Drumul pe care România trebuie să meargă cu viteză în următorii ani. „E nevoie de o strategie națională”

sursa foto: Inquam Photos

Ca bețivul satului care dă pe gât o sticlă și îl roagă imediat pe cârciumar să-l treacă “pe caiet”, România s-a îmbătat ani de zile din împrumuturi la dobânzi exorbitante și din bani europeni, făcându-și o creștere economică artificială, bazată pe consum de bunuri și servicii.

Am cheltuit tot ce-am luat “pe caiet” pe măriri nejustificate de salarii și pensii, fără să ne gândim la dobânzi și deficite, iar acum ne-am trezit cu ditamai mahmureala. Suntem în “recesiune tehnică”, iar finanțele publice sunt la pământ. Comisia Europeană estimează că deficitul nostru bugetar a fost undeva la 10% din PIB anul trecut și îl vede scăzând spre 6% în 2026, ceea ce este echivalentul la a trata mahmureala cu încă un pahar cu bere.

Partea foarte proastă este că inflația rămâne aproape de 10%, iar banii europeni nu mai vin așa de ușor ca înainte. Cand ai și deficitul și inflația la 10%, e dezastru. Dar orice am face, trebuie să evităm cu orice preț situația din alte țări din Europa de Vest, unde economiile au stagnat undeva la 0.1-0.5% de aproape un deceniu. Aceste țări au uitat ce înseamnă sa ai industrii de producție și export, îngropându-se încet dar sigur în hârțogăraie și legislații inutile, în timp ce drumurile nu au mai fost asfaltate, vopseaua a căzut de pe tavane din școli, iar spitalele au funcționat cu aparatură de muzeu.

Apropo de muzeu, la European Industry Summit, un eveniment ținut săptămâna trecută în Antwerp, prim ministrul Belgiei a spus că Europa devine un “parc frumos de patrimoniu”, unde vizitatorii admiră prosperitatea trecutului, în timp ce viitorul se construiește în altă parte. Închidem fabrici și uzine la un nivel record, în timp ce aparatul de stat tot crește de la an de an, iar economia este bazată pe importuri de produse ieftine din China. 3,9% din forța de muncă din Uniunea Europeană lucrează la implementare și monitorizare de legislație, pe cand doar 1.7% lucrează în cercetare și dezvoltare.

Nicușor Dan a fost și el la summit și apoi a postat pe Facebook că România își dorește ca tranziția energetică “să fie mai lentă, în așa fel încât industriile mari consumatoare de energie să fie cât mai puțin afectate și să aibă suficient timp să se adapteze.”

D-nul președinte Dan ar trebui să-și mai schimbe consilierii. România este una dintre puținele țări din Europa Centrală și de Est care au redus semnificativ emisiile. Emisiile noastre au scăzut cu 75% din 1990, în timp ce PIB-ul s-a dublat. Este adevărat că decuplarea a început sub forma colapsului industrial din anii 1990, dar apoi a accelerat după aderarea la Uniunea Europeană și prin stimulente investiționale. Așa că nu avem de ce sa ne mișcăm mai lent. Dimpotrivă, trebuie să construim cât mai mult și cât mai repede, pentru că nu vom avea o economie în creștere dacă nu avem acces la energie ieftină.

Mai mult, prețul energiei nu va scădea dacă amânăm tranziția și nici nu ne vom adapta, așa cum sustine presedintele. De exemplu, la începutul anilor 2000, Germania a început sa închidă centralele nucleare care-i asigurau independența energetică și a mutat aproape toata industria pe baza gazului ieftin de la ruși; odinioară cunoscuta pentru „miracolul economic de pe râurile Rin si Ruhr” din anii ‘50, Germania de astăzi se chinuie vizibil de doi ani sa iasă din recesiune.

Așa că pentru noi soluția este să petrecem mai puțin timp vorbind aiurea la summituri europene și mai mult timp lucrând la o strategie națională care să producă energie ieftină și stabilă, ca să nu fim expuși șocurilor dinspre piețele de desfacere controlate de țări autoritare. Mulți dintre noi au uitat că România a fost la mijlocul secolului al 19-lea una dintre cele mai mari producătoare de energie din lume, datorită fraților Mehedinţeanu și rafinăriilor construite la Ploiești. Acum trebuie să lăsăm petrolul și gazul în trecut și să devenim o țară serioasă care investește în energia “verde” la care președintele nostru pare să fie puțin alergic. Dacă vrem să fim din nou în top pe creștere economică in Europa, trebuie să instalăm centrale nucleare și hidroelectrice, mori de vânt și panouri solare peste tot în țară. Asta înseamnă noi rețele care pot absorbi producția nouă, capacități de stocare și echilibrare, toate făcute sub forma proiectelor naționale executate în timp record.

Spre deosebire de Europa de Vest, România nu-și permite să devină o piesă de muzeu fiindcă am pierdut zeci de ani în comunism construind o industrie proastă, modelată dupa imaginea URSS-ului și care a dat faliment imediat după Revoluție. Am construit cu greu în ultimii 20 de ani o societate aproape stabilă cu o economie în curs de dezvoltare. Dar dacă vom aplica prea multe măsuri fiscale dure în timp ce inflația rămâne ridicată, nivelul de trai se va duce în jos rapid și riscăm să ne întoarcem la situația din anii ‘90.

Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criză. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp