se întâmplă, deci nici un stat nu cred că este cu adevărat responsabil.

      Eu am stat să mă gândesc. dacă aș fi în această situație, nu mi-aș lăsa copilul să se chinuie după ce mor eu, aș prefera să părăsim împreună această lume, rapid și fără chinuri, căci chiar nu e greu. Dacă tot l-am îngrijit și l-am ferit să-i fie rău, n-aș suporta gândul să fie instituționalizat și să trăiască coșmarul vieții lui.

      PS: ce credeți că este mai important: dreptul lor la viață (pe care-l susțineți dvs.) sau dreptul lor la fericire (pe care eu îl consider mai important).
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Aceasta madam Delia MC iubeste pisicile nu OAMENII. Daca mdam D.MC. se simte OM ar infia si ar ingriji un autist (sau ar ajuta la cresterea lui) in loc (sau alaturi) de o pisica. Numai atunci madam D. MC. poate vorbi OAMENI si unii oameni!
      • Like 1
  • Nume check icon
    Este greu sa ai membri in familie cu probleme si parintii trebuie intelesi. dar pe langa autism mai sunt si alte categorii.
    Cunosc o familie care a avut pe cineva cu sindrom Down, dar si cu alte probleme mentale serioase. Nu a facut scoala si bineinteles ca nu a lucrat niciodata. In ciuda acestui fapt a fost incadrat la invalid gradul II, medicii spunand ca la 25 de ani poate isi revine?! La 30 de ani a fost in final incadrat la invaliditate gradul I pe viata.
    In ciuda problemelor familia nu a dorit sa il institutionalizeze pentru ca stiau ca in s-ar fi prapadit destul de repede. Totul a fost "acceptabil" pana cand baiatul, domnul la vremea respectiva, la 40 de ani a cazut si si-a fracturat soldul,.. de doua ori. In ciuda operatiilor reusite, proteze speciale cumparate, dupa a doua operatie domnul nu a mai vrut sa mearga. Se pare ca durerile groaznice l-au traumatizat si mental s-a impotrivit ideii de a merge. In acel moment familia, ramasese numai mama care avea peste 80 de ani si fratele domnului, a decis sa il dea in ingrijire permanenta la o familie acasa. Au avut noroc pentru ca au gasit o familie deosebita care l-au acceptat ca pe propriul copil. Bineinteles ca si recompensa materiala a fost pe masura, la un nivel asemanator cu azilele private bune (din fericire fratele domnului a putut sa acopere cheltuielile,)
    In timp situatia s-a deteriorat foarte mult, escare permanente, sonda urinara, tratamente peste tratamente si multe altele, dar pentru ca a fost foarte bine ingrijit a mai trait in jur de opt ani.
    Toti doctorii au spus ca speranta de viata in aceste cazuri este de maxim 20 de ani, iar domnul a trait 50 de ani pentru ca familia s-a ocupat si nu l-au abandonat
    Totul fara nici un ajutor de la stat.
    Cam aceasta este viata acestor familii care au astfel de probleme. Tratamente, doctori, urgente, etc. Numai daca ai intrat in contact iti dai seama ce inseamna viata acestor persoane. Ca peste tot, daca ai suficiente resurse te descurci pana la urma, dar daca nu ai, ce faci?Dar, problema majora a parintilor este ce se va intampla dupa ce ei nu vor mai fi? Restul familiei va putea sa va vrea sa aiba grija de aceste persoane? Dar daca nu, atunci cine? Ramane statul...
    • Like 1
  • Tot nu înțeleg care este marea problemă cu declarația ministrului, nu văd nici o jignire. Văd în schimb o exagerare imensă din partea părinților copiilor cu autism. S-a inventat un nou termen tabu : autist. Acum dacă spui cuiva că pare autist ai jignit o comunitate !
    Mi-e greață de genul acesta de exagerare, mi se pare o formă de cenzură, nu există cuvinte in Dex rezervate doar pentru unii.
    Poate că nu este o exprimare elegantă, dar de aici până la acest scandal artificial e cale lungă.
    Mergând pe acest raționament oamenii sănătoși nu vor mai avea voie să pronunțe: nebun, cancer, icter, cocoașă, șchiop etc
    • Like 4
    • @ Mario Popesco
      Ada check icon
      "După declarația Vioricăi Dăncilă, am fost chemați la minister și pentru prima dată în ultimii 30 de ani s-a elaborat un plan național pentru autism" - nu zau !
      Adica este obligat ministrul sa aplice planul facut de guvernul PSD.
      "El va rămâne al nimănui"- nu va ramane al nimanui . Va ramane al organizatiei dv.
      In acest caz sa se faca plan si pt bolnavii de carcer, inima, ficat, etc. Acei oameni nu sunt bolnavi ?
      • Like 2
    • @ Mario Popesco
      Delia MC Delia MC check icon
      Da, s-ar putea crede, un fel de politically correct. DAR:
      părerea mea, oamenii ar trebui să învețe sensul cuvintelor (în limba maternă, nu le cere nimeni altceva) și să nu le mai folosească aiurea. Autist înseamnă bolnav și nu ar trebui aruncate astfel de cuvinte. La fel cu handicapat. Se folosește prea des în sens peiorativ. E crunt să fii cu adevărat așa și să ți se arunce în față. Da' ce, nu-i adevărat? Nu, zău! O fi poate o dezmierdare...Deci: persoane cu autism. Nu-i mai bine? Dintr-odată vorbim de persoane nu de etichete. Omul acela e un om și nu numai autist. Sau șchiop, handicapat, etc. Nu-i în regulă să punem etichete și reducem omul la o însușire.
      Cei care sunt cu adevărat în situație percep altfel, sunt sensibili și sensibilizati de toți cei care, de la " înălțimea " sănătății lor ( și inculturii ) aruncă nonșalant astfel de vorbe. Părinții copiilor cu autism sunt hiper-sensibili tocmai datorită nesimțirii statului vizavi de aceste cazuri. În acest caz "doar " ei, căci acei în cauză nu pricep. E vorba de menajarea sensibilității unor oameni și așa greu încercați. Îmi aduc aminte de acel cameraman care s-a aruncat de la balconul parlamentului parcă, fiind tatăl disperat al unui copil cu autism.
      Dl ministru dă dovadă "doar" de ignoranță. S-ar putea spune că e chirurg, n-are treabă cu asta. Ba are. Orice medic ar trebui să știe. Altfel cum va putea susține și că autismul nu-i ... Dar mai bine stop, aș încuraja o discuție offtopic. A jignit personal acei părinți care au fost tot timpul alături de copiii lor bolnavi însă nu le-au putut asigura tratamentele necesare tocmai fiindcă statul i-a ignorat. Iar dumnealui e acum reprezentantul statului...
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Da, TOTI oamenii ar trebui, intr-adevar sa invente sensul cuvintelor. Corelatie nu inseamna cauzalitate.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Stimată doamnă Delia MC, diferența pe care o faceți dumneavoastră între persoane și etichete nu este operantă la nivelul limbajului. A spune autist în loc de persoană cu autism este la fel de uzual ca a spune orb în loc de persoană cu orbire, nebun în loc de persoană cu nebunie sau, ca să ieșim din registrul peiorativ, frumoasă în loc de femeie cu frumusețe, înțelept în loc de om cu înțelepciune ș.a.m.d. Vă rog să observați artificialitatea expresiilor recomandate de dumneavoastră! Pe de altă parte, expresia „persoană cu autism“ nu este artificială, ci este intrată în uz, dar asta nu înlătură exagerarea unor astfel de condiționări extralingvistice. Etichetele, cuvânt folosit chiar de dumneavoastră în sens peiorativ, sunt, în limbajul de zi cu zi, epitete. Orice epitet atribuit unei persoane implică, la nivelul înțelegerii, existența acelei persoane, chiar dacă nu este rostit cuvântul „persoană“. Iar folosirea epitetului nu reduce omul la însușirea respectivă, ci doar evidențiază acea însușire în acel moment. Sunt de acord că persoanele cu anumite boli sau dizabilități trebuie menajate și nu le spunem în față că sunt așa cum sunt, dar nu sunt de acord că nici în absența lor nu trebuie să folosim expresiile respective. Fundamentalismul acesta lingvistic este dăunător atât limbii, cât și celor care-l pretind (dar asta este o altă discuție). Soluția nu este să punem frâu limbii (care, după cum arăta Esop, este în sine și mângâietoare, și șfichiuitoare), ci, pur și simplu, să ne purtăm corect, cu atenție și cu grijă cu cei defavorizați, atunci când suntem în preajma lor.
      • Like 2
    • @ Cristi Capră
      Delia MC Delia MC check icon
      Vorbiți discuții. Nu-i nici o artificialitate. Nu vorbesc vorbe ci din experiență. Am întâlnit multă suferință din cauza unor cuvinte aruncate aiurea. Da, minunați-vă, un handicapat fizic chiar gândește!!!! Și simte! Să vă mai spun că o remarcă proastă aruncată unuia pe care chiar îl privește, îi strică ziua? Sau o fi bine să vorbești în spate: șchiopul, handicapatul, etc. Dacă ați fi în cauză v-ar plăcea?

      Post-edit (pentru care îmi cer scuze): în germană behindert înseamnă handicapat și da, se folosește inclusiv oficial. Dar sensul peiorativ nu există așa încât cuvântul are acest sens strict. La noi: bă, ești handicapat?
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Chiar este politically correct. Să fim serioși, nimeni nu spune „handicapatule” unui handicapat, „schiopule” unui șchiop, „surdule” unui surd sau „autistule” unui autist! Deci nu, nu trebuie cenzurat limbajul.
      • Like 1
    • @ Horia Pelle
      Delia MC Delia MC check icon
      Dumneavoastra nu, căci sunteți un om educat cu bun simț. Eu însă m-am învârtit în medii cu oameni normali care exact așa găseau de cuviință să jignească. Ori așa vorbeau pe la spate. Aduceți-vă aminte de zicerea: "Iliescu, du-te acasă, că te-așteaptă o canceroasă". Și asta se striga, se scanda, era pe lozinci. Iar lumea " bună " aplauda! Nu că Iliescu n-ar fi meritat să fie trimis acasă, știm toți ce pacoste a fost. Nu ne-am schimbat mult.

      Autist și handicapat ar trebui poate folosite stricto sensu și nu ca jigniri. Însă gura lumii e slobodă...Expresiile persoană cu autism sau cu handicap deși da, sună artificial, sunt exact pentru a ne delimita de sensul peiorativ, prea răspândit, cu avantajul menționat.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Când îmi spuneți „minunați-vă“, presupuneți, fără să mă cunoașteți, că eu nu cred că un handicapat fizic gândește și simte. Când spuneți că vorbesc discuții, îmi etichetați opinia ca pe un șir de vorbe goale fără nicio legătură cu vreo experiență, iarăși, fără să știți cine sunt și ce experiență am. Ce să spun, nu pot decât să vă mulțumesc! În loc să argumentați la obiect (fără să atacați persoana și fără să faceți recurs la propria autoritate sau experiență), dumneavoastră insistați pe folosirea inadecvată a termenilor de către persoane needucate și, pe această bază, solicitați persoanelor educate să nu mai folosească acei termeni. Vor exista întotdeauna persoane needucate care vor „strica“ limba, otrăvind sau deturnând sensurile. Asta nu înseamnă că trebuie să modificăm dicționarele după fiecare înjurătură a unui necioplit. Încă o dată spun: oamenii defavorizați nu au nevoie să fie apărați prin modificări lexicologice, ci prin bun-simț, generozitate, empatie ... Dacă tot pledați pentru o atenție sporită la cuvinte, aplicați-o și la discursul dumneavoastră, adică fiți mai atentă să nu jigniți și să vă referiți strict la idei și la argumente! Mulțumesc pentru dialog!
      • Like 2
    • @ Cristi Capră
      Delia MC Delia MC check icon
      Și eu vă mulțumesc. Și tuturor celor care m-au ajutat să-mi cristalizez o opinie. Cu remarca: dvs ați extins la cuvinte fără sens peiorativ. Eu m-am referit exclusiv la acestea. Și la cum un cuvânt poate lovi pe unii care și așa sunt loviți de soartă. Neciopliții sunt majoritatea.
      Eu știu și că experiența ne învață. Ba aș zice, e cel mai bun profesor. Omul din greșeli învață, ale lui și ale altora. Omenirea tot din greșeli învață, așa se generează regulile de evitare a repetării greșelilor. Cu greu, cu victime, cu lacrimi.
      Eu nu pot face nimic pentru ei, nu decid, sunt un om mic. Pot ajuta însă evitând să jignesc. Nici pe stradă nu mă uit lung. Unul așa a zis că s-a obișnuit cu oamenii slobozi la gură. Bravo lui. Eu nu m-as putea obișnui niciodată. Obișnuința cu răul, tolerarea lui, boală românească.
      Încă odată, mulțumesc și o zi frumoasă.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Oare se poate discuta fara sa vorbim? (vorbim discutii sau discutam vorbe) Ce spuneti de anticamera si antecamera? Cuvinte chiar gresit exprimate , asa s-au IMPAMANTENIT.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ștefan Briceag

De la externarea din spital, Ștefan Dănuț Briceag a făcut totul ca să poată relua controlul asupra propriei vieți. În februarie 2018, la 6 luni după accident, s-a mutat împreună cu prietena sa, Iulia, care care i-a fost și îi este alături. „Nu știam că există acest gen de femeie. Iar când cunoști o fată ca ea, te întrebi: Chiar există? După un astfel de accident, când te aștepți ca și mama să plece de lângă tine, ea mi-a zis: Plec când vreau eu, nu când vrei tu.” (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. (Foto: Ionel Pop Doncilă)

Maradona din Bacău
Citește mai mult