Foto Inquam Photos / George Călin
Parlamentul României este ilegitim încă din 2009. Această situație a apărut imediat după ce Referendumul din 2009 a fost validat, cu o participare de peste 50% și cu o favorabilitate de circa 80%. Este vorba despre Referendumul ințiat de președintele Băsescu, cu privire la parlamentul unicameral (78% au votat pentru), pe de o parte și la reducerea numărului de parlamentari, la 300 (88% au votat pentru), pe de altă parte. A fost evident că oamenii și-au dorit aceste două lucruri iar exprimarea voinței populare nu a lăsat loc de dubii.
După 11 ani, suntem invitați, din nou, să votăm 465 de parlamentari, în două camere. E evident pentru toată lumea că ceva nu se leagă. Însă cei mai informați ar putea susține că suntem în plin absurd. Singurul sens al existenței Parlamentului este reprezentarea voinței populare. Dragi parlamentari, ce nu ați înțeles? Cum de vreți să fiți tot 465?
O societate educată să accepte formula „nu se poate” atât ca explicație, cât și ca scuză, își dezvoltă atât răbdarea și cât și toleranța față de nedreptate. Nu se poate a fost și scuza conducătorilor noștri, cea cu care ne-au aburit de atunci încoace. Explicațiile prezentate, timp de 11 ani, pentru menținerea situației actuale, sunt bineînțeles birocratice. Ca de obicei, în societatea noastră, birocrația este mai prețuită decât voința populară, iar aparenta ei complexitate trebuie protejată. He, he, e complicat, trebuie să schimbăm Constituția, nu e așa de simplu, zic ei.
Ba da, eu cred că e deosebit de simplu. Iar 88% dintre noi credem că este, de 11 ani, cel mai urgent lucru pe care trebuia să-l faceți, pentru a avea legitimate. Dacă votul pentru parlamentare merge către o persoană sau către o listă, adică, doar teoretic, către o ideologie sau către un program, în cazul Referendumului, nu mai există nuanțe, nu merge nici o eschivă subiectivă. Aici nu o mai poți scălda, ca la autostrăzi sau pensiile speciale. Concluzia oricărui Referendum este o instrucțiune clară și directă, de la popor către reprezentanții săi, la fel cum se întâmplă în Elveția, unde s-au organizat peste 600 de consultări populare, până acum. Iar, în 2009, 88% dintre români, v-au spus răspicat: Organizați-vă maximum 300 de inși, într-o singură cameră. Nu ne interesează cum faceți, ce hârtii trebuie să semnați sau care dintre voi își pierd pensiile. Doar faceți!
După 11 ani suntem chemați din nou să votăm o grupare ilegitimă, organizată în două camere, cu 465 de membri. Iar ei, ni se va spune, vor reprezenta voința populară. Domnilor, în formula asta, nu aveți cum să reprezentați voința populară. Sunteți pur și simplu prea mulți. Și arătați cam ca o echipă de fotbal care vrea cu tot dinadinsul să joace în 18, când toată lumea știe că fotbalul se joacă în 11.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ei sunt acolo pentru binele lor și al neamurilor lor. Nu al tău. Vezi ca dacă mai vorbești urat te bate jandarmeria.
"Numărul de cetățeni pe care îi reprezintă în medie un parlamentar (cunoscut și ca normă de reprezentare) este cifra cea mai simplă și la îndemână care permite comparații. Conform Uniunii Inter-Parlamentare (IPU) media globală este de 146.000 de locuitori per parlamentar...[3]
Conform legii electorale în vigoare la alegerile din 2012[4], în România norma de reprezentare era de 70.000 de locuitori la 1 deputat și 160.000 de locuitori la 1 senator. În Parlamentul actual, Camera Deputaților are 394[5] de membri, ceea ce înseamnă că un deputat reprezintă în medie 55.025 de persoane, iar Senatul 176 de membri, ceea ce înseamnă că un senator reprezintă în medie 123.182 de persoane. Prin comparaţie, un membru al Camerei Comunelor reprezintă în medie 94.000[6] de cetățeni, un deputat în Parlamentul maghiar 26.000, iar un membru al Camerei inferioarei irlandeze – Dail 27.000...
Deși calculată în funcție de populație, norma de reprezentare nu poate crește extrem de mult în statele mai mici pentru că ar periclita asigurarea reprezentativității și de asemenea, a calității activității parlamentare. Este vorba, de exemplu, despre necesitatea de a avea un număr de parlamentari și comisii parlamentare suficient de mare pentru a facilita specializarea legislativă."
https://www.openpolitics.ro/despre-dimensiunea-parlamentului-comparativ-si-teoretic/
-- e adevărat că a fost votat un referendum dar avem obiecții majore față de modul în care s-a ajuns acolo ; -- În prima perioadă de ”domnie” a sa la Cotroceni, mafiotul nr. 1 al țării (TB) a inițiat și a desfășurat o campanie de demonizare a parlamentului, exacerbând unele aspecte ;
-- după aproape un an de demonizare a venit cu inițiativa referendumului, pe un teren ”pregătit” ;
-- O DEZBATERE cu argumente pertinente pe număr de parlamentari și pe nr. de camere ale parlamentului NU A EXISTAT !
-- în aceste condiții alegătorii au înghițit gălușca pregătită de TB și au votat zdrobitor pentru reducerea numărului de parlamentari și a numărului de camere ; -- astfel, manipulatorul de meserie Petrov și-a făcut mendrele cu ajutorul celor cu mai puțini neuroni, manipulați cu ușurință,
În aceste condiții, au existat contraargumente serioase din partea celor care luau în considerare mai multe aspecte, între care și tradiția bicameralismului în România și (cu colaborarea celor care se temeau că-și vor pierde fotoliul de parlamentar) rezultatul referendumului nu a fost însușit de politicieni în parlament.
Personal pledez pentru următoarele măsuri :
1-- reducerea la maxim 400 a numărului de parlamentari ;
2-- menținerea bicameralismului ;
3-- desființarea privilegiilor pentru parlamentari ; în acest fel se va reduce numărul celor care fac orice ca să ajungă parlamentari ;
4-- în parlament să intre reprezentanți ai tuturor categoriilor/păturilor sociale, care au o instruire/educație corespunzătoare (să mai scadă numărul juriștilor/avocaților, să intre mai muți ingineri, economiști, profesori precum și oameni care au doar studii medii dar și antreprenori din economie, cercetători, inclusiv fermieri) ;
5-- la dezbaterile în plen din parlament, prezența să fie obligatorie pentru toți ;
6-- deputații și deputații să beneficieze de personal auxiliar la cabinetele din teritoriu limitat la maxim (= 1) !
7-- cei care au afaceri să angajeze personal specializat pentru gestionarea lor ;
8-- programul activității din parlament să prevadă minim 4 zile pline, nu ca acum când încep lunea spre seară (sau marți dimineață) și se încheie joi la prânz !
9-- să se elimine multitudinea de drepturi salariale pentru activitatea din parlament.
10-- candidații înscriși pe liste de partid să aibă experiență profesională dar și realizări notabile, nu doar școli urmate.
În plus, campaniile electorale să permită întrebări din partea electoratului/publicului la care candidatul să fie obligat să răspundă ; de asemenea, la începutul oricărei sesiuni de dezbateri publice, moderatorul să prezinte dosarul de candidat cu toate capitolele de interes (loc naștere, scoli urmate, cazierul judiciar, locuri de muncă avute și rezultatele deosebite acolo unde există, ș.a.)
Șamd ...!
In ce-l priveste pe t.b. nu as zice ca el a fost cel mai mare mafiot al tarii. Cei mai mari au fost emanatii profitori, tradatori si vanzatori de tara de dupa mascarada numita revolutie. Si urmasii lor, actualul psd cu avortonii din jurul sau. Astia sunt cei mai mari mafioti. Nu o sa-mi pangaresc memoria insirandu-le numele. Ii stiti foarte bine.