Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

România anului 2018 pare să aibă nevoie de mai puțini erudiți și de mai mulți cinstiți, de mai puțini licențiați și mai mulți angajați

oameni pe strada - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

„Învăţământul nostru este bun. Chiar foarte bun în anumite domenii, pe anumite programe de studiu, este excelent şi este păcat că umbrim aceste valori ale învăţământului românesc, printr-o scoatere în evidenţă a unor elemente nu atât de importante pentru învățământ, cum ar fi plagiatele (…), mai ales în condițiile în care trebuie să vă spun că nici legea după care trebuie să îi condamnăm nu este chiar perfectă, nu prevede nicăieri legea respectivă că trebuie să punem ghilimele la un text pe care îl preluăm“, a fost declaraţia care a prefațat învestirea lui Valentin Popa în funcția de ministru al Educației. Un început de mandat promițător, care girează furtul intelectual, printr-un discurs viciat din punctul de vedere al logicii argumentative, construit pe baza unui fals argumentum ad verecundiam, asociat autorității legii.

În România, reglementarea juridică a plagiatului se realizează prin Legea nr. 206/2004, modificată prin OG nr. 2/2016, în care sunt invocate cele două elemente constitutive ale plagiatului: 1) elementul material, preluarea unui text, fără a menționa sursa textului preluat; 2) elementul intenţional, intenţia vădită de a prezenta textele preluate şi necitate ca fiind creaţie sau contribuţie personală.

Copiatul și plagiatul, oricât de lacunar sau de coerent ar fi reglementate în dreptul intelectual, sunt, în primul rând, două probleme de moralitate. Orice raport de simbioză între ceea ce Valentin Popa numește „valoare” și actul de a plagia poate avea un singur rezultat – impostura. În plus, infracțiunea de a plagia atentează în mod direct atât la drepturile morale ale unui autor asupra lucrării sale, cât și la drepturile sale patrimoniale, îngrădind libertatea unui autor de a obține beneficiile originalității operei sale. Totodată, prin furt intelectual, asistăm la un atentat asupra interesului public, cititorul fiind fals informat asupra paternității informației pe care o asimilează și o utilizează. De aceea, într-o Românie umbrită de „false valori”, exercitarea drepturilor și a recunoașterilor ce decurg din prezumția de autor trebuie să se manifeste concomitent cu datoria corelativă a cititorilor, a societății civile în ansamblu de a verifica autenticitatea filiației autor-operă, de a se asigura că amprenta stilistă textului citit este unitară.

În devenirea noastră ca națiune, vigilența cititorilor, observarea filogeniei plagiatului, lupta împotriva instaurării unei dictaturi a imposturii vor avea întotdeauna un rol esențial. Pentru că, în esență, propensiunea noastră de a plagia reflectă modul în care este construită o societate. Cât timp structura morală a societății nu va contracara proliferarea fenomenului plagiatului, metafora formelor fără fond și asocierea cu tentația facilului se vor infiltra în mod ireversibil în portretizarea noastră culturală.

Grosolan sau subtil, explicit sau abil, furtul intelectual poate avea un singur scop - exhibarea erudiției. Multe persoane publice își fundamentează autoritatea și prestigiul pe nisipurile mișcătoare ale plagiatului, maschează anterioritatea temporală a ideilor „lor”, integrându-le cu imoralitate și cu nonșalanță în propria structură identita1ră. România anului 2018 pare să aibă nevoie de mai puțini erudiți și de mai mulți cinstiți, de mai puțini licențiați și mai mulți angajați și, poate cel mai important, de mai multă demnitate. Să îți analizezi cu luciditate competențele și să pretinzi în consecință. Și, în esență, să îți însușești și să te bucuri doar ce ceea ce poate răsări din pământul mai mult sau mai puțin fecund al limitelor tale umane. Căci cred cu tărie că a mătura o stradă bine e infinit mai demn, mai merituos și mai greu decât a prezenta o teză doctorală de slabă calitate sau un colaj de idei reciclate sub marca identitară falsă a unui unic autor. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Niște afirmații ciudate pe care le-am mai auzit în destul de lunga mea viață și tocmai de aceea mă șochează! Nu avem nevoie de erudiți? Dar măcar avem în clipa de față ceva erudiți? Poate câțiva academicieni deja matusalemici dar în rest ce auzi în spațiul public nu ar denota vreun fel de erudiție. Avem noi buni vorbitori, logici și convingători pe baza a ceea ce știu? Și de ce să nu avem licențiați? Asta chiar nu înțeleg. Poate dacă autoarea coboară puțin in realitatea tinerilor angajați, va vedea că totuși diploma aceea este chiar necesară ca să avem mai mulți angajați. Faptul că se copiază și se plagiază nu este o noutate și nu ține de acest moment istoric. Și nu este specific doar acestui colț de lume. Cred că e timpul să nu ne mai tot turnăm singuri cenușă în cap. Da, sistemul doctoral s-a cam demonetizat pentru că a devenit de interes pentru oamenii politici. Dar de vină sunt legile care permit unor persoane fără nici o implicare în cercetare să se înscrie la doctorat. Tot ce este în neregulă în orice domeniu de activitate în țară, ține de lipsa unor legi clare și de lipsa de voința de a fi puse în practică chiar și cele mai neclare și stufoase.
    • Like 1
    • @ Dana Burda
      Da stimată doamnă. Sunt prea mulți cu ”mapa” și prea puțini cu ”sapa”. După aia dacă e să-i luăm la scuturat pe cei care și-au luat licențe și doctorate în ultimii 28 de ani, sunt doar...cartoane care nu au acoperire în cunoștințe din partea celora care au...cumpărat cartoanele. Eu am propus de mai multe ori jurnaliștilor care mai ales se învârt în incinta Parlamentului, de comun acord între ei să conceapă un Quiz pe care să-l încerce la ”botul calului” la parlamentarii care vor accepta. În altă ordine de idei, poate nu știți dar, fără tâmplar, mecanic, sudor, cizmar, lăcătuș, instalator, croitor, brutar, etc., etc., etc., societatea nu poate funcționa. Dar fără IT-ist, manager și alte meserii inventate în ultimul 50 de ani, societatea poate să funcționeze fără probleme cum a funcționat și până la apariția lor. Și nu în ultimul rând, cei titrați cu ADEVĂRAT, nu pierd nici un epolet dacă marea majoritate și-au câștigat ”epoleții” prin fraudă, cu bani ei fiind în realitate...”tufă de Veneția”.
      • Like 0
    • @ Dana Burda
      cred ca titlul contine un joc de cuvinte
      dar sa remarcam ca cei mai multi someri cu diploma universiitara provin din facultatile de eruditi (la "somerii" mei ii socotesc si pe cei care nu lucreaza in profilul absolvit , mult cainatii "cei care nu gasesc de lucru cf studiilor"- sigur, cu exceptari rezonabile)
      • Like 0
  • alter check icon
    Valoarea invatamantului romanesc este certificata de rezultatele testelor internationale. Pisa ar fi doar un exemplu. Ca si cele 10 universitati aflate in top 100 european.
    Vorba noilor raspsozi - "Dusmanii nu stie ca noi avem valoare"
    • Like 0
  • Reglementarea doctoratului in sensul validarii in doua etape: prima etapa - validarea continutului teoretic ( originalitate si noutate ) -, iar etapa a doua - validarea practica prin preluarea materialului teoretic in aplicatii practice - si decuplarea recompensarii prin adaos procentual la salariu ar fi un prim pas in 'hemoragia' de doctorate.
    • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult