Foto: Facebook UMB Grup
Toți indicatorii economici din Europa Occidentală și SUA arată că ne apropiem de o recesiune. Deja sunt indicii foarte clare în Germania, Marea Britanie, dar și în SUA că aceasta este direcția. Și nici nu are cum să fie altfel, când tendința a fost de a crește puternic dobânzile. Un factor pozitiv este că Europa a reușit să își umple rezervele de gaze, ceea ce ne dă speranță că vom trece peste această iarnă fără complicații majore. Dar acest lucru nu înseamnă decât că am amânat criza energetică pentru iarna viitoare.
Sectoare întregi ale industriei europene suferă puternic și astfel asistăm la o reașezare a industriei Europei. Multe companii s-au mutat în SUA sau iau în serios această opțiune. Zona materialelor de construcții, a metalelor și a petrochimiei suferă în mod deosebit. Efectiv, Europa nu mai este competitivă din punct de vedere energetic și pierde enorm de mult din competitivitatea pe care o avea, în special în fața unor state care au acces la energie mai ieftină.
În sistemul energetic european nu există țară care să nu sufere. Îmi este greu să îmi închipui o industrie românească care să funcționeze la capacitate maximă în contextul în care Germania și Franța suferă. Suntem foarte apropiați de aceste economii mari și este greu de crezut că nu vom fi contaminați, având în vedere că ei sunt principalii noștri clienți. Suntem pe o piață liberă a energiei, iar acest lucru vine și cu aspecte mai puțin plăcute. Industria din România suferă la fel de mult ca alte industrii, iar noi suntem încă deficitari la infrastructură și trebuie să ne pregătim forța de muncă. Însă, teoretic ar putea exista niște premise de care să beneficiem în această reașezare. Nu sunt foarte optimist, dar, dacă avem și puțin noroc, poate vom reuși.
Lipsa energiei este problema de bază a acestei posibile crize economice, pentru că afectează în mod direct competitivitatea industrială de pe continent. Problema energetică este una fundamentală, pentru că din cauza acesteia sectoare întregi nu mai fac față. Inflația este un factor major de criză, dar ea este determinată și de această criză energetică.
Și, din păcate, nu există soluții clare pentru rezolvarea acestei probleme, ci doar soluții care se pot implementa pe termen lung și care vor rezolva problema de producție, dar nu și pe cea de preț. Europa, renunțând la gazul rusesc și folosind gazul lichefiat, automat își asumă un cost mai mare. Iar peste câțiva ani, când vom avea infrastructura necesară pentru a utiliza suficient de mult gazul lichefiat, vom avea probleme de costuri. De asemenea, tranziția către energie verde este un proiect pe termen mediu și lung, deci cu siguranță, nu ne vom bucura de acest tip de energie în următorii ani. Și energia verde alimentează trendul inflaționist, întrucât este scumpă.
Din păcate, criza energetică nu se va rezolva curând, ba chiar s-ar putea să se rezolve într-un viitor foarte îndepărtat.
Per total, sunt destul de pesimist în ceea ce privește prognozele economice pentru Europa.
Astfel, întrebarea care apare este: Ce vom face la nivel de țară și de continent? Cum ne vom reașeza? Ce vom face cu muncitorii disponibilizați? Acestea sunt probleme mari, pentru că, de exemplu, în Germania întregul sector chimic este în mare pericol. Iar sectorul chimic alimentează câteva zeci de alte sectoare. Vorbim despre probleme mari, la care în acest moment eu nu văd o soluție, deoarece lucrurile sunt destul de complicate.
Este clar că, în contextul în care economia europeană intră într-o recesiune, România nu ar putea să evite aceeași situație. Deja vedem această tendință din felul în care oamenii consumă. Sunt sectoare în care se observă o reticență, oamenii se gândesc de două ori când fac cumpărături. Cred ca sectorul imobiliar va avea destul de mult de suferit, mai ales dacă creditarea se scumpește, iar materialele de construcții continuă să aibă prețuri tot mai mari. De asemenea, contextul pentru exporturi se complică, iar toate aceste lucruri laolaltă mă fac să văd cu greu o situație bună în ceea ce privește România.
Un rol esențial în a evita o posibilă recesiune va consta în capacitatea României de a avea acces și a cheltui banii disponibili din fonduri europene și PNRR, sume care pot reprezenta până la 4% din Produsul Intern Brut al țării. Aceste sume sunt esențiale, mai ales că sunt alocate în special pentru domenii esențiale pentru România, precum transporturi, dezvoltare regională, educație, mediu, sănătate.
României îi lipsește o infrastructură adecvată, iar acest fapt ne împiedică să fim competitivi în privința transporturilor și a logisticii, astfel încât degeaba avem forță de muncă ieftină dacă nu putem livra într-o manieră decentă ceea ce producem. Motivul pentru care Polonia, Ungaria și Cehia continuă să domine în a atrage investiții străine este infrastructura funcțională, eficientă. Pe noi nu ne ajută nici geografia, dar am putea compensa cu o infrastructură bună. Spun de 20 de ani că este nevoie de un program strategic, de interes național și accelerat pentru a îmbunătăți infrastructura.
De asemenea, cred că este nevoie să punem mai mult accentul pe tot ceea ce înseamnă educație, mai ales pe cea de lungă durată, acea așa-numită lifelong learning. Pentru a fi mai competitivi în arii mai complexe, educația forței de muncă trebuie să fie o prioritate.
Deci m-aș concentra pe infrastructură și pe educația forței de muncă. Dacă facem aceste lucruri, vom avea o șansă bună de a temporiza efectele cele mai nocive ale unei crize economice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.