Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Școala online - ore cu camera video închisă, copii care se joacă Fortnite, profesori care mențin cu greu disciplina: calea către un electorat tembel și manipulabil

Copil școală online

Foto: Getty Images

Școala online a fost opțiunea salvatoare pe principiul ca decât deloc e bine și atât. Startul în educația online s-a făcut după posibilități, după gradul de adaptabilitate a profesorilor imigranți digitali la noua realitate, după dorința lor de a continua să educe și alți factori. Unii elevi s-au bucurat! Să stea în fața calculatorului/tabletei adică acolo unde părinții le dădeau voie limitat era ca și cum școala a venit pe terenul lor de joacă. Și o bună bucată de vreme chiar ei erau cei care îndrumau profesorii cum să butoneze aplicațiile. Entuziasmul, elementul de noutate s-a topit când toți au înțeles că școala online nu e o măsură temporară, are tendința să devină un canal de educare de lungă durată.

Ca într-un mariaj forțat toată lumea a primit ceva, dar nimeni nu e cu adevărat satisfăcut. Despre impactul școlii online vorbesc profesorii pe la colțuri, căci ei își cunosc elevii, îi simt. Mai vorbesc psihologii pe ici pe colo. Și strigă părinții – dar câți sunt auziți? Probabil că va veni o vreme când se vor face și studii bine argumentate – până una alta iată câteva observații personale. Le fac în baza implicării mele în programe de educație în public speaking cu copii din întreaga țară – atât din sistemul de învățământ public, cât și din cel privat, dar din postura de părinte a trei elevi de școala primară și gimnazială. 

1. Educația timpurie a fost lovită crunt. Părinții au evitat înscrierea copiilor în grădinițe – unele și așa aglomerate. Copii de 2-3 ani stau acasă și interacționează cu copiii de vârsta lor sporadic. Impactul în dezvoltare și mai ales în dezvoltarea limbajului și a interacțiunilor sociale va fi probabil aproape de amploarea copiilor mici ținuți în izolare în orfelinatele românești din anii ’90 cu deosebirea că ei, copilașii de azi, au părinți, dar de când cu lucrul de acasă – acești părinți muncesc și mai mult, petrec uneori în fața ecranelor mult mai timp decât în dialog cu proprii copii.

2. Comunicarea de tip WhatsApp. Comunicarea elevilor de școală primară devine laconică – de tip WhatsApp. Pentru că acesta este modul preferat în care ei comunică între ei, modul în care profesorii comunică cu ei între ore și uneori modul în care noi părinții comunicăm cu ei. Cât de greu le este să dezvolte un subiect, să-și structureze mesajul, să exprime emoții în cuvinte și nu cu ajutorul emoticoanelor. De altfel într-un mic sondaj efectuat cu elevii școlii noastre marea lor majoritate preferă să comunice pe WhatsApp sau mai nou pe Discord (tărâmul elevilor în care părinții nu și-au băgat încă nasul).

Dar marile examene școlare pe sistem românesc cer exprimare coerentă, detaliată în limba română și handicapul ce se construiește sub ochii noștri îi va lovi pe acești copii în momentele decisive ale vieții lor școlare.

3. Problemele emoționale și mentale. Adolescenții și tinerii studenți au fost probabil cei mai afectați emoțional de imposibilitatea de a-și face noi prieteni, de a interacționa fizic cu amicii lor, de a practica sport, de a face școala așa cum și-o imaginau când trăgeau tare pentru examenele de admitere la facultate. E ca și cum încerci să stingi un vulcan cu foc. Toată această presiune se reflectă în adolescenți însingurați ce au găsit o refulare în jocurile video sau se exprimă abundent pe canalele social media din dorința de a atrage atenția sau suferă în tăcere neștiuți de nimeni, somatizând apoi în felul lor.

Aveți idee cât timp își petrece un copil din România azi în jocuri video? (nu întreb câți adulți mai nou, asta e o altă discuție interesantă). Ei nu doar se joacă acolo, acolo se iluzionează că au prieteni și dialoghează cu oameni din lumea întreagă. Probabil că cei de la Fortnite ne pot da o statistică relevantă. Atunci când îmi întreb clasele de elevi din toată țara care e pasiunea lor, dacă în alți ani era sportul, cititul, dansul etc. azi sunt jocurile video – ele tronează indubitabil în topul pasiunilor. Și stiți de ce? Pentru că părinții capitulează ușor, ușor. Dacă înainte erau fermi cu timpul petrecut online al copiilor lor acum școala este online – ce să mai cuantifici? Au picat multe reguli sănătoase, pentru că mami e acum într-o conferință sau tati – lucrând de acasă – are nevoie de liniște ca să se concentreze pe un subiect important de la serviciu. Qustodio – aplicația de monitorizare a timpului petrecut pe internet de propriul copil a devenit pentru mulți părinți – inutilă. Nu numai problemele mentale și emoționale ale tinerilor noștri ne vor lovi în viitorul apropiat, dar și cele de sănătate – copii aduși de spate, copii cu probleme de vedere, copii obezi… Nu mai menționez de un alt tip de problemă stimulată de școala online – securitatea cibernetică, vulnerabilitatea copiilor în fața a tot felul de prădători prin supraexpunerea lor în online.

Niciun părinte nu a fost pus în postura să gestioneze în epoca noastră un astfel de tip de cenzură socială. Fiecare se descurcă cum poate. Mulți au însă nevoie de ajutor. Tot timpul mi-am spus că medicii sunt acum în linia întâi, însă va veni rândul psihologilor să vină în linia întâi și să oblojească sănătatea mentală a tinerilor noștri, dar și a părinților lor.

4. Școala online – scade apetența pentru învățare, curiozitatea elevului nu mai este stimulată. Pentru mulți elevi de școală primară școala online a fost așa ca o joacă, pentru că în mintea lor, tableta, calculatorul (canalul prin care vine acum ”educația”) era instrumentul cu care ei se jucau pe diverse aplicații/jocuri. Nivelul lor de atenție fără privirea atentă a profesorului scade dramatic. Întrebați-vă profesorii/învățătorii – câți dintre elevi se joacă jocuri video în timpul orelor? De plictiseală sau pentru că le e la îndemână, pentru că nu pot rezista tentației sau pentru că nu e niciun adult care să le spună că nu e ok… Un creier nestimulat se îndobitocește. Un tânăr care își pierde curiozitatea devine un adult limitat.

Orele de clasă desfășurate cu camera video închisă, ore în care profesorii mențin cu greu o disciplină sau orele în care profesorii pur și simplu au renunțat să mai încerce, deși s-au străduit o vreme, vor crea ceea ce-și dorește orice clasă politică – un electorat tembel și manipulabil. În niciun caz nu vor reconstrui România. Pe mulți părinți îi așteaptă o vacanță de primăvară prelungită – o lună de zile în care sute de mii de creiere vor fi puse pe pauză și se vor alimenta cu inutilități. Cuantifică asta dacă poți!

Articol preluat de pe amaliasterescu.ro

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Elevul interesat (voluntar sau involuntar) de invatatura, de cunoastere, de educatie invata (studiaza) fie in clasa cu dascalii in fata sa, fie on line. Invata din respect pt. sine,pt. parintii sai si pt. dascalii care il fac curios de cele prezentate. Si in scoala se p[otriveste zicala cu padurea si uscaturile. Si padurea si uscaturile sunt necesare vietii sociale.
    • Like 0
  • Nu aveti nici cea mai mica idee despre jocurile pe calculator, despre munca in echipa care este in spatele unui joc cum spuneti voi despre nevoia de comunicare, despre pasiune.Suntem in 2021 si deja nu puteti vedea ca virtualul si esportul iau amploare,si va intrebati *de ce?*.Pun pariu ca nu ati incercat niciodata sa stai cu alti 4 coechipieri intr o echipa sa vedeti cat de distractiv si palpitant este.Criticati non stop aceasta noua industrie cu frica voastra de tehnologie, dar surpriza viata oamenilor nu se gaseste numai in carti sau unde exemplificati voi, sunt multi care nu pot face sporturi dar si au gasit pasiune in jocuri, unde este gresit?In loc sa comentati atat s ar putea face cum sunt in alte tari netcafeuri sau facultati si colegii pt asa ceva, dar iar dam peste o ocazie de a ne afirma pe plan mondial la ceva pentru ca sunt jurnalisti ca voi care raman in trecut si refuza sa accepte noutatile.
    • Like 0
    • @ Radu Roman
      Depinde, sunt jocuri si jocuri. Sunt unele jocuri care pot fi considerate opere de arta, altele care sunt de-a dreptul stupide, o pierdere de vreme si parca facute special sa creeze adictie. Cred ca la problema asta face referire articolul, copii expusi la astfel de jocuri cu efecte nocive, care ajung sa piarda prea mult timp in fata device-ului. Orice exagerare strica, fie ca e vorba de jocuri sau de altceva.
      • Like 0
  • Gecaba Gecaba check icon
    Nu aruncați cu pietre în digitalizare ca și cum ar fi vrăjitoarea cea rea, soluțiile sunt altele. Si revoluția industriala a speriat, dar fara ea nu progresam. Sunt foarte multe realități în articol, dar totul depinde de profesori, elevi, părinți. Soluția este mixta. Din experienta personala, fii-miu, licean, nu a învățat atâta fizica, matematica, chimie, programare, romana, engleza și germana în clasa cum a învățat acum online. Da, tentațiile sunt cele enumerate, dar tot da, profesorul da tonul și părintele face regulile. Nu intru în detalii, dar eu sunt convins, după aceasta experienta, ca școală va trebui sa includă și o parte online, caci virtualul oferă avantaje care aici nu sunt enumerate : se lucrează în echipe în camere sau laboratoare virtuale, se discuta om la om pe canale separate la proiecte tematice, se prezintă fata de profesor separat fără a deranja pe ceilalți, se face căutare rapida pe net, se depun programe în mediul virtual și se verifica instantaneu, se câștigă timp prețios în zilele când nu se merge la scoala, în clasa sunt mai putini elevi iar profesorul lucrează mult mai bine. Acolo unde online-ul functioneaza, nu are elevul timp sa stea. Soluția este ca pe lângă școala fizica, sa fie zile de școală online, clase cu câte 15 elevi, cu dinamica mare în tot ce înseamnă procesul educational.
    • Like 0
  • "marile examene școlare pe sistem românesc cer exprimare coerentă, detaliată în limba romana" Cer pe naiba...uite.i în viata de zi cu zi pe absolvenții de studii superioare cu 2-3 facultăți la baza, plus vreo 2 "mastere", cum se exprima în scris în lb. maternă ; "i-mi place" și " a-ți plecat" e fenomen de masă...și fără scoala "online" Să fim serioși, sistemul de învățământ scoate pe bandă agramați și semianalfabeti în orice condiții
    • Like 1
    • @ Mircea Florian
      Va rog sa nu generalizati, eu am absolvit facultatea in 2020 si sunt capabila sa scriu coerent si corect gramatical o fraza, la fel si colegii mei. Si nu, nu am absolvit litere pentru a fi o "exceptie". Nu cred ca noi suntem generatia care nu stie sa se exprime corect gramatical. In plus, acest lucru l-am observat ori la generatiile mai tinere (care oricum mai au multe de invatat), ori la cele mai inaintate in varsta. Si pot confirma ca motivatia este greu de gasit in aceste conditii de scoala online, insa, sincera sa fiu, cand profesorii predau cu drag si de drag, acest lucru se reflecta imediat si in performantele elevilor/ studentilor, chiar si in scoala online!
      • Like 0
    • @ Elena Silvia
      Elena Silvia, fara a generaliza, dar adevarul trist este si mai trist. Nu am niciun motiv sa nu cred ceea ce scrie Otniel Veres. Nu cred ca a scris ca sa arate cat de "dăjtept" este. Citeste si, poate, o sa zici ca mine ca tu esti o fericita exceptie. Ma lovesc aproape zilnic de marea majoritate care nu e ca tine.

      https://republica.ro/am-fost-profesor-un-semestru-si-mi-a-ajuns?utm_source=newsletter&utm_medium=li4623_mi207626&utm_content=articol&utm_campaign=Am+fost+profesor+un+semestru+si+mi-a+ajuns&utm_term=li4623_mi207626_s46859
      • Like 0
    • @ Elena Silvia
      Marian check icon
      da.. subscriu si eu si v-a rog sa nu generalizati, chiar daca a-ti dorii sa ne faceti pe toti prosti. Si eu am terminat 2 facultati (cei drept la fara frecventa) si consider ca stapanesc bine scrisul in limba materna pe care lam studiat in scoala.
      Problema majora este că copii din ziua de azi nu m-ai vor sa scrie in cuvinte intregi... ci incearca sa scrie abreviat - asta denota lipsa lor de rabdare si faptul ca sa ajuns la un nivel deplorabil de educatie scolara.
      Eu m-a bucur ca nu apartina acestei generati de dobitoci si anagramati si ca a-m reusit sa invat carte asa cum trebuia pe vremea "comunistilor". (e vorba de un pamflet aici... sper ca ati observat:)).
      • Like 0
    • @ Marian
      Nu cred ca este cazul de pamflet. Sper ca tot pamflet sunt si " v-a rog", "a-ti dorii", "lam studiat", " ca copii", " nu m-ai vor", "sa ajuns", "m-a bucur", "anagramati", "a-m reusit", petru ca altfel ar fi grav pentru un absolvent a 2 facultati, "cei drept la f.f.". Eu consider ca pe "vremea comunistior" se cam facea carte, iar cultura generala chiar lasa urme adanci de cultura. La bacalaureat nu era dezastrul din ziua de azi.
      • Like 0
  • Școala on line a scos la iveală sau a accentuat toate fenomenele descrise mai sus, dar dintre toate, gravă mi se pare incapacitatea generalizată a elevilor de gimnaziu și liceu de a lucra independent și de a folosi manualul. Dacă profesorul nu este de față ca să le dicteze ce să învețe pe dinafară și dacă părintele/bunicul nu este acolo ca să-i asculte ce au învățat pe dinafară, sau dacă părintele nu-și pune pielea în saramură ca să plătească preparatori la toate materiile majoritatea copiilor noștri se simt pierduți. Ce generații creștem dacă elevi premianți de la licee de elită fac pregătire pentru bac până și la istorie și geografie?Unde sunt generațiile părinților noștri care, ca să-și scutească părinții de taxele școlare, învățau singuri cu manualul ca să poată absolvi doi ani într-unul singur?
    • Like 2
    • @ Stroe Adriana
      maripos check icon
      Au ajuns asa tocmai pentru ca profesorii doar le dicteaza si le pretind sa memoreze.
      • Like 0
  • Razvan G check icon
    Pe fond, comentariul este corect. Totusi, invatamantul online s-a extins ca o necesitate/optiune, pe fondul pandemiei si nu a inlocuit natural si total pe cel normal. Dezbaterea nu are un castigator net. Care sunt optiunile: lasam scolile deschise si sufocam sistemul sanitar (care este si asa praf) sau continuam temporar in online pana trece pericolul? Greu de ales.
    Pe de alta parte, calitatea invatamanului online este alterata masiv de comportamantul si atitudinea participantilor, deopotriva. Cu ceva mai multa vointa, atat profesorii, cat si elevii, ar putea duce lucrurile la un nivel acceptabil.
    Nu degeaba se spune ca "schimbarea incepe de la fiecare dintre noi".
    Putem? Vrem?
    • Like 1
  • Articol care descrie adevarul trist....
    • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult