Foto: Guliver/ Getty Images
În copilărie adoram să citesc Jules Verne și să văd filme science-fiction, visând călătorii pe alte planete. Astăzi nu mai visăm la colonii pe Marte, ci asistăm la pași concreți spre acest deziderat. Compania SpaceX, a inventatorului-antreprenor Elon Musk, a lansat în urmă cu câteva săptămâni o capsulă cu astronauți către Stația Spațială Internațională. A fost un zbor istoric deoarece tehnologia folosită este esențială pentru ce va urma în anii următori: zboruri către Lună și Marte, finalizate cu realizarea de colonii permanente. Scopul este transformarea civilizației umane într-o civilizație multiplanetară, în spusele lui Musk.
Dar altceva mi s-a părut fascinant în această lansare: la bordul capsulei Dragon, astronauții au folosit, printre altele, echipamente proiectate și realizate de către elevi de la licee americane. (Aici poți viziona detalii despre aceste echipamente.)
Tineri de 16-17 ani au astăzi posibilitatea să proiecteze digital obiecte, apoi să le producă folosind echipamente cum sunt frezele CNC și imprimantele 3D. Fiind componente ale unor proiecte spațiale, exigențele inginerești sunt foarte ridicate. Ceea ce în trecut era accesibil doar studenților de la facultățile cu profil tehnic, de câțiva ani, ca urmare a democratizării tehnologiilor digitale, a ajuns la îndemâna elevilor de liceu. Inclusiv la licee din România. De exemplu, la liceul în care predau, avem mai multe imprimante 3D, kit-uri de robotică și electronică, iar, de curând, chiar computere dedicate inteligenței artificiale (machine learning). Elevii pot participa la cercuri de inventică, robotică și inteligență artificială unde utilizează aceste mașinării la diferite proiecte. Din acest an școlar avem în liceu chiar și un curs opțional de inovare și inteligență artificială.
Dacă NASA colaborează cu elevii, nu văd de ce companiile nu ar putea să o facă. Ce ne oprește să dezvoltăm colaborări pentru inovare și dezvoltarea de produse între agenții economici și licee? Desigur, în centrele universitare, parteneriatele industrie-educație sunt deja răspândite. Dar în orașele lipsite de instituții de învățământ superior cum suplinim? De ce, de exemplu, o fabrică de mobilă nu ar putea dezvolta modele noi de mobilier cu ajutorul elevilor pasionați de design și de inginerie? Obstacolul principal este conservatorismul, ”bătaia de cap” pe care, probabil, patronii consideră că ar avea-o. Ridic ștacheta și mai mult: de ce nu am introduce în sistemul de învățământ preuniversitar o disciplină obligatorie la toate ciclurile, în care elevii să învețe să inventeze și să dezvolte produse, inclusiv prin activități practice (reverse engineering, brainstorming, modelare și printare 3D etc.)?
Astăzi se face educație tehnologică, dar doar la ciclul gimnazial, cu accent pe învățarea teoretică a unor noțiuni tehnice și economice. De multe ori, baza materială lipsește, deci școlile ar trebui dotate cu echipamentele despre care am vorbit mai sus, lucru care se poate face inclusiv prin parteneriat cu agenții economici locali. Plecând de la această idee, am lansat o petiție online intitulată Educație pentru creativitate și inovație. Te invit s-o semnezi dacă și tu consideri că propunerea mea este utilă.
În clasa a X-a, elevii studiază educația antreprenorială, dar abordarea teoretică îi dă o eficiență scăzută. Prin implicarea în proiecte reale, alături de agenți economici, elevii ar putea înțelege realitățile cu care se confruntă antreprenorii: aspectele legislative, cele legate de eficiența costurilor, concurență ș.a. Iar companiile ar beneficia de mintea deschisă a tinerilor, de capacitatea lor creativă. Iată o dovadă că se poate: în urmă cu doi ani, un elev care participa la cercul de inventică din liceul nostru, obișnuit deja să opereze imprimanta 3D, a avut ocazia să colaboreze cu o firmă locală care nu găsea specialiști pentru a pune în funcțiune o mașină de gravare cu laser. S-a dovedit că un adolescent de 16 ani, pasionat de tehnologie, cu acces la internet, poate învăța singur să pună în funcțiune un utilaj industrial sofisticat. La începutul pandemiei de coronavirus, când vizierele pentru protecția cadrelor medicale nu se prea găseau, același elev a realizat prin imprimare 3D peste 150 de viziere pentru Spitalul Județean Neamț.
Societatea ar fi marele beneficiar pe termen lung, dacă un număr mare de antreprenori și inventatori, inițiați încă din școală, ar crește performanța companiilor românești în cursa economică globală. Cred că dacă există vreo șansă să urmăm exemplul tehno-antreprenorial al Israelului, țara cu cea mai mare densitate de startup-uri în industrii de vârf, aceasta este modalitatea: dezvoltarea de abilități creative și antreprenoriale încă din gimnaziu și liceu (prin discipline prevăzute în trunchiul comun, nu doar opționale/cercuri), plus colaborarea intensivă dintre mediul economic și școli. Din experiența cercului de inventică pe care îl coordonez, observ fascinația elevilor când au ocazia să folosească o șurubelniță pentru a intra în ”măruntaiele” unui mouse și a-i înțelege modul de funcționare, sau atunci când pot realiza la imprimanta 3D un mic obiect proiectat de ei. Ca să nu mai vorbesc de bucuria de a produce sute de idei originale în sesiuni de brainstorming, fie că e vorba de proiecte tehnice, fie de proiecte artistice.
Prezentul pandemic, dar și alte forțe (elanul economiilor asiatice, de pildă) forțează economia să devină mai creativă. Dacă vom fi doar imitatori sau vom reuși să devenim competitivi, depinde de cum formăm viitoarea forță de muncă a economiei digitale. Astăzi nu mai există barierele costurilor exorbitante pentru aparatură sau materiale, ori pentru acces la informații și cursuri. Un tânăr atras de orice domeniu poate găsi tutoriale video, documentație și poate învăța cu ușurință cum se poate aborda un proiect creativ. Rolul școlii este în principal de <rain maker>, adică de a crea condiții: finanțare pentru achiziția echipamentelor și colaborări cu industria locală. Desigur, existența unui îndrumător rămâne importantă, fie și numai pentru a se asigura că echipamentele sunt folosite în condiții de siguranță. Dar chiar dacă școala nu are îndrumători competenți în managementul inovației, asta nu trebuie să fie un impediment. Creați-le condiții, iar copiii vă vor surprinde; vor învăța și singuri, chiar dacă asta ar presupune unele erori și un timp mai îndelungat.
Dintr-o altă perspectivă, angajatorul nu este interesat dacă angajatul știe definiții sau formule pe de rost, ci are nevoie de oameni capabili să învețe singuri, să vină cu idei noi, adaptabili. Din păcate, bacalaureatul încă pune accent pe învățarea de modă veche, dar și aici lucrurile pot fi ajustate, după cum am propus într-un articol recent. Poate școala oferi astfel de minți? În sistemul actual nu. Dar știm calea: să introducem în învățământul preuniversitar o disciplină nouă prin care să se realizeze legătura cu industria/afacerile locale, iar câștigul ar fi uriaș. Se vorbește de reformă în educație, se vorbește de modernizarea economiei prin industrie 4.0. Avem mijloacele s-o facem, iar timpul nu așteaptă. În copilărie visam la călătorii spre alte planete. Acum visez la o Românie care să fie în topul performanțelor economice
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
NICIODATĂ nu va exista o ţară cu 98% diplome MIT. Niciodată. Majoritatea covârşitoare a diplomelor nu sunt MIT.
În plus nu văd nicio problemă în a lucra la o firmă de jocuri care te recrutează prin intermediul unei academii cu care are un parteneriat. Ştiu persoane care au renunţat la facultate pentru oferta unor firme, iar acum au propia lor firmă. Pe pariu că fac mai mulţi bani decât unul cu o diplomă MIT.
În rest si eu sunt de părere că e bine să ai o facultate la bază.
Si Jiji Becali are o cariera banoasa. Daca vrei sa ai sanse mai mari sa ai o pregatire serioasa si o cariera banoasa in IT, o facultate te ajuta mult mai mult decat un bootcamp.
"de ce nu am introduce în sistemul de învățământ preuniversitar o disciplină obligatorie la toate ciclurile, în care elevii să învețe să inventeze și să dezvolte produse, inclusiv prin activități practice (reverse engineering, brainstorming, modelare și printare 3D etc.)? " - pai unul din motive il mentionati chiar dvs: de multe ori baza materiala lipseste. Altfel ideea mi se pare buna. Nu inteleg insa de ce acea disciplina ar trebui neaparat sa fie obligatorie.
"În clasa a X-a, elevii studiază educația antreprenorială, dar abordarea teoretică îi dă o eficiență scăzută." - asta depinde de profesor. Nu toti profesorii abordeaza subiectul strict teoretic. Poate ati auzit de proiectele Junior Achievement.
"Din păcate, bacalaureatul încă pune accent pe învățarea de modă veche" - ceea ce, dupa cum spuneti pe pagina petitiei, inseamna invatat pe de rost. Bacalaureatul e un examen, atat, si inca nu unul obligatoriu. Nu impune un anumit mod de invatare. Inca nu am intalnit prof care sa spuna "invatati, ma, pe de rost, nu conteaza ce intelegeti", din contra. Asa ca ideea asta ca invatatul pe de rost ar fi o problema generalizata sau ca bacul ar fi cumva de vina pentru asta mi se pare lipsita de dovezi. Eu de exemplu nu am invatat mecanic pentru bac, nu a fost nevoie.
"Poate școala oferi astfel de minți? În sistemul actual nu. " - cum sa nu? Pai elevii de la cercul dvs. de inventica si cei de la alte licee care participa la cercuri de robotica, de exemplu, ce sunt?
Viitorii imigranti, care or sa construiasca capitalismul in Silicon Valley. Pentru ca atata timp cat vor ramane o exceptie, sau aberatie statistica, si rezultatul unor initiative individuale, in timp ce analfabetismul si/sau frauda ramane regula, chiar nu are niciun sens sa incerce sa-l construiasca in Jiu's Valley.
Cum demonstrezi ca performanta celor de la cercul de robotica e rezultatul frecventarii unei scoli de stat?