Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Să nu ne transformăm copilul într-un asistat. Despre gândirea la plural: „Mâine începem școala”

„Când eram copil, eram atât de sărac, încât uneori nu aveam rechizite. Odată am întârziat la școală, pentru că am așteptat să ouă o găină. Am luat oul, l-am dus la piață și pe el mi-am luat un creion, căci nu mai aveam cu ce scrie.” 

Este amintirea destăinuită de unul din părinții de la o clasă a mea, imigrat în România de mai bine de zece ani. La începutul anilor '60, de data asta în spațiul românesc, un copil (azi, adultul care mi-a povestit) a primit de la nașa sa un set de creioane colorate și un mărțișor - un iepuraș de tablă. Cadoul i-a creat o puternică emoție, de neuitat până acum. 

Ca o comparație literară: Dimitri Karamazov a plâns când a primit de la un domn un funt de alune, iar peste 23 de ani l-a căutat spre a-i mulțumi. Mai puțin contează cât înseamnă un funt, dar este de reținut reacția sensibilă a copilului, devenit mai târziu cel mai metafizic chefliu din literatură (răscumpărat viciului prin altruism). Un pachet de alune și un set de creioane pot așadar reverbera neașteptat într-o conștiință. Sau chiar și un singur creion. 

Astăzi nu mai e nevoie să facem eforturi chiar așa de mari pentru rechizite. Îi pregătim ghiozdanul copilului, îi cumpărăm o haină sau o pereche de pantofi. Dar putem face mai mult, putem să îl pregătim și altfel pentru școală? Iată câteva sugestii, venite din experiența didactică.

Să nu ne transformăm copilul într-un asistat. Una din greșelile unui părinte este să gândească la persoana I plural: „mâine avem test”, „marți avem teză”, „trebuie să învățăm, să scriem”. Nu. Copilul are test, nu noi avem test

Copilul care este ajutat frecvent poate fi ezitant, perfecționist până la abandon („dacă nu e bine, nici nu mai încerc”), pentru că vine cu experiența „așa nu, îți arăt eu”. În schimb, copilul care lucrează singur se aruncă vitejește înainte, cu o sănătoasă nepăsare, tocmai pentru că nu simte presiunea unui model perfect

Venind de la serviciu, nu trebuie să ne așezăm la birou, umăr la umăr cu fiul sau fiica, în vederea testului de a doua zi. Este responsabilitatea sa, așa cum poate i-am trasat responsabilitatea de a-și face patul și a-și strânge jucăriile. Dar, dincolo de ideea de responsabilitate, există pericolul de a face din el un asistat, un elev incapabil să lucreze singur. Aceștia sunt, în general, elevii care au nevoie mai târziu de ajutor constant la multe obiecte, nu pentru că nu sunt inteligenți, ci pentru că nu știu să se așeze la un birou singuri. Nu știu să învețe independent și au nevoie de o prezență liniștitoare (de pildă, un supraveghetor cu privire mai severă, la un examen, îi bulversează). Ei sunt copiii care, în clasă, nu pot vorbi liber pe un subiect dat, ci solicită întrebări. Își construiesc un răspuns mai elaborat doar cu ajutorul întrebărilor profesorilor, dar nu pot avea un discurs legat de 2-3 minute pe subiect. Sunt destul de emotivi și nesiguri pe ei. 

Copilul care este ajutat frecvent poate fi ezitant, perfecționist până la abandon („dacă nu e bine, nici nu mai încerc”), pentru că vine cu experiența „așa nu, îți arăt eu”. În schimb, copilul care lucrează singur se aruncă vitejește înainte, cu o sănătoasă nepăsare, tocmai pentru că nu simte presiunea unui model perfect. Răspunsurile lui, nu mereu corecte, câștigă însă în autenticitate, prospețimea gândirii și creativitate. Deci, ce putem face, ca părinți? Dacă avem o discuție pe subiecte școlare cu el, sau chiar îl mai direcționăm din când în când, nu este rău. Dar să nu facem din asta un obicei! Ceea ce nu înțelege, copilul trebuie să lămurească în clasă, nu să ceară explicațiile acasă. Totuși, părintele are și el un rol esențial de sprijinire a școlii: trebuie să impună și să verifice un program de studiu. Conform legii umane a minimului efort, copiii preferă relaxarea muncii. Ideea de împlinire a datoriei câștigă teren mai ales prin educație și antrenament. Așadar, să nu avem pretenția de la copil de a lua note bune pe linie, dar să avem grijă ca ideea de studiu să nu îi devină străină. Chiar dacă nu va opta la final de liceu spre zone foarte concurențiale (de ex. Medicina și Dreptul cu aproximativ 4 candidați/loc, Academia de Poliție, Limbi Moderne Aplicate – 75 candidați/loc), copilul trebuie să înțeleagă de mic că societatea pentru care îl pregătim nu e un parc de distracții. Viața profesională vine cu multe provocări, iar dacă între copilărie și viața adultă apare un hiat (un spațiu hiperprotejat în opoziție cu cel real, competitiv și dur), atunci el riscă să devină un om slab, ușor descurajat și fără inițiativă.

Cea mai mare dezamăgire pentru un profesor este să întâlnească un astfel de elev talentat și inteligent, care nu își valorifică potențialul, nu este atent în clasă pentru că „poate recupera el”. 

Notele pot fi circumstanțiale. O notă mică poate fi dezamăgitoare, dar a ne arăta supărați îi poate transforma pe copii în niște fricoși, gata să facă orice pentru a nu dezamăgi (inclusiv copiere sau învinovățirea altcuiva pentru eșec). În plus, notele pot fi circumstanțiale, determinate de inspirație, atenție, gestionarea timpului, dispoziție etc. Notele au rostul lor, deoarece oferă o radiografie la un moment T zero, funcționând adesea ca puternic factor motivațional. Totuși acea radiografie nu este obligatoriu predictivă pentru parcursul individual. Așadar, să nu cerem de la copil note mari. 

Dar, atenție!, să cerem ca el să fie conștiincios, să aibă un program de studiu. Să îi spunem că s-a jucat destul și e timpul să citească. Dobândirea unei discipline a muncii este esențială și poate fi mai importantă decât rezultatul în sine. Unii copii ilustrează fidel fabula „Iepurele și broasca țestoasă”. Ei sunt precum iepurii talentați și sclipitori întrecuți de broaștele consecvente și disciplinate. Cea mai mare dezamăgire pentru un profesor este să întâlnească un astfel de elev talentat și inteligent, care nu își valorifică potențialul, nu este atent în clasă pentru că „poate recupera el”. Și pentru că i s-a spus de prea multe ori că este deștept, ca și când asta ar fi suficient în viață. 

Să direcționăm uneori dialogul despre școală. Din când în când, este utilă o întrebare ca „ce ai învățat azi la școală?”, în locul „cum a fost azi?”. Desigur, pentru copii componenta emoțională este mult mai puternică decât cea rațională, iar a vorbi despre școală echivalează automat cu a reda micile interacțiuni sociale. Cine a lipsit, ce i-a spus colegul de bancă, de ce s-au certat două fetițe, ce observație a fost făcută. Este firesc să se întâmple așa, deoarece acesta e universul social al copilului, iar conținuturile învățării se estompează brusc în favoarea aspectelor relaționale, atunci când adresăm întrebarea „cum a fost?”. 

De aceea este indicat să aducem în mod intenționat la suprafață acest „ce ai învățat”. Să ne arătăm curioși ca în mici momente (de pildă, în trafic, cu copilul pe bancheta din spate) să ni se comunice o idee interesantă, un aspect plăcut al unei lecții, un element de tipul „știați că”. Beneficiul unui asemenea demers nu ar fi cel de verificare cognitivă, ci de a-i transmite copilului care e scopul principal al școlii, ajutându-l să nu acorde o importanță excesivă configurației sociale a clasei. 

Despre cât este de dificilă preadolescența, din prisma acestei necesități a validării de către ceilalți, voi scrie într-un alt articol. Momentan aș preciza că, dacă îl lăsăm să discute exagerat de mult despre cât de drăguț sau de nesuferit este un anumit coleg, îl fixăm în această zonă a ierarhiei clasei și a imperativului de imagine. Copilul trebuie să înțeleagă, după puteri, că merge la școală pentru el însuși, pentru viitorul său, și are de câștigat indiferent de cât de bine (sau nu) este integrat în colectiv. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    A reinceput razboiul!
    Azi- prima zi/prima ora de chimie; Ieri fiica mea era atat de entuziasmata de ideea de chimie incat, pe seara, m-a intrebat care-i valenta clorului; I-am raspuns ca, dupa stiinta mea, e 1 ( dar am verificat- si m-am corectat- spunandu-i ca, in anumite reactii si conditii, poate avea si 3 si 5 si 7);
    Da; Aseara fata mea avea un chef de chimie de nestapanit ( la fizica, anul trecut am reusit; Dupa ce i-am facut "instructajul" de acasa, explicandu-i cu ce se "mananca" fizica, la ce e buna, am facut cateva vizite si experimente si fizica a devenit un "prieten bun" desi greu de stapanit);
    Azi s-a intors acasa spunandu-mi ca nu-i place chimia;
    De ce? aseara iti placea? S- aschimbat ceva?
    Da: Doamna ne-a zis azi ca cine are trei teme nefacut primeste un 3;
    End of story
    Nici macar nu pot sa-i reprosez "doamnei" ceva; E probabil vreo neavenita, care s-a trezit intr-un post didactic, desi ea si-ar fi dorit sa fie gardian la inchisoarea de femei Targsor;
    Sau poate dresor la Circ;
    Oricum ar fi, ASA SE FACE EDUCATIE IN ROMANICA;
    si atentie- nu e o scoala cotata prost...
    • Like 1
    • @
      Anon check icon
      Da...bani mai multi in invatamant, standarde reale la examenele de grad si/sau definitivat (ok, nu stiu exact ce examene dau profesorii, dar sunt faimoase deja cazurile cu note de 1 si 3 care ajung la catedra oricum), si poate o sa scapam de astfel de specimene pseudo-militare.
      • Like 0
  • Interesant. Confirm apariția perfecționismului, este posibil ca acesta să se se datoreze „modelului perfect”. Dar ce poți să faci în clasa pregătitoare sau în clasa I-a, dacă el tinde să se uite pe pereți și apoi să se ridice de la masă, în loc să stea concentrat și să termine temele? Cu el se poate lucra eficient maximum două ore, până la ora 15, după care îi scade exponențial puterea de concentrare. Și atunci, ce faci, lași după el sau scoți fluierul și-l repui înapoi la lucru, să continue concentrat...? În plus, în clasele astea începătoare, el nu înțelege precis toate enunțurile, și atunci se apucă să facă greșit, după cum a înțeles el... Așadar, mă puteți ajuta cu un sfat util pentru clasele mici?
    • Like 1
    • @ Tom Dick N'Harry
      Anon check icon
      Nu stiu exact cat de necesara implicarea parintilor in primii ani de scoala la facerea temelor. In cazul meu a existat implicare si asta a ajutat, clar. Cateva explicatii, tocmai pentru ca, asa cum spuneti, copilul nu intelege precis toate enunturile. A-l incuraja sa o intrebe si pe doamna invatatoare/domnul invatator la clasa iarasi e o idee buna (sperand desigur ca respectivul cadru didactic e destul de competent sa vrea sa raspunda la intrebari). Cat despre concentrare, sau pierderea ei, cred ca puteti incerca o incurajare: "Hai nu te da batut, ca nu mai ai mult.", sau ceva de genul acesta. Daca nu merge si nu merge, lasati-l/o, pana la urma trebuie sa invete care sunt consecintele deciziilor lui/ei.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Dacă o să iasă... o să iasă... dacă nu... nu. România. Secolul XXI. Dacă este... este... dacă nu este... nu este... Asta este!
    • Like 0
  • cred in copil, nu in prof, cred in parinte, nu in sistem ... oricat de exacta e reteta si de performant cuptorul, daca faina este de ... aia o sa iasa :)
    • Like 1
  • check icon
    Draguta profesoara/invatatoare, te las pe tine atunci sa "aveti" tu si odrasla mea examene, teste,etc. Asta pentru ca, din spatele unui text revolutionar si democrat, zambesti in continuare ca "tovarasa invatatoare". Daca.vrei cu adevarat sa nu "avem " teste, concursuri si toate cele enumerate de tine mai sus, fii buna.si.schimba manualele idioate si semidocte, programele supraincarcate si profesorii de 2 bani (maaarea majoritate) nepregatiti si.vai de ei din scoli. Apoi o sa vorbim si despre parintii rupti de oboseala de la job care stau la 11 noapte cu piciul/a sa-i desluseasca ce a vrut sa spuna "doamna/ul" la lectie pentru ca maine o/il asculta si doamna n-a explicat tot. Schimba programul/orarul scolar in care copiii (da-cu 3 de i cum diriginta de clasa fiica-mii nu nimereste de 3 ani in niciun mesaj pe mail, pentru a nu-mi aduce aminte de confuziile logice si educationale in care traieste) au cate 6 ore pe zi la clasele V-VIII incrementandu-se de la o zi la toate zilele pe saptamana. O amica-mi spunea azi ca ar trebui sa va dam in judecata pentru.distrugerea natiunii si stau sa ma gandesc ca are dreptate. M-am saturat sa tot aud "sfaturi" de la tot felul de profesori, invatatori , diversi angajati vremelnici in ministere si inspectorate cand ei traiesc intr-o confuzie grava. Daca voi nu ne educati copiii, nu cumva NOI trebuie s-o facem?
    • Like 1
    • @
      Valentin check icon
      Foarte corect. Foarte, foarte corect! Subscriu din inimă. Nu, nu îl face un copil rău. Ideea e că un copil n-ar trebui să muncească pe plantaţia învăţământului până la 11 noaptea. Clar nu e bine pentru sănătatea lui şi pentru actul de învăţare în general. Un asemenea copil poate învăţa de 10, dar nu va ţine minte nimic din ce a învăţat peste câţiva ani. Problema e de ce avem un sistem de învăţământ care ne ţine copii treji până la 11 noaptea? Nu cumva ar trebui să facă... meditaţii? Hm? Ori am uitat de industria meditaţiilor?
      • Like 0
    • @
      check icon
      teoretic ai dreptate; Practic in 2 spatamani copilul va fi marginalizat pentru restul perioadei ( ciclu primar, secundar...e.t.c.), ceilalti copii il vor caracteriza ca "prost" ( ei nu fac diferenta dintre nepregatit, slab pregatit sau redus ) iar pofii vor face in continuare ceea ce stiu ei mai bine; In plus il vor da exemplu negativ: " daca nu va pregatiti veti avea notele lui X "
      Pe langa traumele obisnuite le vor avea si pe celelalte; profii nu se vor schimba, va cadea "anatema' si pe parinti care "nu se ocupa de copii" , copilul marginalizat, toate bune si frumoase in Rrrromanica asistatilor sociali, a lui "sa ni se dea" si a lui " are dreptate doamna/domnul"
      La inceputul clasei a V-a am incercat o platforma de discutii cu parintii din clasa fiicei mele insa a esuat lamentabil; Evident, avand de a face cu o multime heterogena n-am reusit sa-mi fac intelese ideile, si nici sa-i fac sa inteleaga ca propunerile erau in interesul TUTUROR copiilor, Se pare ca altruismul e bun doar pe hartie; In rest...cutite-n spate! lDe atunci, fiecare cu drumul sau; Insa n-o sa-i iert niciodata pe profi si nici nu ii voi evita; Ce am de spus, atatat timp cat va mai fi vreun pic de libertate, voi spune ( tare si apasat);
      • Like 1
    • @ Valentin
      check icon
      Valentin, desi te sustin in majoritatea timpului pentru ideile indraznete, aici ai si nu ai dreptate; In afara de doi -trei ametiti care mai cred in Mos Craciun, in realitate lucrurile stau cu totul altfel; "Industria" invatamantului- cu toata suprastructura ministeriala, cu spagile la editarea "manualelor" ( intelegi de ce pun ghilimele), cu contractele contrafacute, sau cu "dedicatie" , cu profi care nu leaga cratima nici din greseala, cu debandada "educationala" nu poate fi schimbata doar de atitudinea "o clasa intreaga ia 4 la mate timp de 2 ani"; Pnetru ca nu vei vedea asa ceva: a; Parintii sunt duplicitari; Azi zic ceva - maine altceva ( dupa cum le dicteaza interesul imediat, fara sa vada in perspectiva);
      Parerea mea sincera e ca sistemul nu se "da" schimbat decat mort;
      Si mort poate fi daca e inlocuit- dintr-o data si in INTEGRALITATE de un al sistem "in place" care sa guverneze tot ce se intampla; Unul - acum vreo 25 de ani- Radu Campeanu- spunea ca ideile comuniste nu pot fi schimbate dintr-o societate putin cate putin; Ele trebuie taiate dintr-o data, precum tai coada unui caine- nu cate un pic pana ajungi .., la dimensiune;
      Daca de maine s-ar da un timp de acomodare de, sa zicem, o luna , pentru toate cadrele didactice+ directori, e.t.c pentru a schimba un sistem cu altul, urmand ca la sfarsitul acestei perioade de gratie sa se faca o evaluare a fiecarui om din sistem si- daca se considera ne-necesar - sa fie inlaturat, daca e necesar- dar nu prea "stie"- sa i se aloce training, si daca nu confirma...sunt locuri de munca si in alte domenii ...atunci poate am avea despre ce discuta;
      Pana una-alta- deoarece ne jucam cu vorbele lui Caragiale...se tot schimba, dar fara sa se modifice nimic, ai un copil- il protejezi doar daca-i asiguri tu cele necesare a invata, si-l sustii in fata profesorilor ( pentru care toti copiii TREBUIE sa fie turboreactoare la fiecare dintre mediocrele lectii pe care si le tin in clase) si ii dai suficiente motive sa fie mandru de realizarile sale ( in fata celorlalti colegi) prin a-i canaliza eforturile adevarate doar in ceea ce ai descoperit ca ar putea sa fie pasiunea/ sau indemanarea sa principala; In rest...despre meditatii...:-) "numai de bine" !
      • Like 1
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Cred ca am mai discutat despre asta, dar se pot face teme si fara sa se stea pana la 11 noaptea, trebuie insa lucrat la organizarea timpului, pornit cu tema cat mai devreme si lucrat si in weekend daca e nevoie. Este o provocare, dar nu una inutila. Scoala nu e usoara, nici nu stiu daca ar trebui sa fie, este pana la urma antrenament pentru munca de mai tarziu.
      • Like 0
    • @
      Rucs Rucs check icon
      sunt de acord, cu tristețe, că sunt și astfel de cadre didactice. Sunt de acord, cu tristețe, că poate și eu am abordări greșite. Să vorbim despre primul caz - al profesorilor care nu stăpânesc scrierea cu doi sau trei ”i”. Eu încerc să gândesc oarecum la modul de a sistematiza ceva. Deci, realist, ce se poate face în acest caz? Control ierarhic și selecție riguroasă a cadrelor didactice? Cum? În primul rând, de unde, când absolvenții de azi se gândesc să plece din România sau să meargă în orice altă direcție, numai spre învățământ nu, date fiind salariile? În al doilea rând, cum să fim siguri de calitatea absolventului, când universitățile și-au pulverizat exigențele, din frica de a-și pierde studenții? Nu există decât o soluție - să lucrezi cu resursa umană pe care o ai și să încerci să o ameliorezi. O ameliorare este și aceea de a nu scădea standardele, nici spre elev, nici spre corpul profesoral. Vă spun un lucru - un profesor slab pregătit este foarte încântat de tendința de scuturare a programelor. Să luăm româna: în loc să se pregătească să transmită copilului ortografia, virgula după vocativ, rolul stilistic al punctuației, figurile de stil, marea literatură... ce va face? Păi, ce i se cere: discuție pe baza unei imagini, a unui clip publicitar. Lucruri pentru care nu ai nevoie să fi terminat o facultate. Eu spun doar că se poate face școală plăcută fără să scădem standardele...
      • Like 2
    • @ Rucs
      check icon
      Asta nu se schimba de la atititudinea si devotamentul catorva profesori; Ci de la cap ( de acolo de unde se impute si pestele); Trebuie schimbat ( nu "reformat") sistemul; Incepand cu- si am mai spus-o- modificarea "obisnuitelor" procentelor alocate din Bugetul Consolidat catre invatamant; Recte- eu as propune 10 % ( nu mai putin) pe cel putin 25 de ani; Sa vedeti ce repede trec astia 25 de ani!; Apoi- odata stabilit ca "avem bani" proiectul s-ar desfasura asa ( in paralel)- timp de 6 luni cel mult) prospectare invatamant vestic potent ( simplu- nu mai inventam roata); introducem la cel importat apoi specificul romanesc- literatura, gramatica, e.t.c.; Impartirea scolii pe "uman" si real- daar- cu identificarea in timpul anului "o" a copiilor inclinati catre unul sau altul; Sportivii si artistii ar putea merge f bine la oricare dintre- cu conditia de a i se respecta orele de |munca| vocationala reflectata in orele de scoala "normala" ( recte- face 6 ore de sport pe saptamana- ok- atunci- se reduc din celelalte ore- cele 6 "prestate" Nu intru in amanunte doearece vorbim despre schelet- nu despre proceduri; ); profii- ar trebui reevaluati- si pastrati cei mai adaptati/adaptabil evident se vor strecura o gramada si din "pile" dar vor cadea la urmatoarele evaluari); Aparatul de pe langa scoli- ( ma refer la secretare, e.t.c.)- precum si procedurile si responsabilitatile inspectoratelor- reduse la minim; Ce sa stie un ispector? Dupa mine sunt doar niste nenea care vin sa se rasteasca la cadrle didactice ca "el e mai mare"; Din cate aud ( fara sa stiu foarte bine) multi dintre ei sunt niste amarati pusi in functii politic; Sa spuna un cadru didactic daca e sau nu asa; Apoi- cei 10% trebui sa fie repartizati in asa fel incat un profesor sa nu mai fie amaratul clasei- ci un om respectabil , in fata caruia sa se incline cu stima orice parinte ( aici trebuie intarita demnitatea prin legi si reguli stricte: nu e pustiul tau respectuos? 2 avertismente, apoi o pedeapsa- de ex- ore de scoala sambata si duminica, sau actiuni civice in acele zile si apoi- la urmatoarele abateri...Raus! va fi greu la inceput, pana va pricepe tot buticarul cu BMW cum sta treaba cu scoala si cu educatia si va avea de ales- ori isi educa plodul, ori il tine la butic, ca are oricum nevoie de o sluga sa serveasca clientii; Odata restabilite principiile- profii vor performa de drag si de mandri; \
      End of story
      PS- asta doar daca partidele mancatoare de mici si bere vor consimti ( si am dubii ) sa lase spagile si influentele naibii si sa faca ceva in folosul celor, in prostia lor, care i-au votat.
      • Like 0
  • Asta n-ar fi nimic. Eu i-am auzit pe unii că își mai țin odorul un an la grădiniță ca să repete grupa mare... Păi când vor termina liceul, la 20 de ani? Atunci când colegii de generație vor fi aproape licențiați? Nu-și dau seama că își pregătesc copilul pentru ratare încă de la vârstele mici...
    • Like 2
    • @ Lucian Sarbu
      check icon
      Lucian, habar n-ai ce traume traieste un copil care are mai putin de 7 ani. Fiica mea a depus si depune eforturi supraomenesti sa "tina ritmul" cu cei din clasa ei. Si asta pentru ca si noi-parintii ei-in ciuda sfaturilor pe care le-am primit de la medici, psihologi, invatatori-am insistat s-o dam mai devreme la scoala. Ii sfatuiesc pe toti parintii cu un pic de judecata sa nu cada in capcana lui "are deja 6 ani-poate sa mearga la scoala".
      • Like 1
    • @
      lasa-l frate, asta o sa se joace dupa 65 de ani, ca atunci va ajunge la mintea necesara cuburilor ! si omu' are dreptate cand sa mai ajungi dottore ? pai daca lucrurile le misca dna asa de repede ! acu' dupa 2 clase, copilul trece anul I de facultate, si la 9 ani incepe dottoratul, adica pe la 14 e deja director cu experineta si la 21 devine micul (fara mustar) titulescu ... lasa-l asa ... ca la cum il vad de simpatic o sa cumpere o vacanta all inclusiv, cu maseur personal, de 5 ani, intr-o statiune cu zabrele :)
      • Like 0
    • @
      Depinde foarte mult de copil. La pregătitoare se face o evaluare: e pregătit, bine, nu e pregătit, iarăși bine (și mai stă la grădi). Vârsta în sine e irelevantă. Când eram eu copil cea mai deșteaptă din clasă era o fetiță născută pe 30 august. Practic, începuse școala la 6 ani și (numai) 2 săptămâni. Fetița mea are 4 ani și jumătate și deja scrie, citește și face operații matematice de tip adunare și scădere cu numere până la 10 (le face pe degețele, e super haioasă). Cât ar trebui s-o țin la grădiniță, până la 14 ani, nu care cumva să nu se turmenteze copilul?... Ce să zic... în alte țări pregătitoarea, citirea și scrierea încep deja la 5 ani, numai la noi vaaaai, să nu se turmenteze săracii copii, li se prăjește creierașul. „Să-i lăsăm să copilărească.” După aia ne mirăm că peste 20 de ani ies generații de paralitici social, fernando de la caransebes la cap cu toții, indivizi care trebuie plimbați cu cheia de gât pentru că sunt incapabili să se descurce singuri și mai ales să ia decizii. Uitați-vă la filmul ăla despre „Poziția copilului”, e cel mai bun film despre părintele-burghez din România.
      • Like 0
    • @ Lucian Sarbu
      check icon
      Foarte bine;
      Iti urez mult succes; Si copilului tau ultradotat la fel;
      iti vei aminti vorbele mele in clasa a II-a ( si apoi an de an);
      Sau, probabil ca nu ti le vei aminti- probabil sotia ta se ocupa 90 % din timp de copil in timp ce tu ai timp sa "evaluezi" sistemic cum se intampla cu fernando ala de care zici ( apropos- nu cunosc despre cine-i vorba);
      Asta mai tine si de o alta educatie: Copiii cu cheia de gat de care-mi spui sunt cei care se descurca mai tarziu ( desi in mica proportie si reusesc mare branza, daar....pot fi un exemplu bun al mediei socio-demografice; Ei sunt cei care spera completeze locurile ramase libere la casca in multinationalele din Pipera, sau sa scrie 2-3 stringuri in Oracle, SAP, sau ce o mai fi...
      Mult succes!
      • Like 1
    • @
      Dar copilul meu nu e „ultradotat”. E un copil normal, de care ne-am ocupat în limite normale. În alte țări la 5 ani copiii știu deja să citească. La fel și în sistemul Montessori. Nu e nimic complicat. Dacă ăia pot, atunci și copiii noștri pot, că doar nu-s proști. Cu cât un copil se va obișnui mai devreme să-și activeze creierașul cu atât îi va fi mai ușor să învețe mai târziu, pe tot parcursul vieții. Mai adaptat pentru învățarea formală e un copil de 5-6 ani decât un adult de 19-20 de ani, pe care părinții nu-l mai stăpânesc și nu-l mai pot convinge să stea la școală măcar până își dă bacul. Fiecare an de întârziere a școlarizării e echivalent cu un an de întârziere a absolvirii, cu toate consecințele (negative) care vor decurge de aici.
      • Like 2
    • @ Lucian Sarbu
      check icon
      S-o luam sistematic:
      a. sistemul actual de invatamant se ocupa intr-un anumit fel de educatie: de exemplu toaaaata lumea trebuie sa scrie a de mana si a de tipar; Copilul tau stie; Se va plictisi; Nu va mai acorda atentie scolii ( de 2 bani) pe care o avem; Implicit- ori va gasi altceva de facut ( lucru care o va deranja extrem de tare pe "doamna" ori va deranja clasa);
      b. Copil de 6 ani vs copil de 7 ani; Cel de 7 va domina- in toate felurile posibile: pentru ca legile lor sunt altele decat cele "pamantesti"; Pentru ca e mai rezistent. Pentru ca el nu mai doarme la pranz; Pentru ca are niste "click-uri" in plus in U.I. Si alte o mie de "pentru ca...-uri"
      c. Anumite intelegeri ( de exemplu lucrul cu multimi, care se fac inca din clasa I si II, ) il depasesc; Pentru ca nu e format inca sa sintetizeze si sa asimileze teorii conceptuale de la varste mici; Sunt cativa cei care pot asta- si care- de obicei se pierd pe drum ( sau devin super-genii) din cauza sistemului de educatie tamp; Pe la 10 ani sunt "copti"; Asa e natura; Ce vezi tu pe la tv sunt varfuri, dar pe medie, statistic vorbind, nu sunt mai mult de , poate, 1 %' Insa cu ceilalti, cei care de fapt alcatuiesc sistemul social, ce faci?
      E mult de discutat;
      Si- la urma urmei- exact cum am mai spus-o- fiecare face ce-l taie capul;
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Multimi faceam si eu la 6 ani la gradinita, si nu era vre-o problema. De citit am inceput si eu pe la vre-o 4 ani cred. Nu se moare din asta, va garantez.
      • Like 2
    • @
      Confirm, și eu am regretat că nu am fost destul de ferm în fața soției, ca să-l mai țin pe puștiul meu un an înainte de a-l da la școală. Consider că toată lumea ar fi fost mai câștigată dacă mergea cu un an mai târziu...
      • Like 0
    • @ Lucian Sarbu
      „Mai adaptat pentru învățarea formală e un copil de 5-6 ani decât un adult de 19-20 de ani” ... ?! Bateți câmpii, stimate domn, bateți câmpii... Ați încercat vreodată să țineți un copil de 5-6 ani într-o bancă, timp de 4 ore, cu pauze de 15 minute? Eu sunt convins că nu!
      • Like 1
    • @ Tom Dick N'Harry
      Dar dumneavoastră ați încercat să faceți același lucru cu un ditamai găliganul de 19 ani jumate? Sau ați predat vreodată cursuri unor adulți, să vedeți cum vede un adult (pentru că un tânăr trecut de 17-18 ani vă garantez că e orice altceva, dar numai un „copilaș” nu) procesul de învățare? Eu am făcut-o și știu despre ce vorbesc. V-ați învățat să vedeți totul numai până la lungul nasului. Vaaaai, mititelul, ce mic e, să nu obosească. Dar nu vă gândiți că „mititelul” și „mititica” vor face la un moment dat 18 ani și dacă vor fi doar clasa a XI-a în acel moment (nu zic de a X-a!) o să aveți niște probleme pe care nici nu vi le imaginați acum, când singura problemă e că nu înțelege (momentan!) cum stă treaba cu mulțimile. Credeți-mă că occidentalii nu de tâmpiți încep școala la 6 ani (cu pregătitoare la 5) și dau bacul, „examenul de maturitate”, la 18 ani. Pur și simplu e vorba de niște pași în dezvoltarea personalității pe care știința pedagogiei i-a studiat și i-a înțeles de-a lungul timpului. A, că sunt programele încărcate, poate, dar asta e altă problemă. Nu e un motiv să-i ținem pe copii departe de școală, în schimb poate fi o motivație să ne implicăm civic și să ajutăm la corectarea programelor, acolo unde se poate.
      • Like 1
    • @ Lucian Sarbu
      Ce să înțeleg, că pe ăștia mici îi putem prosti să învețe, dar pe măsură ce cresc nu-i mai putem prosti să învețe? Înseamnă că ceva e putred de tot cu învățământul în general, dacă nu reușește să motiveze! Prima condiție să înveți este să fii interesat să înveți!
      • Like 0
    • @ Anon
      check icon
      foarte bine! Si uite unde-ai ajuns :-)
      Eu ma refeream la conceptualizari ( pe care unii nu le fac nici la maturitate);
      Deci- recunosti ca la 6 ani erai la gradinita...si nu la scoala...
      Si - fac pariu ca nu se denumeau "teoria multimilor" si nici nu ti se predau in limbaj de lemn in timp ce tu stateai si-ti luai notite ( sau asa ar fi trebuit) in bancuta; Este?
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Evident, recunosc ca la 6 ani eram la gradinita si nu la scoala :)
      Dar acum sunt un pic confuz: nici la gradinita, nici in anii urmatori la scoala nu am facut teoria multimilor (cu axiome, legaturi cu logica propozitionala etc.). Am facut ceva exercitii simple cu multimi. Acum se face teoria multimilor la clasa I ??
      • Like 0
  • Psiholog, psihopedagog, sau așa... blogger ? :)

    Și eu, ca dna. Oncescu.
    Articolul conține câteva idei bune (tratate superficial), niște banalități și câteva tâmpenii.

    Caracterizarea "copil neatent" e cel puțin superficială. E datoria profesorului (sau părintelui) să le capteze atenția.

    Vorbitul la plural uneori arată implicare afectiva și sprijin moral. Educația copilului se face și cu laude și pupici, nu numai cu principii SMART - i.e. trasare de taskuri, termene și responsabilități clare. Deci NU copilul are probleme și trebuie să le rezolve. Ci NOI avem probleme, și te ajutăm să le rezolvi dacă ai nevoie de noi.

    Notele nu fac radiografie doar la T0, ci permanent.

    Interesul părintelui pentru viața (școlară a) copilului e foarte importantă. Da, e datoria parintelui să știe TOT ce se întâmplă (la început). Discuțiile pe orice temă cu elevul și profesorul sunt esențiale (la unele școli e obligatoriu ca părinții să semneze zilnic caietele copilului, în școala primară). Cantitatea de comunicare poate să scadă treptat în funcție de vârstă și de copil, până va dispărea la un moment dat de tot.

    Părintele nu trebuie să faca el însuși, desigur, temele; dar ajutorul oferit pentru teme trebuie să fie adaptat copilului. Unii copii nu au nevoie de sprijin deloc. Alții trebuie doar ghidați sau motivați. Unii au nevoie de mult ajutor. Nu poți sa trimiti copilul la plimbare când habar nu are să facă o tema, ca să "învețe să se descurce singur în viață" sau "lasă că înțelegi mâine la școală că asta e treaba școlii".

    Unii copii nu au nevoie de ajutor, dar au nevoie de încurajare emoțională, motivare, răbdare/perseverență, inclusiv un mecanism inteligent de pedepse și răsplată (gen înghețata, cărți și jocuri. Sigur, nu fizice). Da, și profesorul trebuie să fie educator, să ofere motivație și educație personalizată, dar profesorul are 1-10 clase cu 20-30 de copii fiecare, ergo "personalizarea" lui oricum va fi limitată.
    Nu știu daca autoarea are copii... Dacă are, banuiesc că a aflat pe propria-i piele că teoriile motivaționale din literatura americană gen "cum să fii un părinte bun, bogat și fericit în 8 puncte" și "psiho-pedagogia pentru to(n)ti" nu funcționează chiar așa în practică. Trebuie să adaptezi.

    Dacă articolul despre (pre)adolescență vine doar din experiența personală din liceu, aș recomanda autoarei să mai ceară reviewuri (eventual profesionale) înainte de publicarea articolului. Și acest prim paragraf îmi pare deja foarte superficial.
    • Like 3
    • @
      Răspuns scurt: pentru că educatia incepe imediat dupa nastere, dar copilul nu e capabil de amanarea recompensei pana mult mai tarziu (spre pre-adolescenta). Si pana atunci trebuie motivat - cu recompensa imediata sau mai rapida. Da, e oarecum similar cu dresajul, intr-un fel metaforic, dar se folosesc buneinteles argumente si tehnici ... mai inteligente.
      Si mai pe scurt: ati incercat vreodata sa convingeti un copil de 5 ani sa stranga jucariile pentru ca ii va prinde bine in cariera peste 30 de ani ? :)
      • Like 2
  • Fără să mă aventurez în comentarii psiho-pedagogice (deși ar fi destule de spus pe marginea acestui articol, și nu toate bune! dar, spre a nu mă aventura pe nisipuri psiho-pedagogice mișcătoare, mă voi mulțumi în acest sens să-i dau un „like” dnei Aurora Oncescu), mă surprinde însă (neplăcut) modul în care autoarea include pe lista specualizărilor cu concurență mare Limbi Moderne Aplicate, secție eminamente cu taxă (nimeni din cei înscriși nu pică!!!), la care cei 75 candidați/loc atât de clamați în fiecare an nu reprezintă decât „bătaia” pe cele infim de puține locuri „fără taxă”, premiul celor plasați foarte sus la competiția pe dosare (apoi, din anul II, la media anului), cărora li se acoperă cheltuielile de studiu din taxele celorlalți. Repet, este o secție eminamente non-bugetară, spre deosebire de alte secții ale respectivei facultăți/universități. Dar a o pune pe picior de egalitate cu Medicina și Dreptul?! Stimată autoare, mai informați-vă, totuși, măcar pentru credibilitate! Aș adăuga însă că apreciez atât munca acelor colegi care predau actualmente la LMA (eu însămi am predat acolo, și nu puțini ani!), cât și a celor (cam puțintei) studenți la LMA (unii, foarte buni), care-și iau munca în serios!
    • Like 3
  • Ca părinte care am avut doi copii în sistemul de învățământ de stat, pot fi de acord doar parțial cu ce ați scris în articol. Să încep cu faptul că am simțit de multe ori că temele pentru acasă sunt date știind că elevul va fi asistat de un părinte sau meditator în realizarea lor; plus că disponibilitatea de a lămuri lucrurile neînțelese în clasă era aproape zero. Și atunci am avut de ales între a-mi frustra copilul că nu beneficiază de ceea ce au colegii lui și a proceda cum speram să nu o fac niciodată, țintind spre un beneficiu imediat -confortul copilului : l-am ajutat activ la teme. Era evidenta contribuția adultului, dar nu a interesat pe nimeni, niciodată. Când am ales să las copilul să se descurce singur, rezultatul a fost o notă mică și atât. Mă refer aici la școala primară, care setează parcursul viitor. După aceea, am ales învățământul privat!
    • Like 5
  • Asteptam de la "Republica" articole privind educatia/scoala mai bogate in idei decat ceea ce se poate citi mai sus.
    Cu toata intelegerea pentru autoare, lipsa sa de experienta pedagogica si de viata se vede imediat; nu este un repros pentru tineretea ei, ci pentru aventurarea in opinii care trebuiau mai precaut formulate. Si care, culmea, sunt invechite si neinteresante.
    Nu e corect sa afirmi faptul ca elevul nu trebuie sa-si intrebe parintii despre ceea ce nu a inteles in scoala!
    Daca are parinti care pot s-o faca, ii va intreba, iar ei vor raspunde...sa fim realisti...
    Mai degraba profesorii nu ar trebui sa creeze asemenea situatii!!!
    Inteleg ca autoarea este absolventa a facultatii de Litere: sa nu cunoasca in acest caz nuantele termenilor folositi????.... Cum poate crede ca parintii pot "impune" copilului scolar un program de lucru responsabil, inclinat inspre studiu cu prevalenta etc., etc. ???
    Deranjeaza de asemenea in articol locurile comune tip " pentru tine mergi la scoala", "mai bine harnic decat inteligent" etc.
    Descrierea marii "dezamagiri" pe care ar resimti-o profesorii la confruntarea cu elevi talentati, inteligenti insa ...neatenti este de-a dreptul o tampenie!
    • Like 4
    • @ aurora oncescu
      pai in viata asta lucrurile sunt facute cu cap, da' nu sti de la care cap :). aia de se dau parinti si nasc peste 2 copii, nu au timp sa-i educe, aia de se fac profesori nu stiu sa te invete nici sa traversezi strada, analfabetii si orbii au carnet de conducere auto, cei care primesc ajutor social chiar cred ca ei activeaza ca ajutoare sociale si aia de ajung in parlamentari nu stiu ce trebuie sa faca acolo, in cladirea aia mare si inutila, care are consumuri energetice si alimentare cat orasul mizil ... si ei, alesii neamului, dau mana cu portarul cand ajung presedinti :) stiu eu 1 :), cum adica "copil responsabil" ? pai mai ramane sa platesti cu cardul pe centura si sa se monteze automate de tigari si prezervative in lift :) romania, o tara interesanta, da-ti trebuie rabdare nenicule !
      • Like 0
    • @ aurora oncescu
      Cum poate crede ca parintii pot "impune" copilului scolar un program de lucru responsabil, inclinat inspre studiu cu prevalenta etc., etc. ???
      Așadar, părinții nu au nicio autoritate asupra propriilor copii si vi se pare ridicol ca autoarea articolului face această presupunere... Si atunci, cine ar putea învăța copilul cu un program de studiu (efectuarea temelor) ? Pe dumneavoastră cine v-a învățat?
      • Like 0
    • @ Mariana Ruzisca
      Recitiți mai atent.
      Veți remarca, sper, terenul IMPUNE( subl. mea), criticat de mine per se.
      Nimeni nu poate contesta aportul părinților.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult