sursa foto: Profimedia
Se întâmplă uneori să privești în urmă spre un obiectiv pe care ți l-ai dorit mult timp și pe care, în sfârșit, l-ai atins. Momentul în care reușești aduce aproape întotdeauna o senzație de ușurare și satisfacție. Pentru o perioadă scurtă, apare sentimentul că lucrurile sunt în sfârșit în ordine și că stima de sine primește o confirmare. Ai demonstrat că poți. Ai confirmat că ești capabil.
Totuși, dacă ai trecut prin astfel de momente, poate ai observat ceva curios. După ce entuziasmul inițial se estompează, mintea începe să caute următorul obiectiv. Următorul pas. Următoarea confirmare.
Când performanța începe să definească valoarea personală
În multe contexte sociale, ajungem să asociem rezultatele cu valoarea personală. Sistemele în care creștem sunt construite în jurul performanței și evaluării. La școală, suntem comparați prin note. La facultate, prin examene și rezultate academice. La muncă, prin performanță, productivitate și promovări.
În timp, mesajul implicit devine familiar. Dacă performezi bine, înseamnă că ești valoros. Dacă rezultatele sunt slabe, apare ușor impresia că ceva este în neregulă cu tine. În psihologie, mecanismul este descris prin conceptul de contingent self-worth. Acesta spune că mulți oameni își bazează stima de sine pe anumite domenii ale vieții, cum ar fi performanța academică, competiția sau aprobarea altora.
Atunci când valoarea personală depinde de aceste domenii, stima de sine devine foarte sensibilă la context. Succesul poate crește temporar sentimentul de valoare personală, iar eșecul îl poate diminua rapid.
De ce realizările nu rezolvă complet problema
La prima vedere, pare logic să credem că performanța construiește în mod natural încrederea în sine. Dacă obții rezultate bune în mod constant, este firesc să te simți mai sigur pe tine. Totuși, există o limită a acestui mecanism.
Orice realizare devine, în timp, noul punct de plecare. Ceea ce ieri părea un succes important devine astăzi normalitate. Ceea ce astăzi pare o confirmare puternică devine mâine standardul minim. Din acest motiv, atunci când valoarea personală depinde de performanță, fiecare rezultat creează și o presiune nouă. Dacă acest proiect a mers bine, următorul trebuie să fie cel puțin la fel de bun. Dacă ai demonstrat ceva o dată, apare nevoia de a demonstra din nou.
În astfel de situații, nu mai muncești doar pentru a face lucrurile bine. Ajungi, uneori fără să îți dai seama, să muncești pentru a demonstra că meriți.
Paradoxul care apare atunci când valoarea depinde de rezultate
Un lucru interesant este că persoanele care își bazează valoarea personală pe performanță pot avea fluctuații mai mari ale stimei de sine. Fluctuațiile nu apar din lipsa rezultatelor bune. Ele apar atunci când rezultatele capătă o încărcătură personală foarte mare. Un succes devine o dovadă că ești suficient de bun. Un eșec devine ușor o dovadă că nu ești.
În timp, această asociere poate crea o presiune constantă. Fiecare evaluare, fiecare proiect și fiecare comparație pare să aibă mize mai mari decât în mod normal. Ceea ce începe ca o dorință sănătoasă de a progresa se poate transforma într-o nevoie continuă de confirmare.
De ce mintea leagă atât de ușor performanța de identitate
Nu este greu de înțeles de ce apare această confuzie. Performanța este vizibilă și ușor de măsurat. Rezultatele pot fi comparate, evaluate și transformate în indicatori clari. Valoarea personală, în schimb, este mult mai dificil de măsurat. Este o experiență interioară care nu apare în rapoarte, statistici sau evaluări anuale.
În lipsa unor repere clare, mintea folosește ceea ce este la îndemână. Dacă rezultatele sunt cele mai vizibile lucruri din viața noastră profesională, ele devin rapid un indicator aparent al valorii personale. Doar că performanța și valoarea personală nu sunt același lucru.
Întrebarea care schimbă perspectiva
Uneori este util să te oprești câteva minute și să privești lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Gândește-te la o realizare care a contat mult pentru tine. Un moment în care ai simțit că ai demonstrat ceva important. Întreabă-te apoi cât timp a durat sentimentul de confirmare. A rămas stabil sau a fost înlocuit, la un moment dat, de următoarea provocare?
Această întrebare nu diminuează valoarea realizărilor tale. Ele rămân importante și spun multe despre abilitățile pe care le ai. Dar te poate ajuta să vezi o diferență importantă. Performanța spune ceva despre ceea ce faci într-un anumit context. Valoarea personală spune ceva despre felul în care te percepi ca persoană, dincolo de rezultate.
Performanța contează, dar nu spune toată povestea
Ambiția, dorința de progres și munca susținută pot duce la rezultate valoroase. Ele pot deschide oportunități și pot crea schimbări în viața noastră. Problema apare doar atunci când rezultatele devin singura sursă de validare personală.
Poate că una dintre cele mai utile schimbări de perspectivă este să privim performanța ca pe o parte a vieții noastre, nu ca pe definiția identității noastre. Realizările pot spune multe despre competențele noastre într-un anumit moment. Nu spun însă totul despre cine suntem.
Surse:
Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. Psychological Review, 108(3), 593–623. https://doi.org/10.1037/0033-295X.108.3.593
Crocker, J., Luhtanen, R. K., Cooper, M. L., & Bouvrette, A. (2003). Contingencies of Self-Worth in College Students: Theory and Measurement. Journal of Personality and Social Psychology, 85(5), 894–908. https://doi.org/10.1037/0022-3514.85.5.894
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.