Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Stimați pasageri Blueair, în caz de goluri financiare, masca de oxigen a statului cade automat. Dar nu pentru voi

Blue Air - pasageri

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Am parcurs rândurile transmise în spațiul public de către fostul CEO al Blueair, ca răspuns la propria opinie cu privire la situația actuală a companiei și respectiv la câteva cauze care au generat-o. Încă din titlu se remarcă faptul că este un titlu de glorie, un avantaj competitiv să fii bun contribuabil în România. Spre știința fostului CEO sunt milioane de persoane fizice și zeci de mii de firme care au această calitate. Desigur, că cifra de 100 de milioane de euro menționată are darul de a epata. Dar, pe de o parte, perioada selectată este absolut arbitrară, iar pe de altă parte, uită tocmai dimensiunea ajutorului de stat primit și evaporat. Opinia mea solicita contribuția netă, cu alte cuvinte ambele fluxuri financiare. Fostul CEO are o vastă experiență în plan economico-financiar (nu știu dacă și aviatic) încât să omită din necunoștință termenul menționat.

Mai mult, se precizează faptul că principalii competitori nu au plătit nicio contribuție către statul român. În primul rând trebuie precizat că respectivii concurenți au alt domiciliu fiscal. În al doilea rând, firme reputate de consultanță economică și financiară, la care ani buni a lucrat și fostul CEO, acordă servicii specializate de optimizare fiscală clienților, inclusiv în domeniul transporturilor aeriene. În al treilea rând, acei competitori la care se face referire, deși sunt departe de a fi companii model în sectorul menționat, nu au uitat niciodată proprii pasageri prin aeroporturile lumii, lăsându-i să se descurce pe cont propriu, deși au cumpărat un bilet care, din punct de vedere juridic, nu este altceva decât un contract între două părți, din care doar una și-a îndeplinit obligațiile.

Sunt acuzat indirect de superficialitate, invocându-se faptul că în realitate situația este mult mai complexă. Aici sunt nevoit să recunosc că așa este: nu am folosit în fundamentarea propriei opinii decât surse publice, prima fiind site-ul companiei ale cărei avioane se odihnesc undeva în Cehia (or plăti în perioada asta taxe și contribuții numai în România?). Site-ul respectiv nu are absolut nicio informație economico-financiară actuală, ci câteva destul de vechi și, evident, demne de pus în vitrina virtuală. Desigur, se va invoca faptul că nefiind companie publică, nu există obligația de a publica situațiile financiare. Asta în timp ce principalii competitori, la care cu emfază se face referire în titlul sub care a fost publicat răspunsul la opinia subsemnatului, sunt companii publice, listate, care aplică principiile și codul de guvernanță corporativă. Găsiți atât pe site-ul Ryanair, cât și Wizzair absolut toate situațiile financiare ale acestora. Semiobscuritatea în care stă compania autohtonă, companie care a digerat recent, pe nemestecate, banul public, adică al tuturor contribuabililor de bună credință la care m-am referit și mai devreme, servește probabil anumitor interese.

În rest, probabil că așteptați cu nerăbdare data reluării zborurilor. Îmi pare rău să o spun, dar vă cam înșelați: din punct de vedere economico-financiar este cvasi-imposibil ca o companie aeriană să opereze profitabil, subliniez profitabil, cu o flotă de numai 5 (cinci) avioane în condițiile în care, după cum am afirmat în opinia precedentă, ponderea cheltuielilor fixe în costul total este imensă, iar efectul economiilor de scară este evident. Acei competitori direcți, invocați de către fostul CEO, au flote proprii formate din sute (!) de avioane, unul dintre ei chiar confirmând zilele acestea o nouă comandă către Airbus, pentru câteva zeci de aeronave.

Nu pot încheia fără a remarca faptul că statul român, pe de o parte, lansează programe pentru reîntoarcerea acasă a românilor emigrați pe această planetă, iar pe de altă parte îi uită în aeroporturi străine pe băștinași, invocând faptul că nu poate interveni în sectorul privat. Așa e, nu poate interveni în sectorul privat cu câteva zeci de mii de euro, o face doar cu zeci de milioane de euro (vezi ajutorul de stat evaporat în nici doi ani).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult