Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Să ignorăm prostia? Mă tem că nu merge așa

Dâre lăsate de avioane

Foto - Anthony Kay/ Alamy/ Profimedia

Nu-i mai amplifica, nu mai da share, nu mai răspunde tuturor tâmpeniilor, nu mai aduce în mainstream violența de limbaj sau ideile periculoase ale unora. Foarte des spunem asta. Să ignorăm prostia, să vedem de lucrurile serioase. Să facă Youtube sau Facebook un filtru anti-ură, anti-violență și în final anti-prostie. Mă tem că nu merge așa. 

Aici sunt cu John Stuart Mill. Varianta sănătoasă este să scoatem la lumină prostiile și minciunile și ignoranța, extremismul și violența politică, să vorbim despre ele și să arătăm de ce sunt greșite. De ce paradigma științifică este importantă, de ce ura politică produce dezastre, de ce în guvernare nu există soluții miraculoase, rapide și fără costuri. Tehnologia poate filtra lucrurile evident greșite sau lipsite de etică cum sunt promovarea violenței, a pornografiei infantile, mesaje directe și vădite care incită la ură însă nu va putea filtra niciodată prostia, necunoașterea, manipularea fină, jumătățile de adevăr. Nu curând. Spațiul public românesc poate fi sănătos doar dacă dezvoltăm anticorpi permanenți.

A devenit mult mai complicat să dezvoltăm anticorpi odată cu descentralizarea și democratizarea aproape absolută a informației? Da. E inconfortabil să intri în subiecte sensibile? Să spui că Rusia e un agresor barbar și totuși e stupid să credem că o să dispară de pe hartă? Că mișcările populiste de tipul AUR sau Konfederacija sunt periculoase, dar că ceva din societate le hrănește și nu poate fi ignorat? Că Trump e un narcisist cu valențe clare de dictator, dar că este alimentat de niște probleme reale? Că se exagerează cu corectitudinea politică? Că există un conservatorism habotnic care nu are nicio treabă cu Burke? Că gazele cu efect de seră sunt o problemă cât se poate de reală, dar că sunt slabe șanse să rezolvăm problema doar prin dictat și fără sprijinul unei majorități semnificative? Că Occidentul este evident mai bogat decât acum un secol, dar că există niște discrepanțe care sunt toxice politic chiar dacă toată lumea e better-off? Că e o idioțenie să crezi că Pământul e plat, că suntem otrăviți de avioane sau că există cipuri în vaccinuri, dar că aviația poluează totuși incredibil de mult sau că vaccinurile nu sunt perfecte și mereu supuse unei analize cost-beneficiu? Noi nici astăzi nu am vorbit despre pandemie, ce a fost bine și ce a fost rău pentru că oamenii normali la cap se tem de reacția viscerală din jurul lor.

Cel mai greu în aceste vremuri pline de tribalism și vitriol pe steroizi digitali este să încerci să ții o mediană, să fii moderat pentru că vei supăra pe toată lumea și nu este simplu să trăiești cu această disonanță. Și totuși nu cred că avem de ales, moderația, media, clasa de mijloc, mediocritatea uneori (nu în sens peiorativ) sunt temelia unei societăți libere și ale unei guvernări echilibrate. Credința că tehnologia poate livra așa ceva este ea însăși o deviație spre extrem. Politica, viața noastră împreună, este cu oameni și despre oameni și asta nu se va schimba prea curând.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Deși autorul pare echilibrat în opinii și doritor de mai bine pentru societate, cade totuși într-o greșeală pe cât de gravă pe atât de la modă astăzi. E vorba despre dorința de CENZURARE a opiniilor vehiculate pe platformele de comunicații, adică trecerea acestora printr-un ”pat al lui Procust”. Să fim bine înțeleși: există lucruri total ilegale care într-adevăr trebuie stopate de la răspândire, cum ar fi propagarea violenței criminale (NU însă a oricărui fel de așa-zisă violență), pornografia infantilă, comerțul cu arme și muniții sau cu orice fel de substanțe interzise, inclusiv droguri. Asta e corect. Dar să îți dorești să fie restricționate ”prostia, necunoașterea, manipularea fină, jumătățile de adevăr” asta e o atitudine nedemocratică. Sigur, autorul nu spune că vrea chiar asta, spune că ar trebui scoase aceste lucruri la lumină și dezbătute, combătute cu argumente. Dar spune clar că tehnologia, pe viitor, ar putea restricționa și aceste lucruri. Și nu se revoltă deloc când o spune, ci pare că-i convine acest lucru. Eu spun cât se poate de clar: în DEMOCRAȚIE, prostia și proștii au dreptul lor legitim la a comunica propriile idei, oricât de proaste, la fel ca și deștepții. Iar deștepții, dacă sunt siguri pe opiniile lor inteligente, n-au a se teme de opiniile proștilor. Doar dacă se tem că proștii (sau așa-zișii proști) pot avea uneori DREPTATE, iar ei, tocmai ei, deștepții, să se înșele. E posibil uneori și asta. Fiindcă, serios vorbind, nu există nicio ”instanță intelectuală” care să decreteze: opinia asta e o prostie, iar opinia cealaltă e una inteligentă și adevărată. De regulă rolul acestei ”instanțe intelectuale” și-l arogă POLITICA. Deci conform politicii momentului - sau mai bine zis CORECTITUDINII politice a momentului - se decretează cine e deștept și cine e prost, care oameni de știință au dreptate și care oameni de știință sunt în eroare. Fiindcă, s-o recunoaștem, de multe ori opiniile oamenilor de știință sunt împărțite. Politica tranșează însă lucrurile și decretează care oameni de știință sunt deștepți și care proști grămadă. De oamenii simpli nici nu mai vorbim, că e clar: cine se raliază la opiniile oficiale e deștept, iar cine e mai liber cugetător, mai îndrăzneț în gândire și intră în contradicție cu variantele oficiale, e un prost. Care, înțeleg că ar trebui restricționat și pe platformele unde încearcă să-și comunice ideile. Oare de ce îmi aduce asta aminte de regimul comunist? Fiindcă și atunci, cine îngâna opiniile regimului era bun, dar cine avea alte opinii, era vai de el.
    Desigur, nu toți cei care gândesc independent și ajung la concluzii opuse celor oficiale sunt la fel de dotați intelectual. Avem aici reprezentanți ai tuturor nivelurilor de inteligență. Ca dealtfel și în tabăra susținătorilor variantelor oficiale. Cine susține că Pământul e plat e clar un imbecil. La fel cine consideră că există cip-uri în vaccin sau că există legături între virusul Sars-Cov2 și rețeaua de date 5G. Și alte asemenea bazaconii. Aici lucrurile sunt cât se poate de clare. Dar există și destule capitole unde nici oameniii de știință nu s-au pus de acord, sau unde guvernele însele manipulează opinia publică, din anumite interese oculte. Iar în aceste domenii avem de asemenea oameni cu păreri divergente. Aici n-are rost să ne repezim să îi acuzăm pe unii de prostie, fiindcă poate timpul va dovedi că prostia a fost de partea celor care acuzau și se dădeau deștepți și informați. De exemplu confruntarea vacciniști - antivacciniști. În primul rând majoritatea antivacciniștilor nu au fost împotriva oricărui vaccin, ci doar al acestuia modern și controversat, cel împotriva Sars-Cov2, făcut pe repede-înainte de marile companii farmaceutice, doar cu gândul la ”tunul” economic pe care l-ar da. Nu e deci greșit să suspectezi că lucrurile nu au fost în regulă. Că vaccinul nu a fost testat suficient, că poate fi mai nociv decât se crede, dar că marile companii farmaceutice au fost în cârdășie cu guvernele lumii pentru favorizarea vaccinării cu produsul lor controversat. Nu e deloc o prostie să crezi aceste lucruri, mai ales că există destule indicii în acest sens și că mai și știm cum merg lucrurile în lumea asta strâmbă și lacomă în care trăim.
    Nu e greșit nici să consideri că problemele climatice - parțial adevărate - au fost transformate politic într-o URGENȚĂ climatică, în vederea impunerii unor politici care să pună cu botul pe labe populația și să ”șunteze” drepturile democratice ale oamenilor. E evident că într-o ”situație specială, urgentă”, guvernele pot impune lucruri care într-o stare normală a societății nu ar putea fi impuse. ”Marea resetare” care se dorește trebuie să aibă ca motivație o situație gravă, stringentă a societății umane. Deci nu e o prostie nici să suspectăm că în viitor vom trăi din ”urgență” în ”urgență”, fie că e război, că e criză economică, că apar virusuri care mai de care mai fioroase, că urgența climatică ne impune tot felul de aberații etc.
    În concluzie, dacă mai e o urmă de democrație în societatea noastră, lăsați vă rog și așa-zișii proști să se exprime liber. S-ar putea ca mulți să spună numai prostii și atât, dar s-ar putea ca pe viitor chiar să ”luați notițe” de la unii dintre ei....
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult