Azi am fost să ne facem cumpărăturile și iarăși toate locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități erau ocupate de șoferi care nu aveau dreptul să parcheze acolo.
În timp ce traversam parcarea, ne-am întâlnit și cu Ghiță, unul dintre membrii grupului DizAbil.eu – Vrancea care, de asemenea, fusese nevoit să-și lase mașina la mare distanță de intrarea în supermarket.
Așa că două persoane cu dizabilități locomotorii se chinuiau să parcurgă poate peste 100 de metri până în față marketului, în timp ce locurile de parcare ce le erau destinate erau ocupate de persoane valide. Poate că azi multe alte persoane cu dizabilități au fost în aceeași situație în Focșani, în țară… Și nu doar azi…
Așa că am hotărât să adresez o scrisoare deschisă acelor șoferi ce ne ignoră drepturile…
Trăim vremuri stresante. Întreaga viață a devenit o cursă contracronometru. La serviciu/școală, acasă, la cumpărături, la medic, să plătim facturi… Timpul parcă s-a comprimat și nu vrea să mai cuprindă tot ce avem de făcut într-o zi. Copleșiți de griji nu mai avem răbdare și disponibilitate sufletească să observăm oamenii din jurul nostru și problemele lor.
În goana noastră nebună nu mai avem răgaz să ne dăm seama că prin acțiunile noastre putem leza alte persoane, necunoscute chiar, și drepturile lor.
Cândva și viața mea urma același același ritm nebun… Apoi am fost diagnosticată cu o afecțiune invalidantă. Timpul parcă s-a oprit pentru o clipă, apoi viața-mi a început să urmeze un ritm necunoscut până atunci, la fel de șovăitor ca și pașii mei.
În absența unei infrastructuri accesibilizate sau accesibilizate necorespunzător, ies mai rar din casă. Fiecare pas, fiecare metru parcurs presupune efort și durere. Nu mi-am dorit niciodată privilegii. Mi-aș dori să întorc timpul… Dar acest lucru nu e posibil. Așa că iau viața așa cum e și încerc să mă bucur de ea.
Petrică, în urmă cu opt ani, era ca voi toți. Avea un job, o familie și grijile obișnuite oricărei persoane sănătoase. Apoi dintr-odată parcă viața ar fi vrut să-l învețe o altă lecție, necunoscută până atunci. A fost diagnosticat cu o afecțiune circulatorie din cauza căreia în scurt timp și-a pierdut un picior. Deși folosește o proteză, mersul îl obosește și îi provoacă dureri.
Ghiță și-a pierdut un picior în urma unui accident și, cu toate astea, a reușit să-și facă o viață frumoasă. Este soț, tată, bunic și posesorul unei mașini ce îi crește gradul de autonomie.
Daniela, ca și Răzvan, de altfel, au rămas cu sechele la nivelul membrelor în urma unor intervenții chirurgicale. Și lista poate continua cu zeci de mii de nume din întreaga țara.
Persoane cu dizabilități ce-și duc suferința cu demnitate pe picioare, ajutați sau nu de cârje, sau în fotoliu rulant.
Nu prea ne vedeți pe stradă, prin marketuri, prin muzee sau săli de spectacole și de multe ori vă întrebați de ce avem nevoie de locuri de parcare și alte facilități dacă oricum stăm în casă.
Știm că cei mai mulți nu aveți timp să conștientizați că, ocupându-ne locurile de parcare, nu doar ne încălcați drepturile conferite de lege, ci ne și îngreunați viața!
Noi, persoanele cu dizabilități, vă cerem însă să vă opriți pentru o clipă și să vă puneți în locul nostru! Numai astfel, voi, șoferii ce parcați pe locurile de parcare ce ne sunt destinate, veți reuși să înțelegeți consecințele acțiunii voastre.
Așadar, nu ne mai ocupați locurile de parcare!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ca și prostia, nu e însoțită de suferință ci o provoacă celor din jur
Și apropo de faptul că nu m-a dus nimeni în spate, eu am astăzi o pensie de 5-25 de ori mai mică decât a unui fost magistrat sau polițist (a se vedea un fost director al Penitenciarului Colibași care are o pensie de... 78 000 de lei!). Și culmea - abia de curând mi s-a mărit și mie pensia fiindcă am lucrat aproape numai în gr. I de muncă, până atunci spunându-mi-se că n-am acest drept fiindcă eu am ieșit la pensie cu legislația pentru persoane cu dizabilități!
Prin urmare, rămâne cum am stabilit: statistic vorbind suntem o țară de lichele și de secături și ne merităm soarta cu vârf și îndesat căci ”piramida noastră socială este morbidă: vârful - bolnav de sifilis, temelia - de pelagră” (Octavian Goga) și ”fiecare popor își are conducătorii pe care și-i merită” (Karl Marx).
Asa ar trebui procedat si cu cei surprinsi in mijlocul intersectiei pe culoarea verde a celuilalt sens de mers. Pentru ca, cel putin in Bucuresti, fortarea intersectiei este SPORT NATIONAL ! Doar arzandu-l la buzunar simte omul, altfel.......
Cine ar trebui sa plateasca pentru toata infrastructura de camere video si supraveghere? Din cate stiu, parcarile supermarketurilor sunt in general proprietate privata. Nu ar fi deloc rentabil pentru ei, iar politia nu cred ca are nici parghiile legale, nici capacitatea administrativa sa gestioneze astfel de retele.
Si presupunand ca exista deja camere, un alt articol postat recent aici (vezi „Dă-te la o parte, săracule!”...) nu ma incurajeaza sa sper ca va fi mai bine.
Bascalie, bascalie, dar este trist, si denota lipsa de educatie si gradul mare de nepasare.
Asta a fost o glumă amară. Şi o întrebare cu răspuns cunoscut: din câte ştiţi dumneavoastră, câţi contravenienţi au fost amendaţi de autorităţi? Nu sunt amendaţi nici măcar cei care îşi parchează maşina sub semnul Oprire/Staţionare interzisă. D-apăi pentru neglijenţa (a se citi nesimţirea) de a parca pe locul destinat unor persoane "neglijabile".
Sunt convins ca ar fi vrut sa intre cu masina printre rafturi.
Sa claxoneze batranii ca-l incurca cu cosurile lor mai mult goale. Sa-i injure patimas si sa-i scuipe de la inaltimea masinii lui de teren.
Sa certe vanzatoarele de la raionul de mancare ca-i strica costumul lui lui Bo$$ cu mirosurile alea nasoale de cantina studenteasca.
Sa ciupeasca de fund domnisoarele si sa le invite la el la o “maslina”. “Păpușe, te fac o tura pana la raionu dă chiloți?”
Sa balacareasca sarantoacele de la case ca “e scumpe” rau chestiile din iarmarocul asta plin dă fomiști.
Dar cum n-a putut sa faca toate astea a parcat afara cat mai aproape de intrare pe, nu unul, ci doua locuri pentru persoane cu dizabilitati.
Spunandu-si probabil “Handicapatii dreacu! Ce-are ei nevoie dă parcari?! Ce, ei conduce?!”
Unuia sănătos poate i-e lene să meargă dar unul cu handicap nu poate, pur și simplu. Sau o face greu. Spre "distracția" celor sănătoși...
Ce inseamna "exagerat de mare" ??? E decizia managementului cate astfel de locuri sa aiba. Va e lene sa parcati 100 m mai departe si sa mergeti pe jos?
Nu este ""decizia menegementului"" dupa cum credeti dvs in mod eronat, ci este o directiva a UE care stabileste procentul de astfel de locuri de parcare alocate persoanelor cu dizabilitati.
La chestia cu ""lenea", nu ma voi obosi ca sa va acord vreun raspuns.
1. Dupa un accident de glezna urat, am fost intr-un scaun cu rotile opt luni, si in orteza si carje inca un an si ceva. In conditiile in care pe un loc de parcare 'normal' nu poate fi scos din masina scaunul cu rotile, ce ar fi trebuit sa faca persoanele care aveau grija de mine? Accidentul meu nu se putea numi 'handicap' permanent. Aveam totusi nevoie de spatiul albastru ca sa pot sa fiu data jos, sau sa ma dau jos din masina. (Cu orteza puteam sa conduc pe cutie automata, dar dupa aceea tot trebuia sa scot carjele, sa ma invart in carje, etc).
2. Batranii care nu se pot deplasa nu primesc tidula de handicap pentru masina, pentru ca in general, nu au masina. Eu si sora mea tot plimbam doamnele de o anumita varsta de la tara (Craiova), pentru ca avem senzatia ca faptul ca nu se mai pot deplasa singure nu inseamna ca trebuie sa putrezeasca in casa/curte. Ne-am gasit masina zgariata cu cheia pe ambele parti - da, o masina buna, mare, si noua, cu numar de Bucuresti. In conditiile in care din acea masina iesisera trei doamne de 85+ ani, doua scaune cu rotile, un cadru de mers, si el pe rotile si o masina de oxigen. Tin sa mentionez ca nici unul dintre celelalte locuri albastre nu erau ocupate, si ca 'babele' respective s-au bucurat foarte tare de iesirea in lume, de inghetata, de un cafe-frappe, cum se facea la Melba in tineretea lor, de cumparaturi, de vazut lumea, lucru care li se intampla din cinci in cinci luni, cand trecem eu si sora-mea pe acolo, cu masina de fite... Dar asemenea oameni n-au ce cauta la Mall, la Electroputere, cand ii cauta moartea pe acasa, nu?
3. Masinile persoanelor cu handicap au tendinta sa fie mari. Nu neeaparat de fite, dar mari. Pentru ca - rampa, diverse auxiliare, insotitori, etc.
Romania este perfect inaccesibila persoanelor cu handicap - daca nu as fi avut un sot si un tata, nu as fi putut iesi din casa opt luni. Il felicit pe domnul care a reusit sa isi ia carnet de conducere cu un handicap locomotoriu, dar a facut-o, pun pariu, cand era inca intreg. Pentru ca sistemul e facut sa tina persoanele cu orice fel de handicap departe de oamenii 'normali', si sa ii impiedice sa apara in public.
Rampele sunt construite in bataie de joc - ori esti schior de performanta, ori alpinist de performanta. Lift la metrou? nem. Borduri de 35 de cm? Absolut. Rampe, in autobuz? Hai sa radem.
Haideti totusi sa nu ne insultam, la stilul general. Nu de alta, dar locuiesc langa Carrefour Orhideea, in Bucuresti, si nu am vazut niciodata, dar niciodata, toate locurile albastre ocupate. Si nu, nu am parcat pe locurile albastre daca nu aveam absoluta nevoie sa o fac. Ever.
Mai sunt si idioti pe lume, dar nu chair toti sunt idioti. Cea mai buna solutie ar fi ca nenea acela care se plimba prin parcare, aiurea, la marile centre comerciale, sa observe cine parcheaza pe albastru, si daca nu vede un handicap, sa raporteze numarul masinii la Politie.
Daca vedeti un Audi Q7 pe un loc de parcare albastru, nu presupuneti automat ca soferul e jmecher. Pentru ca s-ar putea sa nu fie. Singurul lucru pe care l-a castigat razboinicul luminii care ne-a zgariat masina a fost faptul ca bunicii mele si prietenelor ei de o viata le-a stat distractia in gat, si au bocit masina pana acasa, iar data urmatoare cand au fost invitate s-au codit de numa'.
Nu m-ar deranja asta în cazul parcărilor supermarketurilor (acestea oferă, de regulă, locuri destule).
Mă deranjează însă cînd astfel de lucruri se înţîmplă pentru a "rezerva" (pe nemeritate) un loc de parcare lîngă blocul de rezidenţă!
In beneficiul acestora au dreptul să parcheze pe locurile speciale când transportă persoana în cauză, dreptul e acordat persoanei și nu mașinii. Singura obligație e să afișeze vizibil permisul de parcare.
In comparație, foarte puține astfel de persoane au și posibilitatea să circule, și mai puține să conducă. Școli de șoferi pentru ei sunt puține iar posibilitatea de a modifica o mașină era până acum cativa ani apropiată de zero.
Mulți gândesc la modul peiorativ despre persoanele cu handicap uitând că li se poate și lor întâmpla să ajungă așa, accidente se întâmplă mereu...Își bat efectiv joc, de la înălțimea unei sănătăți care e doar rodul întâmplării imaginându-și că aceia ar trebui să-si pună pătura pe cap și să stea naibii acasă.
Multe " măsuri " au fost luate de ochii UE și forțați de aceasta din care cauză au ramas destul de formale. Însă UE nu poate impune și o transformare de mentalitate, de aceea au rămas la putere nesimțirea și neam-prostia.
- daca este proprietate privata regula trebuie gestionata de catre el insusi. Poate institui un mod intern de penalizare (blocat roti+amenda) sau poate aloca sarcina verificarii certificatului de dizabilitat celor care vor sa parcheze. Pentru moment la Iasi doar intr-un singur mall se verifica (partial), in rest nu intereseaza pe nimeni.
- daca e domeniu public este clar: politia locala/rutiera trebuie sa se asigure ca regula este respectata. Mai trebuie adaugat ceva? Nu cred..
A te baza pe simtul civic este mult prea devreme pentru nivelul de moralitate al poporului nostru. Totusi articolul este foarte bun si necesar pentru a atrage atentie si a educa. Dar fara suport din partea autoritatilor sau responsabililor din partea comerciantilor va fi foarte dificil. Gardienii din malluri/magazine nu sunt instruiti sa faca asta si nici nu cred ca le cere cineva. V-as recomanda sa deschida discutii cu ei asociatiile din care faceti parte, daca nu exista, ar trebui sa va faceti una, neaparat. Ati putea izola un partener de discutie care doreste sa va ajute: un lant comercial, un magazin regional sau de cartier... si sa il declarati comerciant preferat pentru dvs. Puteti merge in sens negativ si sa declarati magazin nepreferabil pe cei care nu sustin cauza. Ati putea cere politiei locale/rutiere statistici privind amenzile pe subiectul asta apoi sa faceti o analiza prezentabila in mass media. Mai sunt abordari care va pot ajuta pe langa educarea cititorilor.
Sentimentul meu este ca gardienii din parcare de la Carrefour sau Kaufland vad un certificat de handicap intr-o hartie de zece lei. Ma rog.
Din nefericire, gardienii de parcare de la Carrefour sau Kaufland nu au dreptul sa dea amenzi. Pot insa sa angajeze o companie care blocheaza roti, si apoi sa cheme politia daca pot dovedi ca soferul foloseste ilegal locul de parcare.
Doar ca politia nu prea vine... :/
Sfaturile sunt insa bune, ca si articolul dumneavoastra. Problema este ca societatii, in general, nu prea ii pasa de persoanele cu handicap, care, cateodata, sunt prea putine si prea obosite de lupta de zi cu zi pentru a se organiza.
E nevoie si de implicarea celorlalti. Dati-mi, va rog, un PM pe Facebook, am cateva idei.