Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Site-urile care sug bani de la stat

Așa arată capitala României pentru orice om care nimerește aici, crezând că își va forma o părere despre București. Încercați să vă imaginați ce este în mintea unui om de afaceri străin care încearcă să afle unde va sta cazat în vizita sa sau care sunt taxele dacă vine să facă business.

Acesta este website-ul Primăriei București: litere mici, inghesuite, o platformă care este făcută să te descurajeze, să nu găsești nimic, să îți pară cât mai puțin prietenoasă, cât mai încâlcită. Să te oblige să te deplasezi la Primărie, să iei contact cu un funcționar plictisit, să stai plecat în fața gemulețului, iar el să te trimită la alt etaj pentru că tu, în calitate de contribuabil esti cam sărac cu duhul și îl deranjezi în timpul programului. Nu vei găsi aproape nicio informație despre cât a costat un metru de piatră cubică, de unde a fost cumpărată, în ce stadiu sunt lucrările de prin oraș. Pentru că nu ai acest drept.

Așa arată poarta de intrare pe net a capitalei Moldovei, Iași. Cele două orașe mari ale României - dar și alte reședințe de județ din țară - au câteva lucruri în comun. Website-uri care trădează dorința de a fi cât mai opac în cheltuirea bugetelor publice, investiții aberante în panseluțe scumpe. Și - evident - primarii acestor urbe care sunt îngropați în dosarele DNA. De fiecare dată când veți întâlni un site al instituției publice de pe care nu aveți acces la informație, să fiți siguri că acolo banii voștri sunt furați, alocați discreționar, virați prin licitații trucate. 

Cel mai mare dușman al corupției este transparența. Cel mai bun prieten al transparenței este tehnologia. 

În 2016 urmează alegeri locale, iar românii ar trebui să le ceară viitorilor primari să facă website-ul instituției si să treacă acolo fiecare leu cheltuit. În acest fel, bănci și coșuri de gunoi cumpărate la suprapreț cum a fost cazul primarului Robert Negoiță, așa cum am mai scris, nu ar mai fi posibile. Aveți site-ul de la Sectorul 3 aici. Conține mai multe poze, dar nu și cheltuielile publice detaliate. Nicăieri nici măcar un cuvânt despre firele de panseluță - fiecare cât trei alocații de școlar.

În stânga alineatului este o captură a site-ului Primăriei Amsterdam. Respectă normele elementare ale oricărei aplicații sau website care se vrea transparent și accesat de vizitatori. Este „user-friendly” și te duce exact unde vrei. Tot ce trebuie să faci este să spui din ce categorie faci parte: ești localnic, ești în vizită sau ești om de afaceri care dorește să investească în capitala Olandei. Informațiile de care ai nevoie sunt toate acolo - de la transport în comun, până la regimul impozitelor și muzeele din oraș. Intrați, jucați-vă, veți fi încântați de experiență. 

Un anunț făcut de fostul primar al Bucureștiului, la începutul anului trecut, șoca tagma specialiștilor și programatorilor IT din România. Sorin Oprescu era dispus să dea - atenție - 1 milion de euro pentru un nou site al orașului. Mai multe despre specificațiile pe care le menționa au fost publicate aici. „Dați-ne un milion de euro și legăm site-ul Capitalei la serverele NASA", exclamau doi prieteni care programează baze de date și au lucrat la firme de soluții pentru plăți cu cardul, știute pentru exigență la nivel internațional. 

România face performanțe inexplicabile. Este în top 15 la viteza internetului worldwide (statistici pe 2015), are specialiști, programatori și administratori de sisteme recunoscuți ca printre cei mai valoroși din lume de Apple, Microsoft și firme din Silicon Valley. Cu toate acestea, când vorbim de bani publici, lansează sisteme, aplicații și baze de date care costă enorm, durează ani la rând să fie gata, ca să nu meargă. Cardul de sănătate a fost peste 180 de milioane de euro, iar la câteva luni de la lansare, aflăm că CNAS nu are mentenanță asigurată și că, de fapt, toată arhitectura funcționează foarte greu. 

În haosul din ultimele două decenii, timp în care corupția s-a înfipt adânc în fiecare instituție a statului, România joacă într-o piesă de teatru absurdă: a reușit să-și facă două rețele de infrastructură la suprapreț, fără ca acestea să existe în fapt: sunt autostrăzile cu cel mai scump kilometru din lume și aplicațiile publice IT atât de costisitoare, dar care nu se mișcă. Pentru că ambele domenii au fost căpușate de firme apropiate politicienilor, date netransparent, iar în prețuri au fost incluse și șpăgile. 

Un Guvern sau o autoritate care vrea controlul absolut asupra fiecărui ban public cheltuit nu trebuie decât să urce toate informațiile pe net. Organizațiile non-profit, jurnaliștii, cetățenii vor înlocui orice instituție de verificare. 

Transparentizarea prin tehnologizare ar împiedica și rostgolirea pietrelor de moară la economia României. Puțini cetățeni ai acestei republici știu că, de exemplu, RATB (Regia Autonomă de Transport în Comun București) este menționată în toate rapoartele Băncii Mondiale și FMI, ca fiind unul din cei mai mari datornici. O companie de stat, administrată de stat, care nu are nicio șansă să se reformeze vreodată. Atâta vreme cât entități precum RATB sunt lăsate să funcționeze în această fraudă perpetuă, lupta împotriva evaziunii fiscale și creșterea ratei de colectare a banilor la bugetul de stat sunt o glumă cinică.

Am început acest text arătându-vă câteva exemple de website-uri ale primăriilor din Europa. Iată cum arată site-ul RATB. O regie care avea anul trecut datorii de peste 60 de milioane de euro la bugetele statului. Informațiile nu sunt actualizate, vizitatorul nu are un orar cu mijloacele de transport în timp real. 

Există voci în RATB spun că singura soluție pentru România și București ar fi lichidarea totală, concedierea tuturor angajaților, casarea a 90% din autobuze, trolee și tramvaie. Instituția este atât de viciată și are probleme atât de grave, încât vatmanii au ajuns să îi agreseze pe colegii care scot timpi buni pe traseu, iar multe femei de serviciu fură hârtia iginenică de la baie și puținele produse destinate curățirii vehiculelor.

În depouri, cei care nu trag cu furtunul combustibil cot la cot cu șefii și șoferii ca să-l vândă sunt de numărat pe degete. Despre punctualitate nu se pune problema. Imaginile cu stațiile RATB din Capitală după ce a nins arată foarte clar dimensiunea catastrofică a acestei companii, care alături de alte câteva, trebuie pur și simplu desființate și șterse. În locul lor ar trebui construite altele, de la zero, cu salariați selectați prin concurs. Dacă șansa transportului public din București este să aduci șoferii de la UBER în autobuze, atunci așa să fie. Fiecare minut stat în plus în rond la cafele și țigări de actualii RATB-iști, fiecare litru de motorină sustras sunt din bani publici tocați cu bună știință, iar această situație trebuie oprită.

Veți spune că RATB pierde bani pentru că Primăria subvenționează mult și nu plătește sau că tarifele de călătorie sunt prea mici. E adevărat, nu poate exista transport european de calitate dacă o călătorie costă 1,3 lei, adică mai puțin de un sfert de Euro, în jur de 20 de Eurocenți. Dar aceasta este altă discuție (ca în cazul TVR). E ca atunci când ai pacientul pe masă: oprești hemoragia mai întâi.

În dreapta, o captură cu website-ul companiei de transport din Londra. Oferă informații despre mașinile aflate la lucru în timp real, la secundă. Îi construiește clientului traseul optim dintr-un punct în altul al orașului. Este prietenos și vorbește cu vizitatorii. Afli fiecare tarif și care este cel mai convenabil, ești pus la curent cu vârfurile de trafic și cum să le ocolești.

Mai mult, pe site se vinde inclusiv publicitate, adică această platformă a devenit și sursă de bani. 


În strategia pe care Guvernul Cioloș o pregătește pe fiecare minister, între primele măsuri în top ar fi tehnologizarea României și tuturor companiilor care au capital public. Website-urile trebuie aduse la zi, aerisite, prietenoase pentru vizitator. Pe aceste portaluri ar trebui să vedem- așa cum scriam alte dăți- de la cât a costat un bec în Pașcani sau o coală A4 în Tulcea, până la câți funcționari are direcția de protecție socială a primăriei. De asemenea, fiecare om care are slujbă ar trebui să știe câți asistați sociali beneficiari ai venitului minim garantat există în localitatea lor.

Dacă primăria pune pavele în oraș, votanții plătitori trebuie să știe cât a costat fiecare cărămidă și lucrarea în ansamblu. Trebuie să poți depune hârtii pentru autorizații sau să plătești orice din fața calculatorului. Tehnologizarea înseamnă transparentizare. Iar punctul zero de plecare către orice reformă, inclusiv a sistemului bugetar, indiferent de domeniu, este tehnologizarea. S-ar putea să constatăm că avem prea mulți tăietori de chitanțe și purtători de dosare dintr-un birou în altul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Nu am făcut o analiză completă, dar cred că toate site-urile instituțiilor statului (ministere, primării...) sînt scrise mărunt, haotic, exact cum spune autorul, parcă intenționat ca să nu găsești nimic. Acest lucru este în acord cu așa-‑zisele „dezbateri publice” care sînt, din experiența mea, o adresă de e-mail care, dacă trimiți un text, nu returnează niciun răspuns, măcar unul automat de confirmare că ai trimis ceva.
    • Like 0
  • Situatia este intradevar extrem de grava in zona IT. Comparabila, daca nu mai grava decat starea infrastructurii de transport. Statul plateste zeci de milioane de euro pe "sisteme integrate", "platforme", "portaluri" care, in realitate, fie sunt doar niste amarate de siteuri, fie nu functioneaza si sunt supraevaluate. Sa luam primul caz. Toate institutiile, de la mici la mari, isi fac platforme prin ca faciliteaza accesul "nemarginit" la date. Date! In practica, e vorba de un site pe care se incarca in format pdf un document scanat. Asta cica se numeste "open data". Exista intradevar o initiativa laudabila numita data.gov.ro care isi propune sa agrege toate seturile de date din institutiile publice, insa mi se pare departe de a-si atinge scopul, in primul rand pentru ca nu poate rezolva problema de baza, si anume: calitatea datelor pe care le agrega si pe care le aduna tot de la institutii. Acestea fie nu au un sistem informatic si se rezuma la scanari de documente, fie au unul de proasta calitate. Ceea ce ma duce la a doua problema. Cum este posibil sa avem sistem pentru cardul de sanate atat de prost, in conditiile in care am platit 24 de milioane de euro pe el (fara distribuirea cardurilor si a cititoarelor)?!! Personal lucrez in industria de dezvoltare software si stiu ce efort presupune un astfel de sistem. Am citit si caietul de sarcini pentru acest sistem. Pot spune ca il putem trece in dictionar la sectiunea "caiet de sarcini cu dedicatie", doar citind sectiunea 1.1.1.42 Server de aplicatie. Dar dincolo de acest aspect, din experienta pot spune ca un sistem de 24 de milioane de euro este un mamut. Sa zicem totusi ca asta este pretul corect. Ceea ce ma duce la urmatoarea intrebare: cum e posibil sa livrezi un mamut in doar 9 luni, cat a fost termenul de executie??? Sa presupunem ca ar fi lucrat o armata de oameni pentru a-l livra intr-un timp atat de scurt. E ca si cum am spune ca 9 femei au nascut un copil intr-o luna. Pur si simplu nu se poate. Deci concluzia mea logica este ca sistemul fie a fost mult supraevaluat, fie nu a fost implementat complet. Tind sa cred ca putin din amandoua. Si uite asa s-au mai sifonat cateva milioane de euro in banii nostrii. N-am nicio indoiala ca mecanismul asta il putem regasi la multe "sisteme integrate", "platforme" si "portaluri" care fac parte din "strategia de digital governance".
    • Like 0
  • http://legislatie.just.ro
    • Like 0
  • Am lucrat în domeniu și am participat într-un proiect cu finanțare europeana de 15 miilioane de euro. Am participat ca ai sclav, nu ca și consultant pe proiect. Toată conducerea avea funcții în proiect și toată treaba a fost făcută de noi ăștia neplătiți.
    Echipamentele erau musai IBM cu toate ca erau cele mai proaste din serie deja depășite tehnologic și cu soft proprietar. IBM a făcut multe marsavii în sistemul public romanesc, inclusiv divizarea în mai multe firme mici prin care obținea contractele sa nu bata la ochi).
    Costul estimat de noi: 22-24.000 EUR.
    Software-ul pentru proiect era tot IBM (logic). Preț de lista: 33.000 EUR.

    Proiectele europene trebuie sa aibă o viata de viata de minim 3 ani. Software-ul respectiv intra in faza de End of Life in câteva luni de la achiziție (lucru clar specificat de IBM pe site) ceea ce însemna ca rămâneam fără suport tehnic 2,5 ani. Dacă se strica ceva nimeni nu ne putea ajuta.
    Hardware-ul (serverele) trebuiau sa funcționeze in regim de redundanta adică dacă cădea unul, celălat trebuia sa preia automat funcțiile celui căzut.
    La primul test făcut de noi a căzut tot sistemul si le-a luat "specialiștilor" de la compania care făcea implementarea 2 saptamâni sa-l re-pună in funcțiune.
    Am aflat apoi ca caietul de sarcini era făcut chiar de firma care făcea implementarea ( se presupune ca intri la închisoare pentru asta... Dar in România totul e posibil).
    Am avut o întâlnire cu firma in care le ziceam ca nu-și respecta angajamentele si in mai putine cuvinte ne-au făcut incompetenți. Le-am zis ca nu semnam si ne retragem din proiect si ca caietul de sarcini e făcut de ei si ca nu-s in stare sa ne dea ceva funcțional. Ce sa mai vorbim. A semnat șeful meu de atunci, noi am refuzat. Platforma a funcționat fix 2 luni.
    Povestea furtului unui milion jumate de euro din fonduri europene nerambursabile.

    De aia nu se întâmpla nimic in Romania. Atâta timp cât exista schema IBM-SIVECO si companiile căpușa create de ei nu se va întâmpla nimic bun.

    Softuri contabile, platforme de elarning, softuri de personall, de librarii, CRM-uri. Le-am văzut pe toate. Hoții peste Hoții dealingul anului.
    • Like 0
    • @ Zeno Popovici
      E 1,5 milioane de EURO ... am scris de pe mobil.
      • Like 0
  • Site-urile aerisite, prietenoase, responsive, sunt doar instrumente. Este nevoie de a se continua ceea ce se face in domeniul open data, datele in format deschis. Pentru ca pe de o parte un site care raspunde unor tipuri de utilizatori este un lucru bun. Dar este necesar ca datele despre executiile bugetare dar si despre alte transpuneri in practica ale politicilor publice, sa fie puse la indemana unor potentiali utilizatori, pentru folosirea lor secundara, in aplicatii, analize. O astfel de abordare este sustinuta sub conducerea lui Radu Puchiu, la SGG. Situl este aici http://data.gov.ro/#null Si mai este nevoie nu doar de instrument, cum am scris, si de o aplicare consecventa si tenace a unei politici publice privind transparenta si consultarile publice. Violeta Alexandru a mentionat intr-o intalnire la care am participat ca unul din obiectivele ei este publicarea practic, a statelor de functii, cine ocupa-ce pozitie, si mai ales locurile libere din aparatul public. Modelul pe care eu il cunosc este cel de la Uniunea Europeana, se numeste Who's Who, este aici http://europa.eu/whoiswho/public/
    • Like 0
  • Banda unica este solutia pentru Ratb. Vezi pe facebook hastgaul #ratb1 si pagina speedupb.
    Ratb este administrat de Primarie. Care tot primarie poate face banda unica in 1 luna. Deci acum primaria de fapt isi da cu tesla in...
    Dar facuta serios: banda galbena pe toate rutele imediat. Politie in intersectii sa dea amenzi.

    Situl iti ofera destul de multe info si destul de lejer. In timp real este imposibil fara banda unica.
    Se va reduce si traficul auto si aglomeratia din mijloacele de transport.

    Exista si app pt mobil: moovit care iti spune in timp real cand vine autbuzul.

    De PMUD ati auzit?

    Ps: cu wget poti obtine mai multe info de la un site.
    • Like 0
  • Acum ceva ani, am propus Primariei Bucuresti o aplicatie GRATUITA pentru a simplifica accesul la informatie. Povestea e lunga si interesanta, despre cum primarul de atunci, Basescu, a raspuns la un simplu email trimis la suparare, despre cum am instalat aplicatia, am scolit functionarii si totusi ea nu a aparut niciodata pe site etc. etc. Cand mi-am exprimat nedumerirea, la o conferinta cu IT-isti din administratia publica, o sala intreaga a ras de inocentza mea: "Cum adica, vrei sa dai ceva gratis Statului fara sa platesti spaga??!!"
    Cat despre dispretul fata de lege, acum cateva luni am analizat site-urile tuturor ministerelor. Singurele care nu ofereau o adresa de email de contact, desi legea o cere, erau Ministerul Sanatatii si cel al Educatiei. Situatie cunoscuta de ani de zile, de altfel. Am scris Primului Ministru, la Sanatate mi s-a sugerat sa scriu pe adresa pentru mass-media (pour les connaisseurs...), iar la Educatie li s-a rupt. De-abia dupa venirea dlui. Curaj a aparut o adresa de email si la ei si ma indoiesc ca va rezista prea mult.
    In concluzie, atata vreme cat nu va exista raspundere individuala a functionarilor publici, lucrurile vor continua sa functioneze prost.
    • Like 1
  • O opinie din interiorul domeniului:
    In companiile abonate la contracte cu statul exista chiar o politica de inhibare a oricaror intiative care a putea conduce catre produse mai bune. Nu doar ca nu esti lasat a faci lucrurile ata de bine cat poti, dar chiar esti incurajat sa n-o faci. Astfel produsele pentru domeniul public sfarsesc prin a fi ele insele corupte, la propriu si la figurat. Nici un soft de tipul asta nu respecta regulile tehnice de arhitectura si design a unui produs de buna calitate. Toate aceste produse contin capcane, si backdoor-uri toate destinate sa asigure contracte de mentenanta banoase pe care sa nu le poata derula decat aceste companii. Niciun client(institutie) nu detine codul sursa al produselor pe care le cumpara, iar in cazul in care il detine, acesta este atat de prost scris, fara documentatie si de cele mai multe ori cu parti lisa, de regula cele esentiale, incat oricarei alte companii i-ar fi aproape imposibil sa continue munca la acel produs, iar de cele mai multe ori solutia este sa o ia de la capat.
    • Like 0
  • Si site-urile asta sunt doar varful aisbergului. Imaginati-ve ce s-a intamplat cu sistemele informatice integrate din administratie. Am avut si eu ocazia sa particip la un proiect in care client era statul. Si am vazut exact cum se procedeaza. Bani sunt impartiti inainte sa apara ideea proiectului. Se creeaza reteaua, numai cu oameni de incredere bineinteles. Oamenii aia cauta cativa fraieri, care sa faca toata treaba fara sa stie exact cati bani sunt in joc, iar licitatia se face doar ca sa existe acoperire legala, cu cat mai putina transparenta. Daca fraierii se mai desteapta si afla cum stau lucrurile, isi baga cracu si aleg sa faca doar treaba in privat. E prea bine inchegata mafia ca sa poti schimba ceva, dar daca alegi sa nu mai sustii mascarada, cu statul raman sa lucreze doar fraierii care nu inteleg mare lucru, si aia nu pot sa faca treaba prea buna, dupa cum se vede. Sper sa se schimbe ceva pana la urma.
    • Like 0
  • Kevin check icon
    Lucrez in domeniu si am auzit niste povesti incredibile de la persoane care au avut ocazia sa lucreze in proiecte la care statul este clientul. Pe scurt: in unele cazuri totul se face cu picioarele pentru ca statul nu verifica foarte bine. Nu vrea sau nu are specialisti. Si desigur, la suprapret. Ar trebuie ca toate licitatiile si cerintele sa fie publice si s-ar descoperi multe lucruri interesante acolo.
    • Like 1


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult