Până în 1990 am trăit într-o cultură în care am învățat că tot ceea ce se întâmplă în clandestinitate sau ilegalitate este bun și trebuie susținut. Mă refer la toate filmele despre crearea rezistenței și lupta în ilegalitate, despre filmele cu Pistruiatu sau despre cele în care juca Sergiu Nicolaescu. Totul era clandestin, manifestele se împărțeau în mod clandestin, întâlnirile tovărășești se petreceau în mare secret, eroii acelor timpuri se întâlneau „seara, la depou”, anumite întâlniri se petreceau în apartamente clandestine. Cei care luptau de partea binelui, de obicei, o făceau în clandestinitate.
Era fascinantă atmosfera acelor filme prin faptul că totul era secret, nimic nu era public, locațiile erau secrete, erau cunoscute doar de cei inițiați. Exista o fraternitate, o solidaritate tacită a muncitorilor, nu se trădau, nu se turnau între ei, chiar de erau supuși torturii. Exista un sprijin, uneori tacit, alteori manifestat ca atare. Existau tot felul de parole și coduri folosite de cei ce operau în mod clandestin pentru a nu se deconspira. Totul se baza pe încredere, dacă nu exista încredere nu erai primit în acel club restrâns.
Tot aceeași atmosferă o regăsim și în filmele despre perioada Prohibiției din America. Acolo era interzisă comercializarea alcoolului, dar cele mai bune petreceri erau exact în locurile în care se consuma alcool.
Nu îmi doresc să fac o cronică a filmelor sau serialelor care au rulat în acea perioadă. Vreau doar să fac o paralelă între atmosfera filmelor de atunci și viața fumătorilor de țigări sau de trabuc din zilele noastre, sfârșitul anului 2016.
Și ca să nu existe nici un fel de supărare, le recomand nefumătorilor să se oprească aici, le recomand celor indignați de fumul de țigară să citească altceva. Acest articol nu este pentru cei ce spun „am fost într-un club și îmi put hainele a fum de țigară” sau pentru cei care spun „noi suntem nefumători, ne deranjează fumul și vă rugăm să nu mai fumați aici” sau pentru cei ce flutură din mână dramatic, teatral, cu gesturi largi ca să arate cât sunt de deranjați de fumul de țigară.
Cu câteva luni în urmă, lumea mergea la cafenea și consuma un espresso, lung sau scurt, cu lapte sau fără și fuma o țigară. Vremuri de curând apuse.
Și ca să fie și mai clar, sunt nefumător, nu fumez țigări, țigarete. Recunosc că fumez numai trabuc, din când în când. Înainte de intrarea în vigoare a legii privind interzicerea fumatului în locurile publice, fumam, din când în când, trabuc în cigar lounge-uri, și erau câteva locații foarte bune. Acum s-au închis.
Pentru cei ce nu au fumat niciodată trabuc, trebuie să știe că trabucul nu se trage în piept, ca țigara. Se pufăie și toată plăcerea vine din papilele gustative și, în funcție de fiecare marcă de trabucuri, poți să simți gusturi minunate de cafea, ciocolată, vanilie, coajă de pâine scoasă de la cuptor, de piper, de soare.
15 martie 2016 a fost ultima zi în care s-a putut fuma în spațiile publice. Last smoking day! Așa că s-a organizat un priveghi excepțional. Anunțul evenimentului era următorul: Îngropăm fumatul în spații închise! Pentru că 15 martie este ultima zi în care putem pufăi legal în spații închise, vom sărbători cum se cuvine această zi cu mult fum și cu mult whiskey irlandez. Vom combina țigările cu dulceața unui Redbreast single pot still 12 yo Irish whiskey, cu notele spicy ale unui Teeling single grain Irish whiskey și cu aromele fructate ale unui Bushmills 10 yo single malt Irish whiskey. Afumarea va avea loc în data de 15 martie. A fost o petrecere excelentă, combinația de trabuc cu whiskey parcă a mers mai bine ca niciodată.
A urmat o perioadă destul de ciudată. Cum să organizezi „o fumată” dacă nu ai voie să faci evenimentul într-un local?! Salvarea a fost că a venit vara, temperaturile au fost plăcute, evenimentele s-au organizat în aer liber, lumea a plecat în vacanță și, pentru moment, nimeni nu s-a gândit la legea care interzice fumatul în spațiile publice.
Dar ceea ce mi se pare extraordinar este faptul că a apărut o viață excelentă pentru fumătorii de trabuc după intrarea în vigoare a acelei legi. A apărut o fraternitate, o solidaritate cum nu am mai văzut demult. Suntem în clandestinitate și funcționăm perfect. Suntem în clandestinitate și suntem în rezistență. Au apărut localuri în care se fumează, se organizează evenimente excepționale, pairing-uri rafinate.
Nu vreau să comentez legea, dar conține o eroare extrem de gravă: nu face distincția dintre fumătorii de trabuc și fumătorii de țigări/țigarete. Este ca și când ai considera că o mașină de spălat, un aragaz sau un automobil sunt același lucru pentru că sunt făcute din tablă, unele mașini merg cu gaz, altele au un motor, au furtune și șuruburi și toate au geamuri. Practic nu există comparație între un trabuc și țigări. Să fumezi trabuc este o experiență unică și diferită de fiecare dată, trabucul se savurează, nu se trage în piept, trabucul se respectă, trabucul nu poate fi fumat în grabă la locul de fumat în 5 minute. Există un întreg ritual de fumat trabuc, ai nevoie de instrumente speciale (cutter, brichetă, scrumieră) pentru a-l fuma. Când fumezi un trabuc simți toată splendoarea câmpurilor pe care a crescut frunza de tutun, simți mineralele din sol și soarele Cubei, Mexicului, Hondurasului sau Sumatrei. Îți imaginezi mâna unui torcedor care a rulat fiecare trabuc. Aromele pe care le simți sunt deosebite: cacao, coajă de pâine proaspăt scoasă din cuptor, alune, nuci. Fumatul de trabuc are câteva reguli care trebuie respectate: scrumezi cât mai rar pentru a păstra arderea constantă, când aprinzi trabucul, acesta nu trebuie atins de flacără, se prinde foarte lent cu mișcări circulare, trebuie să fi atent la jar în permanență, păstrarea trabucurilor se face în cutii speciale, la temperatură și umiditate controlate, din trabuc nu se trag mai mult de 1-2 fumuri/minut, trabucul nu se stinge niciodată în scrumieră, trebuie lăsat să se stingă demn. Acest ritual nu are nimic de a face cu țigara.
Trabucul este și despre a fi și a te comporta ca un gentleman. Toată lumea este de o politețe desăvârșită, cum mai greu poți să întâlnești în zilele noastre, toată lumea este elegantă, vine îmbrăcată cu sacou și cămașă, vestă sau papion, este exclus ca cineva să vină îmbrăcat în ținută sport și, cel mai important lucru este că se leagă prietenii frumoase. Nu mai vorbesc de fundalul sonor, de obicei jazz de cea mai buna calitate.
Ceea ce m-a surprins a fost afluența de musafiri din străinătate care au venit în România, la București, pentru a prezenta diferite etichete, diferite mărci și pentru a ne spune povești extraordinare despre familii și afaceri, despre cum au plecat din Cuba, despre cote de piață, de procese internaționale, despre produse originale și produse contrafăcute. Mi se pare extraordinar că acești oameni au venit tocmai din America, Nicaragua, Mexic, Elveția în România doar pentru a degusta un trabuc împreună și a ne spune poveștile lor interesante, parcă rupte din filme.
Când fumezi un trabuc simți toată splendoarea câmpurilor pe care a crescut frunza de tutun, simți mineralele din sol și soarele Cubei, Mexicului, Hondurasului sau Sumatrei. Îți imaginezi mâna unui torcedor care a rulat fiecare trabuc. Aromele pe care le simți sunt deosebite: cacao, coajă de pâine proaspăt scoasă din cuptor, alune, nuci.
Mai mulți prieteni lucrează în domeniul trabucurilor. Surprinzător este faptul că vânzarea de trabucuri a crescut în ultimele luni. Nu îmi dau seama dacă este o creștere artificială, de moment sau o creștere reală. Sunt deja mărci de trabucuri care nu se mai găsesc pe piață.
Acesta este un mod de a opune rezistență unei legi ce are câteva elemente ciudate, chiar dacă înțeleg preocuparea pentru sănătatea publică. Clubul fumătorilor de trabuc a trecut în clandestinitate și funcționează. Opunem rezistență prin organizarea de fumate în locații speciale, prin organizarea de petreceri speciale, prin prezentarea de trabucuri, prin musafirii din străinătate care vin să ne vorbească, prin înființarea unor cluburi private în București și în țară.
Ieri am văzut următorul anunț în fața unui restaurant din București: Aici se fumează! Era pe un meniu din acela negru, special pentru scris cu creta și era afișat în stradă, în fața restaurantului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Reformulez pe scurt:
a fuma, pentru cei din jurul nostru, e cam tot una cu a stationa intr-o intersectie aglomerata in masina, cu motorul pornit, intoxicand pietonii si pe ceilalti parteneri de trafic. E una din problemele de etica la care societatea contemporana nu prea are raspunsuri la fel cum e in cazul productiei de alcool, medicamente, suplimente nutritive, a zaharului, a multora dintre alimentele care le consumam, etc. Ce facem? Privind lucrurile din alta perspectiva speranta de viata creste, populatia planetei creste. In acest context este etic sa fumam omorandu-ne semenii care inhaleaza fumul de la tigarile noasre sau nu?
1. Si mafiotii, nu doar gentleman-ii fumeaza trabuc; cel putin asta vad in filme;
2. Guvernele noastre au demonstrat, din 1990 incoace o extraordinara capacitate de mimetism politic; orice teorie economica, politica sau sociala era la moda in Vest, a fost adoptata imediat in Romania, fara discernamant, fara a compatibiliza trasaturile noastre nationale specifice cu importul acestor legi, teorii sau cutume. Cu alte cuvinte, politicienii romani au avut in raport cu Vestul un comportament de "maimute"; numai ca maimuta, desi poate imita perfect ceva anume, o face fara discernamant si fara ratiune.
3. Acest comportament politic de giboni manifestat de majoritatea politicienilor romani ne-a impiedicat sa fim rationali, iar legea anti-fumat este un astfel de exemplu: legea anti-fumat a fost adaptata in Romania in varianta sa cea mei radicala, doar pentru a fi "in ton" cu Vestul; nimeni nu si-a pus intrebarea de ce nu este posibil sa avem, de exemplu, incaperi pentru fumatori in restaurante sau vagoane pentru fumatori la trenuri ( cum existau in fapt de mult timp ). Ce lege incalca sau pe cine lezeaza un patron de restaurant care amenajeaza o incapere in care si fumatorii pot pot servi masa si se pot simti bine exercitandu-si obiceiul de a fuma ? Intrebarea e la fel de valabila si pentru CFR. Ce lege imbecila impiedica CFR-ul sa ataseze la urma trenului 1-2 vagoane pentru fumatori ? Dar si sefii CFR aplica legea maimutei: imitam orice vine din Vest, fara discernamant, chiar daca devenim penibili, pierdem clienti, etc.
4. Tarile ( inclusiv Romania ) care au introdus astfel de legi, dovedesc inca odata o ipocrizie de cea mai j(eg)oasa speta: pe de-o parte "murim" de grija sanatatii populatiei si ii prigonim pe fumatori aproape la fel cum erau prigoniti evreii in Germania interbelica, iar pe de alta parte, Statul incaseaza voios taxe astronomice din vanzarea tigarilor;
5. Intre cele doua "vicii" admise inca, cu siguranta ca alcoolul este mult mai nociv pentru sanatate si pentru societate: alcoolismul distruge familii, vieti si cariere profesionale, alcooul provoaca cele mai groaznice accidente auto si cele mai oribile infractiuni ( orice politist poate confirma acest lucru ); toate aceste lucruri se intampla pentru ca, spre deosebire de tabagism, alcoolismul ataca direct creierul, alterand astfel ratiunea, judecata si simtul responsabilitatii. Iar dependenta de alcool se manifesta si genereaza comportamente identice cu dependenta de droguri. Un dependent de tigara nu incalca comite vreo infractiune daca ramane in pana de tigari, spre deosebire de alcoolicul care, daca nu are ce bea, poate comite diverse delicte penale pentru a-si procura bautura de care e dependent. Lipsa tigarii provoaca doar o stare de neplacere sau nervozitate la un fumator. Pe alcoolic, lipsa bauturii il poate impinge la acte necugetate sau infractiuni, exact ca pe dependentul de droguri. Orice psihiatru poate confirma ca dependenta de alcool e la fel de periculoasa ca dependenta de droguri. Guvernantii nostri insa nu stiu sau nu vor sa stie aceste "subtilitati".
6. Daca se intreaba cineva de ce guvernele lumii ii persecuta pe fumatori dar tolereaza consumul de alcool, raspunsul este foarte simplu: procentul de betivani din guvernele lumii este mult mai mare decat procentul de fumatori. Iata de ce guvernele din ce in ce mai idioate din diverse tari, inclusiv din Romania, ii vor prigoni in continuare pe fumatori, dar ii vor proteja pe consumatorii de alcool; este si o confirmare ca alcoolismul a creat printre guvernanti o dependenta mult mai mare decat tabagismul; insa alcoolismul genereaza si alterarea creierului, o dovada clara fiind comportamentul guvernelor lumii vestice, inclinate tot mai mult sa conceapa diverse interdictii si limitari ale drepturilor oamenilor, si intrand tot mai des cu bocancii lor guvernamentali in viata noastra privata.
7. Aceste comportamente abuzive si aberante ale guvernantilor nostri sau din alte tari cu "staif" democratic, sunt generate uneori nu doar de prostia si de mentalitatile anti-democratice care pot din pacate sa intunece mintea politicienilor, ci si de alcoolismul real, dar tainuit, al multora dintre ei ( politicienii ).
Sunt perfect de acord că politicienii la fel ca și alcoolici și fumătorii sunt un pericol social pentru țara asta. Doar că alcoolici, spre deosebire de fumători și politicieni se intoxică cu alcool doar pe ei înșiși, pe când fumătorii și patronii de restaurante/baruri sau orice locuri publice le interzic dreptul la sănătate cel puțin acelora care în servesc la mese(de exemplu). Dreptul la a respira aer curat e un drept fundamental al omului încălcat zilnic peste tot, iar unul din mijloacele prin care se încalcă acest drept fundamental este fumul de țigară inhalat involuntar. Mai clar între unul care se plimbă pe faleză cu camionul omorându-și semenii și unul care se omoara lent pe el înșuși și pe cei pe care-i obligă să-i inhaleze fumul involuntar nu e nicio o difereță de fond, doar de formă. Dăcă ne întoarcem la politicieni au același sistem de valori ca și fumătorii care nu se intoxică de unii singuri, adică în crerul lor mecanismul recompensei se declanșează doar când își satisfac plăceri meschine.
Eu nu as fi de acord ca "politicienii au acelasi sistem de valori ca fumatorii", cum afirmati dvs. Fumatul este doar un viciu banal, nu este un viciu "politic"; ca sa dau doar doua exemple duse la extrem, va reamintesc faptul ca Hitler era un anti-fumator si anti-alcoolic convins; Stalin era fumator si bautor; amandoi au fost considerati intruchiparea raului. La polul opus, in lumea democratica, Churchill era un fumator si consumator de alcool inrait. Iar Churchill a fost considerat un politician democratic si o minte luminata, fiind liderul lumii democratice din Europa timpului sau.
Fumatul, neatacand creierul, nu are cum sa afecteze ratiunea si mentalitatile oamenilor, fie ele democratice sau totalitare; in schimb alcoolismul, afectand puternic creierul, are impact direct asupra ratiunii sau gandirii.
In ceea ce priveste "dreptul la a respira aer curat", cum scrieti Dvs, este suficient sa va plimbati pe strazile aglomerate ale oraselor, inhaland fumul produs de teava de esapament a autovehiculelor, si veti constata ca vi se incalca zilnic acest drept; cu toate acestea, nimanui nu-i trece prin cap sa interzica circulatia rutiera, desi este la fel de poluanta precum fumul de tigara. Daca veti sta de vorba cu un medic anatomo-patolog ( care se ocupa cu disectia cadavrelor in scopul diagnosticarii cauzelor decesului ), acesta va va spune ca plamanii unui locuitor adult din zona urbana arata la fel de urat, indiferent daca omul a fost fumator sau nu, adica sunt negri din cauza poluarii citadine.
In schimb, plamanii unui decedat care si-a trait viata in mijlocul naturii au o culoare mult mai "sanatoasa" din punct de vedere medical, datorita poluarii mai reduse din zonele rurale.
Iar ca sa nu respiram fumul de tigara, exista si solutii mai rezonabile, cel putin pentru restaurante, baruri ori cafenele: separarea incaperilor pentru fumatori si ne-fumatori, la fel cum pe vremuri erau la tren vagoane separate pentru fumatori. In acest fel vor fi respectate drepturile ambele categorii ( fumatori si nefumatori ), fara a-i incita pe unii contra celorlalti. Evident ca in rest, interdictia fumatului in spatii publice inchise va ramane in vigoare, pentru ca asa este "trend-ul". Iar guvernele lumii vor continua sa incaseze taxe uriase pe tutun, in paralel cu prigonirea democratica a fumatorilor. De alcool si de consecintele alcoolismului nu se va preocupa niciun guvern, pentru ca guvernele lumii sunt probabil alcatuite din bauori inveterati.
NB. Nu sunt nici fumator, nici bautor.
Si eu va multumesc! Si va rog sa-mi mai acordati un pic din timpul dvs.
1. Din moment ce fumatul creeaza dependenta (sunt fumatori care intra in sevraj daca se abtin, intrebati medi psihiatrii daca va indoiti) cum nu ataca creierul? Eu cred ca sevrajul iti altereaza atat constiinta cat si constienta. Pe de alta parte sunt oameni care tolereaza si alcoolul si nicotina fara a deveni dependenti. Depinde din care ati cunoscut mai multi si pe unde locuiesc ei(in zona rurala sau urbana, pe alocuri in comunitati oarecum izolate poate a functionat selectia naturala, iar acum sunt indivizi rezistenti)
2. Chestia cu poluarea e evidenta si nu am exclus-o, o gasit in subtext daca cititi cu atentie ce-am scris, dar chestia cu anatomo patologii cred ca se refera la oameni expusi intens cum ar fi agentii de circulatie sau vanzatoarii de ziare din intersectii foarte aglomerate, sau muncitorii expusi fara prea multe rezerve de sefii lor la medii extrem de agresive(cum ar fi si lucratorii din barurile care ii servesc pe fumatori). Poate unii din anatomopatologi au facut vreo statistica care poate fi un argumet pentru afirmatiile lor, pe care le invocati? Ne-o puteti indica?
3. Cum ramane cu cei care trebuie sa-i serveasca pe fumatori in spatiile alea create special pentru ei? Cum ramane cu substantele impregnate in tesatura hainelor fumatorile si care le pot contamina copii si alte persoane care intra in contact cu astfel cu aceste substante?
4. Din punctul meu de vedere politicienii sunt un pericol social indiferent daca sunt abstinenti sau fumatori sau bautori, problema e sistemul de valori care ii promoveaza si prin care se autopromoveaza.
5. In ceea ce priveste aspectul economic (taxe, impozite, locuri de munca) intram intr-o dilema complicata pentru "soceitatea de consum" in general daca ne gandim la industriile alcoolului, tutunului, a medicamentelor si a "suplimentelor alimentare", a alimentelor care multe dintre ele nu sunt cu nimic mai prietenoase decat alcoolul si tutunul (putem aduce in discutie zaharul pe care-l oferim cu drag copiilor nostrii), ca sa nu mai vorbim de industrie in general care e foarte poluanta, contructiile care muta munti in cladiri si drumuri, aici avem o problema toti, indiferent de ce au consumat Stalin, Churchill, Mussolini, apropo ca l-ati amintit pe simpaticul Hitler, pe asta-l droga medicul sau personal, plus ca-i cam tremura o mana - unii zic ca avea boala lui Parkinson(ce zic medicii cu care se pare ca mai povestiti, aceste simptome pot fi de la abstinenta sau de la ceva substante de un anumit tip luate in exces?)
Altă zi, tot în curtea aceleași unități de învățământ, alt fumător. Cu respect, îi atrag atenția că fumatul este interzis și îl invit să fumeze în exteriorul curții. Nu mă înjură, dar îmi spune că nu-i pasă, că este în aer liber și că să-mi văd de treaba mea.
Am repetat experimentul acesta de foarte multe ori și, fără nicio excepție, toate persoanele s-au manifestat cu nervozitate, în unele cazuri, cu agresivitate.
Mi-aș fi dorit ca măcar unul singur dintre acești părinți fumători inconștienți să fii avut puterea să recunoască faptul că a greșit fumând într-un loc interzis de lege.
Se apropie Revelionul. Să mă risc să-l petrec la un restaurant? Vă imaginați zeci de fumători înrăiți într-un local plin ochi, ieșind cuminți afară să fumeze? Garantez că în Noaptea de Revelion în toate restaurantele se va fuma la greu! Să presupunem că sun la 112 și chem poliția...în Noaptea de Revelion, pt. că se fumează într-un restaurant! Wow!
Iar dacă printre petrecăreți s-or găsi și niscaiva "trabuciști"/ "trabucari"...ce lege, ce drepturi...te pui cu fumătorii, mai ales cu cei de trabucuri?
În al doilea rând, vreau să vă spun că băiatul meu de 8 ani îl imită acasă - cu creionul în gură - pe tatăl fumător al unei fetițe din vecini, la care mai merge în vizită. Noi nu suntem fumători, deci vă rog, nu maii spuneți că gestul de a fuma în fața copiilor nu le dăunează acestora!
in privinta scolilor, am auzit, la tv, ca ar aexista locuri speciale pentru fumat, atat pentru profesori cat si pentru elevi. Am intalnit multi profesori fumatori, chiar si printre cei ce ne urmareau si pedepseau, in liceu. Am intalnit si foarte multi medici, cardiologi, pneumologi, in cabinetul carora erau scrumierele pline, cu varf. Poate acum, dupa promulgarea legii antifumat, sa se fi schimbat lucrurile. Fumatul este singurul lucru pa care il regret. Dar de aici si pana la ai prigoni pe fumatori este cale lunga. Prima postare, dlui. cbabeanu@gmail.com mi se pare foarte la obiect. Ar fi bine sa o cititi. Sunt curios ce parere aveti. Raman la parerea mea ca si fumatorii, cei mai putin viciosi, au dreptul la "placerea" lor.
Așadar, nu confundați dreptul fumătorilor de a-și otrăvi plămânii cu cel al copiilor de a respira și a trăi sănătos!
Iar dacă trebuie să mă "pun cu fumătorii" pentru aceste drepturi o voi face!
Mi-a trecut atunci când m-am reapucat serios de înot, că nu mergea țigara cu mișcarea.
Cât privește „prigonirea” fumătorilor, deschideți-vă localuri exclusiv pentru fumători și gata, am rezolvat problema!
Referitor la fumatul în timpul de lucru, eu ca angajator aș prefera de departe nefumătorii fumătorilor. Dacă chiar ar fi un fumător care face treabă mult mai bună decât un nefumător, l-aș angaja, dar i-aș spune clar că timpul de lucru este pentru lucru, nu pentru fumat, vorbit la telefon, „frecat” ecranul de smartphone, navigat pe internet sau bârfe cu colegii.
Cât despre fumat, este în fapt o altă încercare de a impune tuturor ”normalitatea” unora. Doar una dintre materializările egalitarianismului populist care bântuie societatea (nu doar românească) contemporană.
Iar articolul a fost super plăcut. Mai vreau.
Tot fum inghit nefumatorii. Asa ca.... las-o balta!
PS: Tot asa sunt in stare sa-ti descrie si aia care iau un extasy, sau prizeaza ....un praf...: -)
Ba, mai mult, aia chiar se simt pe campul cu pricina, nu numai il "vad"
În România e preferabil snobul mârlanului.
A fost o plăcere polemica noastră, însă, din păcate s-a produs un blocaj greu de depășit.