Acest articol face parte dintr-o serie oferită de Mercedes-Benz Clasa X Edition, dedicată unei generații în plină construcție. O generație formată din oameni dinamici, curajoși, care au puterea să schimbe cu deciziile pe care le iau comunitățile în care se integrează.
În urmă cu opt ani, Alin Căprilă, 36 de ani, lucra în Londra. Deținea împreună cu fratele său o firmă de construcții, unde peste 90% dintre angajați erau români. Profitul business-ului ajunsese la valori cu șase cifre, când a luat hotărârea să se întoarcă în România și să-și deschidă o afacere în agricultură.
În Marea Britanie a pornit de jos, lucrând mai întâi la cules de căpșuni. Avea 21 de ani și era student în anul I la Facultatea de Agronomie, la București. „S-a ivit o ocazie de a pleca, iar fratele meu mai mare era deja în Marea Britanie”, povestește Alin Căprilă. Studiile la facultate le-a terminat ulterior.
După ce au muncit într-o fermă câteva luni, cei doi frați s-au mutat în Londra, unde s-au angajat la o firmă de construcții, iar mai apoi au demarat o afacere pe cont propriu. În câțiva ani și-au achiziționat o proprietate pe care au extins-o - „nici nu știu unde e primăria de care aparțineam, toate documentele le-am trimis pe email, tot așa am primit toate avizele necesare”. Confortul pe care îl resimțeau nu i-a făcut să uite visul lor din copilărie, acela de a avea în țară o fermă.
„Ne-am dorit să demonstrăm că și în România se poate face un business sănătos, fără șmecherii. E ambiția de a face ceva acasă la noi, pentru ai noștri”, zâmbește Alin Căprilă.
Cu banii câștigați în afacerea din construcții, Alin s-a întors într-un sat din Călărași, în comuna Mănăstirea, în apropiere de locul în care a copilărit. Fratele său Marius a rămas cu familia sa în Londra, la firma de construcții, dar a continuat să trimită bani. Au cumpărat sediul care a aparținut fostului CAP Coconi. În fiecare an au achiziționat terenuri agricole, iar acum au 560 de hectare, majoritatea în proprietate.
În 2015 au adus din Scoția, de la una dintre cele mai mari ferme zootehnice, 40 de vaci Angus de carne și doi tăurași. Cireada a ajuns în prezent la 170 de capete. Hrana animalelor o asigură în ferma lor vegetală. Doar șrot, sare și calciu cumpără.
„Fac cam 90.000 de kilometri pe an. Îmi place, dacă nu îmi plăcea renunțam de mult timp”
„60-70% din muncă într-un an este pentru zootehnie, restul pentru cultura de câmp. Cultura produce un anumit profit, zootehnia îl înghite. Sper să ajungem la momentul în care și ferma zootehnică să facă profit”, spune fermierul.
„Dacă voiam să facem doar bani, rămâneam doar cu terenul, nu ne apucam de zootehnie. Poarta era închisă acum și eram în vacanță”, continuă antreprenorul, a cărui zi obișnuită de muncă începe la 5.30-6.00 dimineața. La 7.30 antreprenorul ajunge la fermă, aflată la 30-40 de kilometri de locuința sa din Călărași.
Mobilitatea este foarte importantă în afacerea sa. „Cu mașina fac cam 90.000 de kilometri pe an, așa înregistrează kilometrajul. Îmi place, dacă nu îmi plăcea renunțam de mult timp”, zâmbește antreprenorul.
Nu regretă că a lăsat confortul din Londra, pentru a munci în fermă.
„La Londra devenise mai comod, într-adevăr. Îmi lipsește liniștea, câteodată. Cu zootehnia nu se poate avea liniște, nici măcar o zi pe an. Și când plec undeva pentru 3 zile, dacă nu în prima zi, atunci în a doua sau a treia tot sună telefonul, că e vreo urgență în fermă”, spune întreprinzătorul. Și adaugă repede: „Nu sunt o fire care să caute confortul”.
„Mă implic fizic, când angajații nu fac față cu lucrările”
Când am vorbit cu el, Alin se ocupa de renovarea unui grajd. Încerca să facă un „hibrid”, între ce a văzut și lucrat în Marea Britanie și ce are aici.
„Am constructori în curte, i-am intercalat cu angajații mei și încercăm să aplicăm o metodă pe care o folosesc englezii, la renovarea unui acoperiș. Metoda este mult mai eficientă, mult mai rapidă și mult mai puțin costisitoare, față de modul în care se construiesc acoperișurile în România. Facem niște acoperișuri pe cleme și îmi eficientizează și spațiul, pot să nu mai am niciun stâlp de susținere, pot să lucrez cu utilajul înăuntru”.
„De exemplu, la un grajd de 600 de metri pătrați intru și fac curățenie, bag așternut curat la văcuțe cu un utilaj și 2 oameni în 3-4 ore. Încerc să profit cât mai mult de utilaj, să mecanizez cât mai mult activitățile, pentru că găsirea de angajași serioși a devenit o mare problemă.”
În perioada recoltării, când angajații nu fac față, Alin Căprilă se urcă pe combină.
„Mă implic fizic, când angajații nu fac față cu lucrările. Nu am arat, dar toată campania trecută am fost pe combină și am recoltat. În câmpul muncii am învățat, sunt genul de persoană care nu se sperie. Dacă se descurcă lucrătorul pe combină, eu de ce nu m-aș descurca? M-am urcat și eu pe combină, am ținut în dreapta jumătate de zi și l-am pus să îmi explice, în amănunt, m-am mai încurcat, l-am sunat, iar mi-a explicat și m-am descurcat. Dar să nu vă imaginați că e vreun avion! E un utilaj destul de complex, dar pe mine unul nu mă sperie”, ne povestește antreprenorul care spune că a recoltat în jur de 30% din culturile de rapiță și grâu.
Pe 60% din terenurile agricole sunt culturi de toamnă, restul plante furajere și culturi de prășitoare. „Combina ca să funcționeze îi trebuie un heder de porumb și un heder de păioase. Am două combine, una are heder de porumb, una nu are”, explică fermierul.
Primavăra, vara și toamna merge cel puțin o dată pe săptămână să dea roată culturilor sale de pe cele 560 de hectare. Iarna, mai rar, pentru că acestea intră în repaus vegetativ.
„Eu și fratele meu mai glumim și spunem că avem avantajul de a fi în două locuri în același timp”
Mașinile și utilajele agricole pe care le are în fermă depășesc ca investiție aproximativ un milion de euro, bani din surse proprii și din două proiecte europene, unul de 360.000 de euro și altul de 2,8 milioane de euro, în derulare.
Fără ajutorul financiar de la fratele său, Alin spune că nu ar fi reușit să dezvolte ferma. „Mai glumim între noi: avem avantajul de a fi în două locuri în același timp”.
Marius Căprilă este în Marea Britanie de 18 ani. Vine în România de 10 ori pe an, din care de două-trei ori cu familia sa. „Eu am deschis business-ul din construcții când aveam 24 de ani. Nu mă consider românul mioritic care a venit să facă niște bani în UK, am fost așa probabil acum 18 ani, dar datorită mediului m-am schimbat, m-am adaptat la ce se întâmplă aici”, spune Marius Căprilă.
Admite zâmbind că își pierde mai ușor răbdarea decât fratele său, atunci când interacționează cu funcționarii și birocrația din autoritățile românești.
Își dorește să încurajeze tot mai mulți tineri să se implice în antreprenoriat în România. „În primul rând trebuie să aibă un plan de business bazat pe onestitate. Ca antreprenor e esențial să ai un pachet de principii la care să nu renunți niciodată, indiferent de beneficiul financiar, indiferent unde construiești un business, cu atât mai mult în România. Dacă ai o punguță cu principii la care nu vei renunța niciodată, indiferent de impactul financiar, vei avea succes în business”, vede antreprenorul din Marea Britanie.
„Nu poți să investești 20.000 de euro în afacere și apoi să vrei să pleci cu familia în 5 vacanțe pe an”
Marius Căprilă consideră că România este una dintre țările unde șansele de a avea succes într-un business sunt mult mai mari, comparativ cu orice altă țară din Europa. „Și asta pentru că suntem o țară în dezvoltare. În loc să ne plângem că vin străinii să facă business la noi, putem face noi business în România, dacă ne dorim cu adevărat. România are un potențial extraordinar în orice domeniu, nu doar în agricultură. Doar că trebuie să conștientizăm acest lucru și să nu ai pretenția să investești 20.000 de euro și apoi să vrei să pleci cu familia în 5 vacanțe pe an. În momentul în care ai businessul tău, înseamnă că vei munci 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an. Orice afacerere e ca un copil mic, nu poți să îl lași singur niciodată. Tot timpul trebuie să te gândești la el. Eu nu am avut vacanță de când am început să am propria firmă. Nu te poti deconecta de la propriul business. Trebuie să muncești mai mult ca oricine altcineva”, vede Marius Căprilă.
Fratele său, Alin, îl completează. „Noi românii trebuie să realizăm că, susținându-ne unul pe celălalt, putem să renaștem ca economie, indiferent care e ramura economică în care activăm, indiferent care e domeniul de producție, sau indiferent că ne numim inspector sau producător. Dar dacă noi încercăm să ne „omorâm” unul pe altul, e doar o chestiune de timp până vom ajunge la un colaps, vom deveni din ce în ce mai datori ca țară. România are un avantaj extraordinar - putem face zootehnie astfel încât să hrănim jumătate de Europa cu carne de vită,pui, porc sau oaie, să dam plus valoare extraordinară cerealelor pe care noi acum le exportăm. E simplu să producem și să exportăm doar cereale, dar avantajul pentru economie este să producem plus valoare din cerealele respective. Să nu exportăm subvenție, să exportăm carne”, spune Alin Căprilă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Doare, sigur, dar daca ne imbatam cu apa rece, asa vor ramane aceste afaceri oneste: punctuale si nereprezentative pentru mediul de afaceri romanesc.
Ne descriu/arată ceea ce trebuie să fie normal pentru o societate/economie ca pe o excepție ...