Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lecțiile erau guvernate de întrebări capcană, cu scopul de a umili elevul că nu a înțeles din prima. Cum învățăm astăzi, ca adulți, după ce am supraviețuit școlii românești

Andrei Conțan

Dăm din cap chiar și atunci când nu înțelegem despre ce vorbește cineva. Chiar și atunci când ne interesează tema.

În goana după recunoștință și validare, folosim cuvinte mari și complicate pentru a impresiona. Mesajul se pierde în traducere, întrebările clarificatoare nu sunt adresate de teama stigmatizării, iar problemele sunt ascunse sub preș prin formulări ambigue și jumătăți de adevăruri.

De prea multe ori, vrem mai degrabă să părem deștepți decât să învățăm ceva nou și folositor.

Observ, prin programele de IT pe care le țin în companii, că treaba asta se întâmplă deseori chiar și la cursurile din firme, acolo unde oamenii sunt deja adulți respectați, care nu ies la răspuns în fața unui profesor rău intenționat.

Cum învățăm să învățăm: dictări, presiuni, umilință, curse cu obstacole și capcane la tot pasul

Relația mea cu școala a fost una tumultoasă cu rezultate mediocre. Având în familie două generații de cadre didactice, relația mea cu profesorii s-a rezumat la fraze precum „Domnule elev, ce-ar zice bunicul/bunica/mătușa/mama ta că n-ai priceput nimic din lecția de azi?”

Lecțiile erau complicate, iar pe vremea aceea umpleam după dictare pagini întregi de comentarii literare din culegerea de limba română a domnului profesor pe care apoi trebuia să le recităm fidel cuvânt cu cuvânt.

Lecția de fizică era guvernată de întrebări capcană, ca într-o cursă cu obstacole. Scopul era umilirea elevului scos în fața clasei că nu a înțeles din prima ce voia să transmită profesorul cu formulele de optică geometrică.

În minte că în clasa I am exersat la tablă propoziția „Ana are mere” cu presiunea de a mă ridica la nivelul așteptărilor bunicii, care profesa la aceeași școală generală.

Apoi, la finalul clasei a VIII-a, în lupta cu materiile ”de bază”, „Ana are mere” ar fi trebuit redat sub forma:

„Ana este deținătoarea unui obiect sferic de natură fructiferă, clasificat ca specie pomiferă Malus, conform taxonomiei botanice, cu o compoziție chimică bogată în zaharuri, fibre și substanțe antioxidante, conform analizelor nutriționale efectuate.”

Iar la finalul clasei a XII-a, așteptările erau de a reproduce fidel texte de nivelul:

„În lumina contemplației, se poate afirma că există o entitate numită Ana, iar această entitate posedă o manifestare fizică în formă de sferă comestibilă, cunoscută sub numele de măr. În esență, Ana și mărul sunt două aspecte diferite ale aceluiași fenomen, iar această dualitate poate fi percepută ca o iluzie a minții umane, care încearcă să distingă și să definească obiectele fizice din lumea materială. Prin urmare, există o legătură subtilă și interconectată între subiect și obiect, care poate fi explorată prin introspecție și contemplare profundă.”

Cum putem schimba azi învățarea

Primim zilnic semnale din piață că pozițiile tehnice din companiile de IT sunt tot mai greu de ocupat. Oamenii sunt buni, au pregătire și experiență; totuși, joburile din companii sunt din ce în ce mai complexe, iar angajații sunt tot mai greu de instruit. Astăzi, tot mai multe companii angajează oameni pe tehnologii de nișă. Noii angajați trebuie să învețe repede și de la zero, dar problema nu se oprește aici.

Mă regăsesc acum, 20 de ani mai târziu, de partea cealaltă a „catedrei”, într-un mediu online sau hibrid, oferind cursuri de formare profesională viitorilor profesioniști în IT. Obiectivul e unul singur: ca participanții la lecție să înțeleagă în termeni simpli domeniul în care vor intra pentru a putea naviga cu mult curaj și curiozitate printre problemele de care se vor lovi.

De 5 ani de zile de când lucrez sub această paradigmă cu colegii de la Humans in Learning, am observat schimbări remarcabile în rândul participanților:

- Explicațiile simple sunt mult mai ușor de reținut și redat. Și îmbunătățesc astfel memoria.

- Explicațiile simple i-au ajutat pe cursanți să se implice în activitățile de grup, iar informațiile devin identificabile și ușor de înțeles.

- Explicațiile simple i-au ajutat pe cursanți la construirea încrederii de sine. Am spus STOP întrebărilor capcană și am creat un mediu de încredere.

Astăzi predăm în termeni simpli ceea ce noi am fost nevoiți să înțelegem ani de zile prin încercări și greșeli în lipsa unui sistem organizat de training.

În IT, o abilitate tot mai rar întâlnită e ca angajații să fie capabili să explice o tehnologie sau un produs complex în termeni simpli, ușor de înțeles, nu pentru că managerul are nevoie să înțeleagă, ci ca dovadă că inginerul înțelege complet problema de care se lovește.

A cunoaște numele unui concept nu înseamnă că îl și înțeleg, la fel cum cititul unei cărți pe o temă anume nu mă califică automat ca o persoană care are o părere pertinentă despre acel subiect.

Vorbim folosind generalități și cuvinte mari pentru a acoperi lipsa noastră de înțelegere.

Pe măsură ce trecem mai departe în era digitală, conceptele tehnice și jargonul devin din ce în ce mai răspândite în viața noastră de zi cu zi. De la inteligența artificială la blockchain, aceste cuvinte la modă pot fi confuze și intimidante, chiar și pentru cei care sunt cunoscători într-ale tehnologiei. Dar adevărul este că multe dintre aceste concepte pot fi explicate cu ușurință folosind un limbaj simplu și analogii de zi cu zi.

Prin simplitate în comunicarea noastră, am putut ajuta la înlăturarea barierelor și face conceptele tehnice mai accesibile unui public mai larg.

Pentru început, folosesc 3 idei de bază:

- În introducerea unui concept tehnic, evit utilizarea jargonului.

- Evit termenii tehnici care ar putea fi nefamiliari. În schimb, mă concentrez pe utilizarea unui limbaj simplu, de zi cu zi, pe care oamenii îl pot înțelege cu ușurință.

Analogii și exemple: dacă vreau să explic ce e o variabilă în programare, un exemplu poate fi o cutie din care poți pune și scoate buline.

- Simplific la maximum: inspirat de poveștile celebrului profesor Richard Feynman, „organizarea și simplificarea sunt critice”, repet procesul de simplificare până când obțin o poveste pe care o pot spune oricui ascultă.

Revin la tema de la începutul articolului. De prea multe ori, vrem mai degrabă să părem deștepți decât să învățăm.

Aceasta este o oportunitate ratată de a învăța. Dacă ai o conversație cu cineva și acesta începe să folosească jargon pe care nu îl înțelegi, roagă-l să îți explice ca și cum ai avea 12 ani. Nu numai că îți vei supraalimenta propria învățare, dar o vei supraalimenta și pe a celorlalți. Chiar și pe a celui care îți vorbește.

Îți doresc o experiență nouă de învățare!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Articolul este foarte prost scris, pentru că amestecă merele cu perele, adică educația din fostul bloc sovietic cu educația occidentală. În educația occidentală, profesorul este un participant activ. El este și cel care alcătuiește programa școlară după care predă, în funcție de un ghid metodologic solid, cu anumite cerințe clare.

    La noi, profesorul este pus în situația de gramofon, recitând o programă picată de sus, plină de erori și cu mult peste puterea de înțelegere a elevilor.

    Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că din echipele de programe școlare fac parte persoane care n-au legătură cu grupa de vârstă respectivă.
    O simplă lege CARE SĂ CONDIȚIONEZE PARTICIPAREA ÎN ACESTE ECHIPE DE O PERIOADĂ MINIMĂ DE PREDARE LA GRUPA DE VÂRSTĂ RESPECTIVĂ ar rezolva o bună parte din situație. Cu alte cuvinte nu ai ce căuta într-o echipă de programe pentru gimnaziu dacă n-ai predat o zi la gimnaziu. Simplu și logic. Se vrea? Nu se vrea.

    Persoanele care dețin funcții în sistem să nu fie acceptate în echipele de programe, metodici sau manuale. Funcția să fie considerată CONFLICT DE INTERESE. Se vrea? Nu se vrea.

    De ce nu se vrea? Eh, prietenii știu de ce... ;-)
    • Like 0
  • Felicitări autorului articolului!
    • Like 0
  • Din cauza faptului ca tinerii 'din ziua de azi' sunt inundati de informatie, este foarte greu sa aleaga subiectele utile si sa le aprofundeze. In astfel de situatii e necesar un mentorat mult mai puternic din partea persoanelor cu experienta de munca in domeniu.
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult