Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Rezultatul devastator al închiderii școlilor. Măriuca Talpeș, expert în educație: La această generație, analfabetismul funcțional va crește cu 10% în comparație cu generația precedentă

Măriuca  Talpeș

Pe măsură ce, la nivel internațional, încep să fie publicate studii despre impactul absenței de la școală a copiilor devine din ce în ce mai clar că în România acesta este unul masiv. Măriuca Talpeș, CEU Intuitext și fondator al preoiectelor Merito și EduNetworks, spune că la următoarea ediție a testelor PISA, care se va desfășura anul viitor, rata analfabetismului funcțional ar putea crește cu 10% în România. Iar dacă nu vor fi făcute eforturi serioase de recuperare a lacunelor efectele se vor vedea pe termen lung, în scăderea PIB-ului, dar și în diminuarea potențială a veniturilor pe care elevii de astăzi le vor avea la vârsta adultă. Cu un sistem de educație rămas în urmă, România era oricum într-o situație îngrijorătoare. 

„Pentru că e o perioadă foarte activă de dezvoltări tehnologice, mediul de afaceri are nevoie de competențe mult mai avansate, de copii mult mai bine educați și noi vom primi exact contrariul. Încă nu ne dăm seama cât de multe competențe le vor lipsi copiilor care trec acum prin pandemie, această generație foarte lovită, și cât vor reuși să recupereze din aceste competențe, până ajung în mediul economic. Dar efectele prevedem că vor fi masive. Și așa, Human Capital Index spune despre România că, deși facem, în medie 12-13 ani de școală, învățăm cam de opt ani. Eficiența acestei școli e de 8 ani. Tinerii intră în economie cu competențe mult scăzute față de cât ar putea să aibă în 12 ani de școală, asta în condițiile în care, în multe domenii, au pătruns inteligența artificială și robotizarea”, spune Măriuca Talpeș.

„Dacă un copil a avut o oră petrecută acasă, fără a fi față în față cu un profesor, a pierdut de două ori mai mult din progresul școlar”

La nivel internațional încep să apară primele studii care măsoară efectele pe care închiderea școlilor le-a avut asupra învățării. Ce vă spun datele?

Am citit un studiu făcut în Olanda, un studiu scos de OECD în octombrie 2020 și un studiu foarte proaspăt, scos chiar acum, în martie 2021, de către UNESCO, care analizează ce s-a întâmplat între între februarie și noiembrie 2020. Aș începe cu studiul olandezilor care, foarte interesant, au avut în toată această perioadă de lockdown, doar două intervale de timp în care școala a fost oprită - unul de 8 săptămâni, în anul școlar 2019-2020, și unul de 6 săptămâni în anul școlar actual. În rest, în afară de aceste două intervale, toți copiii au mers la școală. Trebuie să subliniem, în primul rând, că Olanda, are unul dintre cele mai bune niveluri de digitalizare a școlilor, ceea ce înseamnă că ei nu au plecat cu un minus atât de mare cum am plecat noi în zona asta, și are unul dintre sistemele cele mai echitabile de educație din punct de vedere al finanțării. Studiul lor a fost făcut pe primele 8 săptămâni în care școlile au fost închise, iar concluziile au fost că progresul copiilor a fost în această perioadă neglijabil sau zero. Iar pentru familiile cu mai puțină educație au fost pierderi. Dacă analiza pe 2 luni de lipsă de la școală într-unul din cele mai digitalizate sisteme de educație a dat concluziile astea, dacă extrapolăm un pic la țara noastră, unde nu suntem atât de echipați pe partea digitală, iar inechitățile între familiile cu resurse și cele fără sunt foarte mari, e clar că impactul la noi e masiv negativ.

Studiul publicat de UNESCO e foarte amplu, iar concluziile sale au fost următoarele: dacă un copil a avut o oră petrecută acasă, fără a fi față în față cu un profesor, a pierdut de două ori mai mult din progresul școlar din acea perioadă. A pierdut, de fapt, două ore de învățare, pentru că apare raportul de uitare, pe care l-au măsurat și este de 2. Dacă un copil învață o lună acasă, fără un profesor care să-l asiste, el pierde, de fapt, două luni de progres școlar. La 6 luni, pierde un întreg an. Studiul, care a analizat multe țări spune că, per medie, - 54% din copiii pierd un an școlar pentru că nu au avut contact cu un profesor sau au făcut școala acasă fără să fie ajutați de către un profesor. Mai mult, el măsoară cum va fi analfabetismul funcțional și spune că, la această generație, analfabetismul funcțional va crește cu 10% în comparație cu generația precedentă. Așadar anul viitor, la testele PISA; care sunt chiar pe matematică, noi ne așteptăm la o creștere a analfabetismului funcțional de la 40% la 50%.

„Acei copii care au avut un profesor bun au mers înainte, ceilalți au rămas foarte mult în urmă”

Așadar, în România situația este mai gravă decât în alte țări, unde existe sisteme mai performante de educație.

Sunt două lucruri grave în România. Într-adevăr, am pornit în această pandemie cu o digitalizare foarte, foarte redusă, aproape de zero în școli. Șocul pentru profesori pentru a folosi calculatorul în predare, învățare, lucrul cu copiii, teme, rapoarte a fost foarte mare. Pe de altă parte, există un mare grup de copii, care, din păcate, au în familie resurse financiare foarte modeste. Trăiesc în sărăcie și de acolo vine, de fapt, în România analfabetismul funcțional mare. OECD, analizând rezultatele din România, din 2018, spunea foarte clar că diferența a fost de peste 100 de puncte, între grupurile dezavantajate economic și grupurile din familii cu resurse materiale.

S-au creat diferențe foarte mari între copii, mai mari decât erau înainte. Acei copii care au avut un profesor bun au mers înainte, ceilalți care nu au avut un profesor pasionat și dedicat au rămas foarte mult în urmă. La fel și cei care nu au avut instrumente la oră, nu au avut nici tabletă, nici telefon, nici internet. Diferențele s-au acutizat: grupul de copii care a luat-o înainte este mult mai departe decât grupul care rămâne în urmă. Deja nu mai este echitate în educație, o spun și studiile. 

România va pierde, în medie, 1,5% din PIB anual

Care vor fi consecințele pe care lipsa de la școală le va avea asupra economiei în anii ce vor urma?

Unul dintre autorii studiului OECD este profesorul Eric Hanushek, care a analizat exact acest aspect: care va fi impactul pandemiei pe PIB-ul unei țări, dacă o țară nu recuperează cu acești copii până când intră ei când se vor angaja. Va pierde, în medie, 1,5% din PIB anual, pentru că se pierd foarte multe competențe. Există și o estimare în acest studiu legată de pierderile salariale ale acestor copii în momentul în care vor ajunge angajați. Pierderea a doar o treime dintr-un an școlar se traduce într-o pierdere de 3% din venitul pe care copilul ar putea să-l aibă de-a lungul vieții. În general, fiecare an școlar pe care îl faci îți crește venitul potențial cu până la 10%. Pierderea unei treimi înseamnă pierderea a 3%.

„Deși facem, în medie 12-13 ani de școală, învățăm cam de opt ani”

Cum privește mediul de afaceri din România această situație?

Pentru că e o perioadă foarte activă de dezvoltări tehnologice, mediul de afaceri are nevoie de competențe mult mai avansate, de copii mult mai bine educați și noi vom primi exact contrariul. Încă nu ne dăm seama cât de multe competențe le vor lipsi copiilor care trec acum prin pandemie, această generație foarte lovită, și cât vor reuși să recupereze din aceste competențe, până ajung în mediul economic. Dar efectele prevedem că vor fi masive. Și așa, Human Capital Index spune despre România că, deși facem, în medie 12-13 ani de școală, învățăm cam de opt ani. Eficiența acestei școli e de 8 ani. Tinerii intră în economie cu competențe mult scăzute față de cât ar putea să aibă în 12 ani de școală, asta în condițiile în care, în multe domenii, au pătruns inteligența artificială și robotizarea. Sunt studii dinainte de pandemie care spun că în câțiva ani jumătate din joburi nu vor mai exista sau vor fi parțial sau complet automatizate. Deci avem nevoie de tineri educați, care să lucreze alături de roboți, nu să facă joburi simple, care presupun un proces foarte clar de execuție. Astfel de procese vor fi făcute de mașini. Este un studiu al Băncii Mondiale, care a făcut analiza competențelor cerute de mediul de business acum. Pe primele locuri se află gândirea pe probleme complexe - trebuie copiii să învețe să rezolve probleme complexe, evident probleme din natură, concrete, ceea ce noi nu prea facem în școala noastră. Nici probleme simple, darămite probleme complexe. Trebuie să învețe să colaboreze, să lucreze împreună, trebuie să fie empatici, să-l înțeleagă pe cel de lângă ei și problema pe care o are de rezolvat, să comunice foarte bine. Să aibă capacitate de inovare și creativitate. Sunt competențe fără de care nu vei face față într-un mediu parțial ocupat de roboți. Acești copii vor fi colegii roboților de care vorbim, vor trebui să-i manevreze, dar și să-i construiască. Ei vor plonja când termină școală într-o economie foarte tehnologizată în care inteligența artificială va juca un rol important, indiferent de domeniu.

Profesorii care au adoptat o școală izolată din Deltă

Sunteți fondatoarea proiectului Merito, al cărui scop este să îi aducă în lumină pe profesorii excepționali ai României. Cum s-a văzut de la ei criza provocată de pandemie?

Profesorii buni au trebuit să reinventeze școala pe care o fac, ei au fost antreprenorii în educație, în clasele lor, în școlile lor. Nu au fost ghidați, au fost aruncați în ocean, ceea ce este și un lucru bun, că asta a însemnat multă autonomie și libertatea să creeze cum vor ei. Dar a fost și foarte greu.

Există un grup al inovatorilor, care apare imediat după un șoc, sunt un procent mic de 2-3% care văd acest șoc ca pe o mare oportunitate. Zicem noi că nu au stare. Și în educație e același lucru, noi spunem că profesorii Merito sunt în categoria inovatorilor. Au luat-o de la zero, au început să descopere, apoi să comunice cu elevii și părinții, să-și facă lecțiile, să-i țină pe copii alături și să-i țină bine dispuși, că deja se complicau lucrurile în familii. Au început să lucreze diferențiat cu elevii și au descoperit încet încet ce e cu pedagogia online. Acești inovatori duc tot ce descoperă ei către grupul de early adopters, care în general sunt 10-15%, ei preiau această schimbare și sunt bucuroși că inovatorii le dau aceste idei noi. Și dacă acești early adopters reușesc, în marea lor majoritate, să adopte complet schimbarea, atunci se spune și în industrie, și în școală că bulgărele de zăpadă al schimbării nu mai poate să fie oprit. Aceasta este curba adopției și s-a declanșat în România, profesorii Merito sunt un mic grup dintr-un grup mai mare de profesori excepționali din această țară. Ei au început absolut natural, fără să avem noi nicio contribuție, să-i învețe pe ceilalți. Au făcut serii întregi de webinarii în care au început și să împărtășească ce știau și cred că cel mai mare câștig de anul trecut este construirea comunităților de învățare între profesori. Cel mai puternic instrument de învățare al unui adult este comunitatea de învățare aplicată. E cel mai rapid mod prin care se poate dezvolta.

Aceste webinarii nu au mai ținut cont de limite geografice. Webinariile erau organizate de o profesoară de-a noastră din Maramureș, din Baia Mare, de o alta din Suceava, de o alta din Zalău, de alții din București sau Bacău. O temă a fost cum antrenăm copiii, cum facem lecții atractive, cum facem lecții practice, pentru că copiii erau la ei acasă și aveau la îndemână diverse instrumente - un clește, un cârlig, un pahar.

Au făcut un webinar de mentorat pentru alți profesori, au adoptat o școală întreagă, din Sf. Gheorghe, din Deltă, și fac școală remedială cu toți elevii de acolo, pentru că acolo e lipsă de profesori. Alți profesori au demarat o'serie de lecții numai pentru profesori de la școli cu copii cu cerințe educaționale speciale. Sau au creat un club de lectură pentru profesori și au început să dezbată cărți împreună. La webinarii au participat profesori din Moldova, Ucraina, Spania, iar grupul s-a extins.

„Un șut mai mare care să ne îndrepte spre o educație modernă nu am avut niciodată”

Au mai existat, în opinia dvs., și alte efecte pozitive ale pandemiei? Care au fost acelea?

Un șut mai mare care să ne îndrepte spre o educație modernă nu am avut niciodată. A fost o presiune să o luăm înainte repede pe care noi nici nu o puteam visa. Am făcut un studiu la început de februarie, când au revenit profesorii la școala și am întrebat: oare cât veți prelua din ce ați aplicat acum? Și surpriza a fost că 80% au spus că vor prelua din ce au învățat în perioada pandemiei în școala față în față. Nu numai că au gustat și din avantajele tehnologiei, dar au rămas unii dintre ei dependenți. Calculatorul aduce foarte mult vizual în lecții - simulare, film, joc, să nu uităm că este mediul preferat al copiilor. Este instrumentul preferat al lor. Asta a fost una dintre dificultățile profesorilor, au intrat pe terenul de joacă al copiilor și au trebuit să facă lecții atractive acolo. Dacă profiți de faptul că elevul știe acest instrument foarte bine, duci lecția către ce îi place lui. De foarte multe ori în perioada asta copiii și-au învățat profesorii, pe cei care au fost deschiși, și acesta a fost iar un lucru foarte bun pentru stima de sine a copiilor.

Părinții pentru prima dată au descoperit școala, până acum ușile școlii erau închisem, la noi chiar sunt uși de lemn, pe când în Occident orice ușă de clasă are un geam mare. Inclusiv OECD a arătat că problemele cele mai mari din sistem au fost scoase la iveală de școala online.

Școala remedială a început foarte târziu

Ce ar trebui să facă directorii de școală în acest moment pentru a-i ajuta pe copii să recupereze din decalaje?

Cred că noua situație ne împinge să ne jucăm rolul foarte bine sau mult mai bine decât îl jucam înainte. Directorii de școli trebuie să organizeze orele și să încurajeze colaborarea între profesori, să încurajeze participare profesorilor la aceeași oră, trebuie să urmărească progresul copiilor. Știm că a demarat școala remedială, după părerea noastră foarte târziu, trebuia să înceapă din vara anului trecut. Evident că învățământul ăsta remedial ar trebui să nu se oprească câțiva ani de zile. Asta e și părerea profesorilor care fac acum învățământ remedial și constată că rezultatele sunt foarte bune în cazul copiilor care fac asta pe termen lung. Sunt școli care au început mai devreme, nu au stat după minister și după recompensa pe care oferit-o, și au văzut clar rezultatele în rândul copiilor care vin la aceste ore de după ore. Trebuie să existe un plan național pentru învățământrul remedial, care să plece de la ce se întâmplă bine în aceste școli. Noi am avut, în alt proiect pe care îl susținem, EduNetworks, am avut discuții cu foarte mulți directori care spuneau că acolo unde profesorii vin cu drag la aceste ore remediale școala nu mai e cal la școala, e ca un învățământ extrașcolar, ca Școala Altfel. Iar pentru copii e o plăcere.

Aceste bune practici sunt punctele de plecare cele mai bune care ar trebui rapid să ajungă către toată lumea.

Ministerul ar trebui să încurajeze lucrul între clase sau între profesori, să se poată ajuta între ei. O școală să adopte o altă școală, un profesor să lucreze cu un alt profesor.

Ce ar putea face mediul de afaceri pentru a ajuta școlile?

Primul beneficiar al școlii este mediul de afaceri privat. Noi, fiind principalul beneficiar, ar trebui să ajutăm școlile. Ministerul ar trebui să permită mult mai mult ca mediul de afaceri să ajute școlile, Nu numai cu a dota cu partea de infrastructură, partea cea mai grea este să ajuți efectiv profesorii. Un domeniu în care putem ajuta foarte ușor și repede sunt orele din informatică și TIC, care sunt obligatorii în gimnaziu și liceu și care sper să ajungă și la primar și în grădiniță, pentru că acolo se formează pasiunile pentru știință și tehnologie. Ar trebui ajutate de către mediul privat pentru că ritmul în care se schimbă tehnologia nu poate să fie ținut de profesor. Un tânăr care lucrează într-o companie de tehnologie poate să facă voluntariat și să țină orele. Alături este profesorul, care este pedagog, care înțelege psihologia copilului și cunoaște grupul, dar cunoașterea pe tehnologie vine la acest tânăr, care ajută cu o bucată din materie.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este foarte adevărat ce scrie doamna, dar să nu uităm că atunci când Ministerul Învățământului a propus prin toamnă să se înceapă cursurile cu prezență fizică , primii care au sărit ca arși au fost reprezentanții elevilor - aveau nevoie de cel puțin 2-3 zile să se pregătească pentru revenirea în bănci, nu se puteau întoarce de pe o zi pe alta (explicații nu au dat). Când au început cursurile în toamnă, chiar licee de faimă din București s-au trezit cu clasele aproape goale deoarece elevii își luaseră scutiri medicale ca să nu vină la școală. Când Ministerul a propus să fie prelungit anul școlar părinții au protestat, deoarece prelungirea anului școlar le strica vacanțele. Ori, dacă elevii și părinții nu-și dau seama ce folositoare le-ar fi orele remediale măcar pentru o recapitulare a materiei predată online și inventariere a lipsurilor, la ce bun că specialiștii sunt îngrijorați, pe bună dreptate, de starea jalnică a cunoștințelor acumulate de majoritatea elevilor?
    • Like 1


Îți recomandăm

Nomad digital

Marius are 24 de ani și înainte de pandemie s-a angajat pentru prima dată cu normă întreagă. Sau full-time, cum spun colegii. Multinaționala care l-a recrutat i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată, dar, spre mirarea părinților, a refuzat. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult