sursa foto: Inquam Photos
Cum fractura „noi vs. ei” subminează democrația și capitalismul?
Democrațiile nu se prăbușesc peste noapte. Se erodează lent, prin neîncredere, suspiciune și retragere. În societatea românească, această erodare vine dintr-o ruptură simplă, dar profundă: diferența dintre cum ne vedem pe noi și cum credem că sunt ceilalți. Pe scurt: Noi suntem corecți, Ei sunt problema; Noi suntem buni și Ei sunt de vină.
Datele din noul volum „România între lumi. Valorile angajaților români” ne arată cum se manifestă această disonanță: la nivel individual, domină încrederea și responsabilitatea; dar la nivel colectiv (societal), vedem oportunism și lipsă de reguli. Așa apare un fel de „război” tăcut, român contra român. Nu unul violent, ci unul de neîncredere. Un război „Noi vs. Ei” care se infiltrează peste tot.
Cum arată acest „război” în realitatea de zi cu zi?
Nu este un conflict vizibil, dar este permanent în societatea românească. În business, apare sub forma „noi muncim, ei câștigă prin relații”. În relația cu statul, mulți români spun „noi respectăm regulile, iar ei le ocolesc”. În politică, discursul devine „noi plătim, ei profită”. Acest mod de a gândi nu rămâne fără consecințe. Din el derivă o serie de riscuri reale pentru democrația și economia României.
În primul rând, se erodează încrederea socială. Când cei mai mulți români cred că ei sunt corecți, dar ceilalți nu sunt, cooperarea devine dificilă. Oamenii încep să se protejeze, apar verificări excesive, iar costurile cresc. De exemplu, în companiile din România, se investește adesea mai mult în control decât în dezvoltare, tocmai din lipsă de încredere.
În al doilea rând, apare radicalizarea politică. Realitatea este redusă la un conflict între „noi”, oamenii corecți, și „ei”, elitele corupte. În acest context, în România, liderii care promit soluții rapide și radicale devin mai credibili, iar riscul de derapaj autoritar crește.
În al treilea rând, scade încrederea în expertiză. Dacă instituțiile românești nu sunt percepute ca fiind credibile, nici specialiștii nu mai sunt. Mulți români ajung să creadă că „știu mai bine”, chiar și în domenii complexe, ceea ce duce la decizii greșite, de la sănătate până la economie.
În al patrulea rând, se instalează victimizarea. Apare ideea că „noi vrem, dar sistemul nu ne lasă”, iar responsabilitatea este transferată către ceilalți. În loc să acționeze, oamenii se retrag și acceptă situația.
În al cincilea rând, se dezvoltă capitalismul de relații. Este tot o reacție care se naște din neîncrederea sistemică, pentru că atunci când regulile nu sunt credibile pentru toți, succesul este perceput ca depinzând mai mult de conexiuni decât de competență. Contractele și oportunitățile par accesibile mai ales pentru „cei care cunosc pe cine trebuie”.
În al șaselea rând, apare demobilizarea civică. Dacă tot mai mulți români cred că „nu contează ce facem noi”, participarea civică scade. Oamenii nu mai votează și nu se mai implică, iar democrația devine formală, fără conținut real.
În al șaptelea rând, societatea românească se polarizează. Apare fenomenul numit „tribalism”. Se formează tabere care nu mai comunică între ele, fiecare convinsă că are dreptate. Această polarizare se vede în tensiunile dintre urban și rural, între sectorul privat și cel public sau între diferite categorii sociale.
În al optulea rând, reformele sunt blocate. În societatea noastră, orice schimbare este adesea privită cu suspiciune și respinsă din start, nu pentru că este neapărat greșită, ci pentru că vine „de la ei”. Astfel, societatea românească riscă să rămână blocată într-o tranziție permanentă.
În al nouălea rând, se slăbește meritul ca regulă de succes. Românii cred în competență, dar nu mai cred că aceasta este răsplătită corect. De aici apar demotivarea, conformismul și migrația celor mai buni.
În al zecelea rând, se pierde sensul colectiv. În loc să ne întrebăm ce putem construi împreună ca societate, mulți români se concentrează pe cum se pot proteja individual. Se investește mai mult în soluții personale decât în cele comune.
În final, apare normalizarea dublului standard moral. Oamenii cred că sunt corecți, dar acceptă compromisuri pentru că „așa funcționează sistemul în România”. În timp, această adaptare devine normă, iar regulile nu mai sunt respectate.
Toate aceste riscuri au aceeași rădăcină: lipsa de încredere dintre români, dintre „noi” și „ei”. Iar în momentul în care această ruptură se adâncește, neîncrederea nu mai este doar o percepție, ci devine modul în care funcționează întreaga societate românească.
Paradoxul României de astăzi
Și aici apare, de fapt, cel mai important lucru de înțeles. România de astăzi nu este o societate fără valori. Dimpotrivă, în viața de zi cu zi, în familie, între prieteni sau în cercuri apropiate, cei mai mulți români funcționează pe bază de încredere, corectitudine și responsabilitate. Ne ținem de cuvânt, ne ajutăm între noi, avem reguli nescrise care funcționează. Problema apare în momentul în care ieșim din acest cerc și intrăm în relația cu „ceilalți”, oameni pe care nu îi cunoaștem, instituții, sistemul. Acolo, încrederea dispare și este înlocuită de suspiciune.
Cu alte cuvinte, avem încredere în „ai noștri”, dar nu avem încredere în „ceilalți”.
Și tocmai această diferență – între cum funcționăm în privat și cum funcționăm în societate – este paradoxul care explică de ce România nu funcționează la nivelul valorilor pe care românii deja le au.
Ce trebuie să schimbăm?
Primul instinct este să spunem: trebuie să schimbăm oamenii, dar, în realitate, nu aici este problema. Problema României nu sunt românii. Problema este că sistemele nu funcționează la nivelul valorilor pe care oamenii deja le au. În viața de zi cu zi, lucrurile funcționează. În familie, între prieteni sau în echipe apropiate, „noi” ne bazăm pe încredere, ne ținem de cuvânt și respectăm reguli simple. Acolo nu avem nevoie de controale complicate sau de suspiciune permanentă.
Problema apare când intrăm în relația cu „ceilalți”, instituții, stat, oameni necunoscuți. Acolo avem senzația că regulile nu mai sunt aceleași pentru toți. Și, în acel moment, încrederea dispare. Aici este, de fapt, ruptura.
Soluția... Vestea bună este că soluția nu este complicată. Vestea mai puțin bună este că este greu de aplicat consecvent. Soluția este simplă: aceleași reguli pentru toți, fără excepții.
Pentru că atunci când regulile sunt clare și se aplică la fel pentru toți, lucrurile încep să se schimbe vizibil. Oamenii încep să aibă mai multă încredere, pentru că știu la ce să se aștepte. Cooperarea devine mai ușoară, pentru că nu mai pornește de la suspiciune. Iar performanța începe să fie legată de merit, nu de relații.
Vedem deja acest lucru acolo unde funcționează: în companii sau comunități în care regulile sunt corecte și respectate, oamenii au mai multă încredere și rezultatele sunt mai bune.
Cu alte cuvinte, nu trebuie să reinventăm nimic. Trebuie doar să extindem în societate ceea ce deja funcționează între noi, în viața de zi cu zi.
România nu are nevoie de oameni mai buni. Are nevoie de reguli care să fie aceleași pentru toți
Dacă privim atent, problema devine mai clară decât pare la prima vedere. Astăzi, România funcționează, de fapt, pe două seturi de reguli: unul pentru „noi”, cei care respectăm regulile în viața de zi cu zi, și altul pentru „ei”, despre care credem că le pot ocoli.
Această diferență între „noi” și „ei” nu este doar o percepție. Ea întreține un fel de „război tăcut” între români, un conflict de neîncredere care se simte în economie, în politică și în viața de zi cu zi. În momentul în care oamenii cred că regulile nu sunt aceleași pentru toți, încep să nu mai aibă încredere unii în alții. Iar când încrederea dispare, democrația nu se prăbușește brusc, ci se golește treptat de conținut.
Iată de ce, soluția nu începe cu discursuri sau promisiuni. Începe cu ceva mult mai simplu și mai concret: reguli corecte, clare și aplicate la fel pentru toți. În momentul în care acest lucru se va întâmpla, diferența dintre „noi” și „ei” va începe să dispară. Iar România va începe să funcționeze ca o singură societate, nu ca două lumi paralele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In paralel cu scaderea discernamantului romanilor , tehnicile de manipulare si tintire a populatiei vulnerabile au avansat semnificativ. Deci mergem in groapa ca civilizatie si probabil ca pentru noi GROAPA este mai aproape decat pentru altii din pricinile enumerate mai sus.
Nu este nici un semn ca AI va fi folosit ca gardian al bunului simt si informarii corecte, ba dimpotriva devine o arma a manipularii si cultivarii unei imbecilitatii absolute, pentru ca asta face ma i multi bani. Si vorba americanilor de la care ne luam lumina: " protect shareholders interest" . Adica sa facem bani cu gramada, ne luam super bonusuri si in umbra vorbelor noastre marete, se nasc monstri. Unui cretin poti sa-i vinzi orice si oricum. In scurt timp ne vom desparti in grupuri ireconciliabile care vor fi manipulate dupa bunul plac de grupuri de smecheri cu foarte multi bani. Cam asta este. In rest totul este filozofie prafuita si invartirea in jurul aceleiasi cozi. Sa ne uitam si la Republica unde in majoritate scriu si comenteaza oameni mai educati . Vorbim de toate prostiile si prostii din lume , fara sa fim focusati pe elementele critice ale supravietuirii noastre ca NATIUNE: educatia + justitia.
Cu educatie si justitie , orice natiune se poate corija sau chiar construi de la zero. Da noi suntem mostenitorii mandri ai lui Nae Catavencu in cuget si-n fapta, care zicea asa : "ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale ".
Practic însă sunt două motive, pe care le văd eu, pentru ca acest vis să nu devină realitate :
- Oamenii valoroși nu se bagă în mocirla politicului și vi-l dau ca exemplu doar pe Țiriac.
- Și chiar de s-ar băga, cine să-i propulseze la putere, când funcționează atât de eficient sintagma "noi și-ai noștri"..?
Oricine e diferit de masa de alegători, ca și orice schimbare de altfel, sperie tihna unor relații profitabile și bine așezate la firul ierbii..
La ultimele alegeri Prezidențiale, de exemplu, s-au organizat dezbateri cu candidații la Antena 3 CNN, moderate de Gâdea.
Nu mă dau în vânt nici după moderator și nici după postul Tv respectiv, dar m-au interesat prestațiile celor care promiteau una și alta.
Ei bine cei mai la obiect, având și o bună stăpânire a emoțiilor, au fost doi reprezentanți ai unor curente total opuse (nu umblu cu partipriuri..).
Unul a fost liberalul Daniel Funeriu, iar celălalt suveranistul non-georgist Cristian Terheș.
Și ambii au cules praful de pe tobă..
Adică nu a contat nicidecum prestația candidaților, ci jocurile politice din spatele lor..
Nu e ca la Olimpiadă, unde cei mai buni iau medaliile de aur..
Sau cum spunea Platon, democrația încurajează mediocritatea.
Pai angajatii statului si cei care aplica legile sau care fac sistemele sa nu functioneze nu sunt romani ?
Solutia simpla cu "reguli corecte, clare si aplicate la fel pentru toti" cine s-o aplice, in romania, chinezii ?
Afirmația este nu doar penibilă, ci periculoasă: normalizează mediocritatea ca standard și legitimează promovarea fără criterii verificabile.