Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Să nu vorbească altul în numele meu. Nemulțumirea unui profesor

Sorin Cîmpeanu/ Inquam

Foto: Inquam Photos

Ministrul Educației a declarat azi (18 iulie a.c.) că e nevoie de schimbarea Legii Educației “pentru că profesorii sunt nemulțumiți de programe și de lipsa lor de libertate în crearea de conținuturi adaptate la nevoile clasei și ale copiilor cu care lucrează”.

În calitatea mea de profesor cu 32 de ani vechime la catedră, sunt profund nemulțumit că, în ziua când am revenit în cancelarie, pe piept cu medalia de argint primită în Italia pentru merite profesionale, mi s-a comunicat ordinul actualului ministru să mi se taie sporul de doctorat, pe care-l primeam deja de 21 de ani. Premiat printre străini, eram pedepsit acasă. De atunci îmi dispar, în fiecare zi, 25 de lei din buzunar, prin tăiere salarială cu efect retroactiv.

Domnul ministru poate să facă demagogie cu ceilalți politicieni, dar nu printre profesorii care zilnic lucrează în specialitate. Ei aveau și până acum deplina libertate să creeze “conținuturi adaptate la nevoile clasei”. Dar pe ei îi deranjează că viața se scumpește zilnic, iar salariile lor stagnează, prin blocarea abuzivă a legii de indexare a veniturilor din învățământ. Asta pe lângă salariile profesorilor cu doctorat, care în medie au scăzut cu 12% pe lună, ori salariile personalului din creșă, în prăbușire vertiginoasă. Însă pe tema asta nu se face vorbire în public, e marele schelet din dulap, care deja pute.

Noua lege a Învățământului este o frișcă multicoloră, care împachetează multă vorbărie, pentru a face uitată problema fundamentală a profesorilor: subfinanțarea sistemului, dublată de agresarea și insultarea zilnică a cadrelor didactice, prin comunicate denigratoare ale ministrului de resort, pentru a-i descuraja în protestele și indignarea lor legitimă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Noua lege a Învățământului este o frișcă multicoloră, care împachetează multă vorbărie, pentru a face uitată problema fundamentală a profesorilor: subfinanțarea sistemului, dublată de agresarea și insultarea zilnică a cadrelor didactice, prin comunicate denigratoare ale ministrului de resort, pentru a-i descuraja în protestele și indignarea lor legitimă." - absolut corect!

    "mi s-a comunicat ordinul actualului ministru să mi se taie sporul de doctorat, pe care-l primeam deja de 21 de ani. Premiat printre străini, eram pedepsit acasă." - asta e noua, n-o stiam. Asadar dam unda verde doctoratului PLAGIAT al lui Victor Ponta, dar dam in cei care si l-au obtinut in mod cinstit. De cate alte dovezi mai avem nevoie ca sa concluzionam cu totii ca Sorin Campeanu (refuz sa-i spun "domn") NU are ce sa caute in postul de ministru al invatamantului? As merge mai departe sa spun ca nu are ce sa caute in invatamant sub nici o forma, in nicio functie.
    • Like 0


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult