Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Suntem în „deceniul autostrăzilor”, tocmai acum, când nu mai credem că vor fi făcute

Șantier autostrada

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Greu s-au urnit multe dintre proiectele majore de autostrăzi din România. Atât de greu, încât nici nu ne vine să mai credem în termenele de realizare avansate.

Atât de greu, încât acum vedem o grămadă de articole de presă despre antreprenorul român care livrează la termen, iar uneori înainte de termen unele bucăți de autostradă, linii de centură și alte elemente de infrastructură. Faptul că o companie românească își face treaba în construcția de autostrăzi, drumuri expres sau linii de centură, uneori chiar mai bine și mai repede decat alte grupuri internaționale de pe piață a ajuns să fie o știre. 

Atât de mare este complexul de inferioritate acumulat în noi, atunci când vine vorba de infrastructură. Atât de mult am ajuns să credem, în peste 30 de ani, că în Romania nu se poate, încât să ne minunăm că cineva își face treaba și își respectă termenele.

Perioada 2022 – 2030 se prefigurează a fi cea mai efervescentă în ce privește terminarea unor autostrăzi și drumuri expres. Acesta poate fi „deceniul autostrăzilor”. Desigur, ar trebui să urmeze „deceniul spitalelor” și multe alte laturi de dezvoltare, în care multă lume nu mai crede.

Mă uit ce îmi spun prieteni de-ai mei atunci când readuc în vedere darea în folosință a marilor autostrăzi pe care le așteptăm:

  • unii se întreabă dacă, în viața asta, vor apuca să treacă peste Carpați pe o autostradă din România. Planificarea actuală arată că în 4 ani ar trebui să se întâmple asta.

Conform site-ului 130km.ro:

  • în 2023 e în plan deschiderea a 80 de km de autostradă, pe A3 în Transilvania și pe A0, în jurul Capitalei.
  • în 2024, sunt așteptate primele inaugurări pe A7, între Ploiești-Buzău și pe unele segmente dintre Buzău și Focșani.
  • în 2026 este planificat ca de la Ploiești la Pașcani să se circule doar pe autostradă.
  • în 2027, cum indicam mai sus, ar trebui ca pe Sibiu – Pitești să se circule pe autostradă.
  • Pot înțelege scepticismul multora dintre noi. Pe undeva îl am și eu, pentru că și eu mă întreb dacă vom reuși toate acestea. 

Pot înțelege scepticismul multora dintre noi. Pe undeva îl am și eu, pentru că și eu mă întreb dacă vom reuși toate acestea.

Un prieten din imobiliare povestea recent cum, cu câteva zile înainte de inaugurarea metroului Drumul Taberei din București, prețurile în cartier nu crescuseră mai deloc. Atât de mult lumea nu credea că e posibil. Și abia după inaugurarea efectivă, în următoarele 1-2 luni s-au văzut creșteri de preț la apartamentele de pe traseu.

Ne-am învățat unii pe alții să nu credem în noi.

Dacă suntem la egalitate cu Portugalia în privința PIB-ului pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare conform Eurostat, noi ne apucăm să vorbim despre ce plaje și ce turism au portughezii. Și ce autostrăzi. Cumva, ghinionul nostru fiind acela că Bucureștiul, Clujul sau Constanța nu au deschidere la Atlantic și n-ai ce să mai faci.

Dacă îi spui acum cuiva că Bacăul are un potențial de dezvoltare pe următorii 10 ani, ori că Suceava sau Focșaniul devin mai bine poziționate pentru următorul deceniu, s-ar putea să îți spună că nu crede. Așa cum nu a crezut nici în inaugurarea metroului Drumul Taberei, decât atunci când s-a suit în el.

Oare cum am lua deciziile de investiții dacă am crede în realizarea unei mari părți din aceste lucruri? Cum am investi mai departe la Bursa de Valori București, cum am investi în imobiliare și ce proiecte private am derula mai departe în România?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ion check icon
    Eu le așteptam acum 10 ani. De acum în colo nu mă mai interesează decât în măsura în care facilitează transportul de mărfuri. Când vom termina noi principalele autostrăzi cuvântul de ordine va fi transportul în comun și feroviarul.
    • Like 1


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult
sound-bars icon