După mai multe zile în care publicul a traversat drumuri muzicale necunoscute, creații contemporane de avangardă, muzică „serioasă” clasică și lumi sonore extraterestre, finalul festivalului World New Music Days 2026 a fost dedicat rockerilor. Concertul din 31 mai al trupei Opening Theory a avut loc pe scena clubului Control, un reper al vieții muzicale alternative bucureștene, care a devenit în timp un spațiu de întâlnire pentru cele mai vibrante proiecte contemporane.
Cine sunt bucureștenii de la Opening Theory? Sunt o trupă formată din trei muzicieni cu totul speciali, dar adevărata lor forță stă în felul în care construiesc împreună povești muzicale: fiecare lucrare începe într-un stil și apoi alunecă firesc spre noi genuri și influențe muzicale care, poate, la prima vedere, nu ar trebui să coexiste. Universul lor sonor, strict instrumental, combină muzica electronică și sonoritățile jazzului, împrumută din limbajul muzicii funk, adaugă texturi psihedelice, totul pe un fundal al rockului progresiv. Din acest amestec insolit de stiluri, rezultă un tablou muzical uluitor de complex și de liber, dar totodată surprinzător de familiar – chiar și în zonele cele mai experimentale, ascultătorul mereu găsește elemente sonore recognoscibile. Așa cum în șah există o infinitate de variante de deschidere, așa și în muzica trupei Opening Theory, combinațiile sonore par să nu aibă limite. Îi poți vedea pe scenă cum comunică, se completează și se provoacă unul pe celălalt, iar noi, publicul, nu putem decât să ne lăsăm purtați de această aventură sonoră mereu imprevizibilă și aproape suprarealistă.
La synth-uri îl găsim pe George-Ioan Păiș, liderul formației, „un rocker deghizat în compozitor”. Cu un parcurs muzical atipic, de la facultatea de arhitectură la cea de compoziție - muzică ușoară și abia apoi la compoziție clasică, activitatea sa componistică a fost remarcată în concursuri naționale și internaționale importante, lucrările sale fiind interpretate în concerte și festivaluri de prestigiu, precum Festivalul „George Enescu”, SIMN, Meridian și altele. Intersecția dintre rockul progresiv, metalul și muzica clasică modernă, vitalitatea ritmică, dorința de explorare și curiozitatea permanentă - toate acestea reprezintă coordonatele fundamentale ale discursului său muzical.
Alex Mușat, toboșarul trupei, a colaborat de-a lungul timpului cu numeroase alte ansambluri de muzică pop (Feli Donose, Byron, Damian Drăghici și alții), dar și din zona funk-rock, fiind membru co-fondator al trupei The Groovy Bastards. Totodată, s-ar putea ca ascultătorilor Radio Seven să le fie cunoscută vocea lui Alex Mușat, pentru că acesta activează ca jurnalist muzical și realizator al emisiunilor „Weekend fără Snooze” și „La chat cu Alex Mușat”. În cadrul acestor emisiuni, a avut invitați foarte importanți din industria muzicii rock, printre care Pete Best (primul toboșar al trupei The Beatles), colaboratori ai lui Elton John și ai trupei Queen.
La pian, sau mai bine zis „la clape”, l-am ascultat pe Ștefan Stoianovici, compozitor de jazz și pianist. Lucrările sale au ajuns să fie interpretate sub bagheta unor dirijori de prestigiu, precum Cristian Măcelaru și Cristian Mandeal, iar el a urcat pe scenele unor festivaluri importante de jazz din țară și din străinătate, printre care Jazz in Church Festival (București) și B-Jazz International Contest (Belgia), și de asemenea, a semnat aranjamente pentru Big Band Radio România.
Acum că știm cine sunt Opening Theory, ce ne-au pregătit în finalul festivalului World New Music Days? La început, ne-au prezentat „cartea lor de vizită” – lucrarea intitulată „Opening Theory”: un amestec de groove-uri care conturează un traseu muzical imprevizibil și incitant, deschizând concertul ca o invitație într-o nouă lume sonoră. „Cytology”, cea de-a doua piesă, ne-a purtat prin rockul progresiv specific anilor ’70, cu acele construcții muzicale elaborate și foarte calculate, pentru ca apoi să ne surprindă prin teme și gesturi muzicale specifice jazzului. În zona mai liniștită a acestei călătorii muzicale, un intermezzo care a cuprins lucrările „The Lonely Sirens” (compusă de Ștefan Stoianovici) și „Sweet Like You” a creat o atmosferă nouă: un moment ceva mai aerisit, care a deschis un spațiu intim, emoțional și profund reflexiv. Când să ne obișnuim cu această nouă sonoritate, Opening Theory ne-a surprins din nou cu „Irish Laughter”, revenind la amestecul de riff-uri electronice, armonii ciudate și ritmuri îndrăznețe.
Două lucrări au fost interpretate în premieră absolută, atât de „premieră absolută” încât nu aveau încă nume. Prima a adus o incursiune în lumea obscură a muzicii techno, amintind prin configurația ritmică de pulsul obsesiv și hipnotic al basului din scena rave-urilor. Cea de-a doua a fost inspirată de trupa de jazz-fusion Mahavishnu Orchestra, preluând din estetica ansamblului structurile ritmice complexe și dinamica explozivă.
În final, după minute bune de aplauze, „Adverse Reaction” a încheiat ICSM World New Music Days într-un amestec de elemente din new metal, rock industrial, nü jazz și muzică electronică. Ultimul concert din festival a fost dedicat rockerilor, dar și celor pasionați de jazz, de muzică clasică, de muzică electronică. Ne-a arătat că muzica nouă, de avangardă, poate avea groove, poate emoționa și poate construi punți între lumi sonore îndepărtate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.