Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia
Din 28 martie, acesta fiind deadline-ul pentru venirea studenților în Cluj la Universitatea Babeș-Bolyai, trăiesc experiența de a merge la facultate în format complet clasic (anterior am studiat într-o formă de scenariu hibrid în prima parte a semestrului al II-lea). Sumarizând criticile studenților nemulțumiți de insistența Ministerului Educației de a reveni cât mai repede la scenariul față în față, da, se putea amâna revenirea până la toamnă, da, ne mai puteam descurca online sau hibrid, da, e anormal să te stabilești la Cluj dintr-odată în 2 săptămâni, în mijlocul lui martie, da, e greu să faci loc în cămine pentru toți, da, se știa că prețurile la chirie vor sări absurd dacă toți studenții se vor stabili brusc în Cluj. Da, da, da!
Dar, dincolo de toate greutățile, absurditățile, haosul și dezacordurile din triunghiul studenți-universități-minister, aproape că savurez fiecare oră petrecută într-o sală de curs din incinta facultății.
Profesorii cu care am interacționat chiar și-au dat interesul pentru a ne asigura un învățământ online la standarde cât mai înalte, dar am văzut cum se transformă orice prelegere, prezentare, activitate de seminar, lucru în echipă și dezbatere (mai mult sau mai puțin aprinsă) când te deconectezi de pe Zoom și intri în sala de clasă. Internetul prost sau semnalul picat nu te împiedică să îți duci ideea la capăt, poți pune mai ușor întrebări, poți interacționa mai ușor cu ceilalți, mai multe persoane participă la conversații; iar dacă ți-e somn, nu te poți întinde în pat ca să mai dormi puțin, ci îți iei o cafea la pachet și reziști cât scrie în orar că trebuie să reziști.
Toate acestea par niște truisme pe care probabil toți le știm, dar cred că le-am uitat, cel puțin pentru câteva zile, odată cu tranziția bruscă cu care a trebuit să ne conformăm și stresul evident la care am fost supuși. După părerea mea, lucrul cel mai important este că în sfârșit facem școală! Și nu am auzit atât de mulți studenți exclamând cu patos acest fapt. Toți cei care suntem elevi și studenți putem argumenta la foc continuu de ce sistemul românesc de educație este într-o stare deplorabilă, însă ultimii 2 ani ne-au arătat că se poate și mai rău, mult mai rău; că putem accelera involuția, analfabetismul, abandonul și indiferența față de cunoaștere și dezbatere prin simpla înlocuire a acelei imperfecte săli de clasă cu un ecran.
Primul meu text trimis și, după multe emoții și speranțe modeste, publicat pe Republica este tocmai despre o problemă cu care toți elevii de liceu se confruntă – enervantele și inutilele comentarii literare pentru bac –, îmi susțin și astăzi opinia exprimată în acel articol, dar acum vreau să mulțumesc (soartei, Providenței, universității, Guvernului, mai puțin important cui) pentru oportunitatea pe care o am, aceea de a beneficia cu adevărat de educația oferită de o facultate respectabilă. Bun, rău, indiferent cât de departe de ce dorim să fie este sistemul nostru de educație clasic, eu aleg azi să îl prețuiesc și să mă bucur cât pot de el, pentru că, dacă cumva ați uitat, 2 ani nu am avut deloc educație, și daunele se vor arăta negreșit în viitor. Mai puteam aștepta câteva luni, dar cine știe, poate e mai bine că am câștigat câteva luni de școală veritabilă. Oamenii gândesc, într-o oarecare măsură, prin actul de a vorbi, iar a purta un dialog față în față, într-un mediu academic, este poate cea mai sănătoasă metodă de a vorbi, de a comunica. Prin urmare, haideți să ne bucurăm că avem iar ocazia de a gândi și a ne dezvolta sănătos, sau cel puțin infinit mai sănătos decât prin iadul educațional al online-ului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
I-auzi cata iadul e pe-acolo.
Tststs.
Pt altii e altceva.
Relativitatea asta...
<<Moduri de învățare
Walter Burke Barbe și colaboratorii au propus 3 moduri de învățare distincte (identificate adesea cu acronimul VAK).[5]
Modul Vizual
Modul Auditiv
Modul Kinestetic
(...)
Barbe și colaboratorii au remarcat că aceste moduri de învățare pot să se manifeste independent sau în combinație, se pot schimba în timp și pot fi integrate odată cu maturizarea.[6] Ei au subliniat că punctele forte ale unei persoane diferă de preferințele” acesteia.[6]:378 This disconnect between strengths and preferences was confirmed by a subsequent study.[7]
Modelul VAK/VARK al lui Neil Fleming
Modelul VARK propus de Neil Fleming[8] extinde modelele anterioare bazate pe modalități senzoriale, cum ar fi modelul VAK al lui Barbe si colegii sau a sistemelor de reprezentare ( VAKOG ) din programarea neuro-lingvistică .
Cele patru modalitati senzoriale în modelul Fleming sunt :
învățare vizuală
învățare auditivă
învățarea prin citire / scriere
învățare kinestezică
Iată în continuare caracteristicile celor 4 stiluri de învățare:
elevii cu dominantă vizuală au o preferință pentru a vedea (materiale vizuale care reprezintă ideile care utilizează alte cuvinte metode, cum ar fi grafice, diagrame, diagrame, simboluri, etc.).
școlarii care invață auditiv cel mai bine asimilează prin ascultare (prelegeri, discuții, benzi, etc.).
elevii care învăță prin citire / scriere sunt studioși și asimilează prin documentare în biblioteci, au în general rezultate bune la școală.
elevii cu dominantă kinestezică preferă să învețe tactil, prin experiență în mișcare, să atingă și să facă ( explorarea activă a lumii, proiecte științifice, experimente, etc.).
Elevii pot utiliza modelul pentru a identifica stilul de învățare preferat și, se pretinde, a maximiza învățarea lor prin concentrarea asupra modului care le aduce beneficii mai mult.>> https://ro.wikipedia.org/wiki/Stiluri_de_%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bare