Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Școala românească și industria 4.0. După democratizarea tehnologiilor digitale, elevii de liceu pot face astăzi ce făceau studenții de la facultățile tehnice

Capsula Dragon

Foto: Guliver/ Getty Images

În copilărie adoram să citesc Jules Verne și să văd filme science-fiction, visând călătorii pe alte planete. Astăzi nu mai visăm la colonii pe Marte, ci asistăm la pași concreți spre acest deziderat. Compania SpaceX, a inventatorului-antreprenor Elon Musk, a lansat în urmă cu câteva săptămâni o capsulă cu astronauți către Stația Spațială Internațională. A fost un zbor istoric deoarece tehnologia folosită este esențială pentru ce va urma în anii următori: zboruri către Lună și Marte, finalizate cu realizarea de colonii permanente. Scopul este transformarea civilizației umane într-o civilizație multiplanetară, în spusele lui Musk.

Dar altceva mi s-a părut fascinant în această lansare: la bordul capsulei Dragon, astronauții au folosit, printre altele, echipamente proiectate și realizate de către elevi de la licee americane. (Aici poți viziona detalii despre aceste echipamente.) 

Tineri de 16-17 ani au astăzi posibilitatea să proiecteze digital obiecte, apoi să le producă folosind echipamente cum sunt frezele CNC și imprimantele 3D. Fiind componente ale unor proiecte spațiale, exigențele inginerești sunt foarte ridicate. Ceea ce în trecut era accesibil doar studenților de la facultățile cu profil tehnic, de câțiva ani, ca urmare a democratizării tehnologiilor digitale, a ajuns la îndemâna elevilor de liceu. Inclusiv la licee din România. De exemplu, la liceul în care predau, avem mai multe imprimante 3D, kit-uri de robotică și electronică, iar, de curând, chiar computere dedicate inteligenței artificiale (machine learning). Elevii pot participa la cercuri de inventică, robotică și inteligență artificială unde utilizează aceste mașinării la diferite proiecte. Din acest an școlar avem în liceu chiar și un curs opțional de inovare și inteligență artificială.

Dacă NASA colaborează cu elevii, nu văd de ce companiile nu ar putea să o facă. Ce ne oprește să dezvoltăm colaborări pentru inovare și dezvoltarea de produse între agenții economici și licee? Desigur, în centrele universitare, parteneriatele industrie-educație sunt deja răspândite. Dar în orașele lipsite de instituții de învățământ superior cum suplinim? De ce, de exemplu, o fabrică de mobilă nu ar putea dezvolta modele noi de mobilier cu ajutorul elevilor pasionați de design și de inginerie? Obstacolul principal este conservatorismul, ”bătaia de cap” pe care, probabil, patronii consideră că ar avea-o. Ridic ștacheta și mai mult: de ce nu am introduce în sistemul de învățământ preuniversitar o disciplină obligatorie la toate ciclurile, în care elevii să învețe să inventeze și să dezvolte produse, inclusiv prin activități practice (reverse engineering, brainstorming, modelare și printare 3D etc.)? 

Astăzi se face educație tehnologică, dar doar la ciclul gimnazial, cu accent pe învățarea teoretică a unor noțiuni tehnice și economice. De multe ori, baza materială lipsește, deci școlile ar trebui dotate cu echipamentele despre care am vorbit mai sus, lucru care se poate face inclusiv prin parteneriat cu agenții economici locali. Plecând de la această idee, am lansat o petiție online intitulată Educație pentru creativitate și inovație. Te invit s-o semnezi dacă și tu consideri că propunerea mea este utilă.

În clasa a X-a, elevii studiază educația antreprenorială, dar abordarea teoretică îi dă o eficiență scăzută. Prin implicarea în proiecte reale, alături de agenți economici, elevii ar putea înțelege realitățile cu care se confruntă antreprenorii: aspectele legislative, cele legate de eficiența costurilor, concurență ș.a. Iar companiile ar beneficia de mintea deschisă a tinerilor, de capacitatea lor creativă. Iată o dovadă că se poate: în urmă cu doi ani, un elev care participa la cercul de inventică din liceul nostru, obișnuit deja să opereze imprimanta 3D, a avut ocazia să colaboreze cu o firmă locală care nu găsea specialiști pentru a pune în funcțiune o mașină de gravare cu laser. S-a dovedit că un adolescent de 16 ani, pasionat de tehnologie, cu acces la internet, poate învăța singur să pună în funcțiune un utilaj industrial sofisticat. La începutul pandemiei de coronavirus, când vizierele pentru protecția cadrelor medicale nu se prea găseau, același elev a realizat prin imprimare 3D peste 150 de viziere pentru Spitalul Județean Neamț.

Societatea ar fi marele beneficiar pe termen lung, dacă un număr mare de antreprenori și inventatori, inițiați încă din școală, ar crește performanța companiilor românești în cursa economică globală. Cred că dacă există vreo șansă să urmăm exemplul tehno-antreprenorial al Israelului, țara cu cea mai mare densitate de startup-uri în industrii de vârf, aceasta este modalitatea: dezvoltarea de abilități creative și antreprenoriale încă din gimnaziu și liceu (prin discipline prevăzute în trunchiul comun, nu doar opționale/cercuri), plus colaborarea intensivă dintre mediul economic și școli. Din experiența cercului de inventică pe care îl coordonez, observ fascinația elevilor când au ocazia să folosească o șurubelniță pentru a intra în ”măruntaiele” unui mouse și a-i înțelege modul de funcționare, sau atunci când pot realiza la imprimanta 3D un mic obiect proiectat de ei. Ca să nu mai vorbesc de bucuria de a produce sute de idei originale în sesiuni de brainstorming, fie că e vorba de proiecte tehnice, fie de proiecte artistice.

Prezentul pandemic, dar și alte forțe (elanul economiilor asiatice, de pildă) forțează economia să devină mai creativă. Dacă vom fi doar imitatori sau vom reuși să devenim competitivi, depinde de cum formăm viitoarea forță de muncă a economiei digitale. Astăzi nu mai există barierele costurilor exorbitante pentru aparatură sau materiale, ori pentru acces la informații și cursuri. Un tânăr atras de orice domeniu poate găsi tutoriale video, documentație și poate învăța cu ușurință cum se poate aborda un proiect creativ. Rolul școlii este în principal de <rain maker>, adică de a crea condiții: finanțare pentru achiziția echipamentelor și colaborări cu industria locală. Desigur, existența unui îndrumător rămâne importantă, fie și numai pentru a se asigura că echipamentele sunt folosite în condiții de siguranță. Dar chiar dacă școala nu are îndrumători competenți în managementul inovației, asta nu trebuie să fie un impediment. Creați-le condiții, iar copiii vă vor surprinde; vor învăța și singuri, chiar dacă asta ar presupune unele erori și un timp mai îndelungat.

Dintr-o altă perspectivă, angajatorul nu este interesat dacă angajatul știe definiții sau formule pe de rost, ci are nevoie de oameni capabili să învețe singuri, să vină cu idei noi, adaptabili. Din păcate, bacalaureatul încă pune accent pe învățarea de modă veche, dar și aici lucrurile pot fi ajustate, după cum am propus într-un articol recent. Poate școala oferi astfel de minți? În sistemul actual nu. Dar știm calea: să introducem în învățământul preuniversitar o disciplină nouă prin care să se realizeze legătura cu industria/afacerile locale, iar câștigul ar fi uriaș. Se vorbește de reformă în educație, se vorbește de modernizarea economiei prin industrie 4.0. Avem mijloacele s-o facem, iar timpul nu așteaptă. În copilărie visam la călătorii spre alte planete. Acum visez la o Românie care să fie în topul performanțelor economice

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Sunt firme care te recrutează din leagăn, fără să dea doi bani pe spanacul şcolii. Diploma e necesară doar la dosar. Sunt academii de programare, de zece ori mai aplicate decât aiureala din şcoli. Mai mult, poţi avea un loc de muncă imediat ce le termini. Bine măcar că şcoala de stat e gratuită.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Si totusi diplomele de facultate cantaresc mai mult decat bootcamp-urile. MIT vs o academie oarecare de programare - nici nu se compara.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu toţi vom avea diplome MIT. De fapt proporţia celor cu diplme MIT e minusculă şi nu va creşte NICIODATĂ.
      NICIODATĂ nu va exista o ţară cu 98% diplome MIT. Niciodată. Majoritatea covârşitoare a diplomelor nu sunt MIT.
      În plus nu văd nicio problemă în a lucra la o firmă de jocuri care te recrutează prin intermediul unei academii cu care are un parteneriat. Ştiu persoane care au renunţat la facultate pentru oferta unor firme, iar acum au propia lor firmă. Pe pariu că fac mai mulţi bani decât unul cu o diplomă MIT.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Pe pariu ca nu. Academiile/bootcamp-urile acelea nu sunt complet inutile dar nu asigura nici pe departe pregatirea pe care ti-o asigura o facultate. E alt nivel de rigoare, alt nivel si timp de pregatire.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      N-am spus că o facultate ca MIT n-ar oferi un alt tip de rigoare şi pregătire. Am spus doar că nu sunt obligatorii pentru o carieră bănoasă. Cât la sută dintr-o listă cu cei mai bogaţi oameni ai planetei ar avea diplome MIT? Cred că foarte puţini.
      În rest si eu sunt de părere că e bine să ai o facultate la bază.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu doar MIT, mai sunt si Stanford, Harvard etc. Sunt facultati bune din care pleci si cu networking, nu doar informatii si abilitati, asa ca ma indoiesc ca acel procent sa fie mic.
      Si Jiji Becali are o cariera banoasa. Daca vrei sa ai sanse mai mari sa ai o pregatire serioasa si o cariera banoasa in IT, o facultate te ajuta mult mai mult decat un bootcamp.
      • Like 2
  • "De ce, de exemplu, o fabrică de mobilă nu ar putea dezvolta modele noi de mobilier cu ajutorul elevilor pasionați de design și de inginerie? Obstacolul principal este conservatorismul" - da si nu. La un moment dat incepi sa iti pui problema de exploatare. Vorbim totusi de copii care ar munci, nu-i asa, pentru presupusa fabrica de mobila. Unde se termina proiectul facut din pasiune si unde incepe munca ce ar trebui in mod normal platita? La facultate internship-ul are sens, sigur, dar in liceu... problema mi se pare mai delicata.

    "de ce nu am introduce în sistemul de învățământ preuniversitar o disciplină obligatorie la toate ciclurile, în care elevii să învețe să inventeze și să dezvolte produse, inclusiv prin activități practice (reverse engineering, brainstorming, modelare și printare 3D etc.)? " - pai unul din motive il mentionati chiar dvs: de multe ori baza materiala lipseste. Altfel ideea mi se pare buna. Nu inteleg insa de ce acea disciplina ar trebui neaparat sa fie obligatorie.

    "În clasa a X-a, elevii studiază educația antreprenorială, dar abordarea teoretică îi dă o eficiență scăzută." - asta depinde de profesor. Nu toti profesorii abordeaza subiectul strict teoretic. Poate ati auzit de proiectele Junior Achievement.

    "Din păcate, bacalaureatul încă pune accent pe învățarea de modă veche" - ceea ce, dupa cum spuneti pe pagina petitiei, inseamna invatat pe de rost. Bacalaureatul e un examen, atat, si inca nu unul obligatoriu. Nu impune un anumit mod de invatare. Inca nu am intalnit prof care sa spuna "invatati, ma, pe de rost, nu conteaza ce intelegeti", din contra. Asa ca ideea asta ca invatatul pe de rost ar fi o problema generalizata sau ca bacul ar fi cumva de vina pentru asta mi se pare lipsita de dovezi. Eu de exemplu nu am invatat mecanic pentru bac, nu a fost nevoie.

    "Poate școala oferi astfel de minți? În sistemul actual nu. " - cum sa nu? Pai elevii de la cercul dvs. de inventica si cei de la alte licee care participa la cercuri de robotica, de exemplu, ce sunt?
    • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Robotica e extraşcolară. Se poate face în interiorul şcolii, dar n-are legătură cu programa. Unele şcoli colaborează cu firme private în aceste cursuri de robotică. Cunosc foarte bine subiectul.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      "Pai elevii de la cercul dvs. de inventica si cei de la alte licee care participa la cercuri de robotica, de exemplu, ce sunt?."
      Viitorii imigranti, care or sa construiasca capitalismul in Silicon Valley. Pentru ca atata timp cat vor ramane o exceptie, sau aberatie statistica, si rezultatul unor initiative individuale, in timp ce analfabetismul si/sau frauda ramane regula, chiar nu are niciun sens sa incerce sa-l construiasca in Jiu's Valley.
      • Like 0
    • @ Parerist
      Viitori imigranti sau nu, pana una-alta tot la o scoala de stat invata. Analfabetismul e o problema mare, da, dar nu e regula.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Bun, si eu il cunosc. Da, acum e extrascolara, domnul profesor inteleg ca ar dori sa o faca obligatorie. Fie robotica in sine, fie o disciplina oarecum apropiata de asta. Nu inteleg de ce ar dori dumnealui sa o faca obligatorie. Nu zic neaparat ca ar fi rau, dar m-ar fi interesat o explicatie mai amanuntita.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Pana una alta tot botezati ortodocsi sunt.
      Cum demonstrezi ca performanta celor de la cercul de robotica e rezultatul frecventarii unei scoli de stat?
      • Like 0
    • @ Parerist
      Este SI rezultatul frecventarii unei scoli de stat. Nu te apuci de robotica/programare pe o baza nula, iar macar baza matematica se face in scoala. Plus chestii de fizica si programare.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Propun o disciplină obligatorie generalistă despre inovație și dezvoltarea de produse. Nu robotică sau discipline de nișă. O disciplină de cultură tehnică și antreprenorială, dar aplicată, cu activități practice, prin care elevilor să le fie deschis apetitul și să deprindă metode creative și să înțeleagă rostul etapelor de dezvoltare: analiza stadiului tehnicii, ideația, realizarea de prototipuri etc.
      • Like 2
  • Valentin check icon
    Ce legătură are şcoala românească cu tehnologia? Elevii fac cursuri extraşcolare, programează, învaţă limibi străine etc. Ce să înveţe în şcoală? Să recunoască metatextualul atunci când citesc o carte? Să ajungă la concluzia că metaliricul intertextuat se îmbină măiestru cu metatextul lirico-epic? Ce spanac să înveţe în şcoala românească? Din fericire pandemia a scăzut orele şi vor avea timp să-şi urmeze visele.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Cum sa nu aiba. Informatica are in primul rand legatura cu tehnologia. In al doilea rand tot ce inseamna inginerie, programare, tot ce are legatura cu stiintele exacte se bazeaza pe matematica.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      La noi nu se face informatică. Se face un spanac de care rămân sideraţi şi programatori cu experienţă. Programare se face în afara şcolii.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Se face informatica. Se face programare in C/C++ si Pascal. Progamatori cu experienta foarte buni au avut un start bun tocmai pentru ca au facut informatica temeinic in liceu. Stiu cazuri de astfel de persoane care lucreaza acum la facebook.
      • Like 2


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult