Câteva sfaturi pentru bobocii universitari. Viața de student este frumoasă, dar trebuie să găsiți echilibrul între studiu și distracție

sursa foto: Profimedia

Din perioada cȃnd eram studentă la inginerie, am o amintire care nu şi-a pierdut actualitatea, deşi datează de aproape 40 de ani: un desen (afișat atunci la ceea ce se numea „gazeta de perete” a facultăţii) care descria „muntele studenției”: era o piramidă în trepte la poalele căreia stăteau puiuți gălbiori extrem de fericiţi. Apoi aceştia începeau „urcușul” şi deveneau din ce în ce mai „jumuliți”, pȃnă cȃnd – la vȃrful piramidei – se aşeza, obosit şi cocoşat, un vultur pleșuv, numit „absolvent”. Respectiva compoziție era extrem de complexă, cu o parte grafică foarte bună şi un umor extraordinar, dar am adus-o în discuţie acum pentru metafora asociată bazei piramidei. Pe care scria, explicit (erau şi culorile asociate, dar textul venea să le sublinieze): „Anul I Semestrul I – ROZ” apoi „Anul I Semestrul II – NEGRU”.

Ei bine, cam aşa se văd lucrurile pentru mulţi dintre cei ce încep studiile universitare. Obişnuiţi din liceu cu faptul că cineva din exterior le organizează munca, cu teze şi extemporale periodice, de multe ori cu controlul parental sau cu îndrumarea unui meditator, odată ce intră în semestrul I de facultate libertatea este deplină. Profesorii vin, explică, postează slides-urile, totul pare uşor accesibil, nimeni nu vine să piseze studentul să înveţe ceva, viaţa este frumoasă, părinţii se retrag din rolul de control (nu de alta, dar deja nu ar mai şti ce să controleze), apoi vine sesiunea, iar bobocii îşi imaginează că metafora învăţatului în trei zile şi trei nopţi chiar e adevărată. Din păcate nu este aşa şi mulţi o simt pe pielea lor cȃnd ratează foarte multe examene în prima sesiune. Rateurile sunt cu atȃt mai puternic resimţite cu cȃt studentul a fost un elev mai bun în liceu – şi nu întȃmplător rata de abandon universitar este cea mai mare în primul an. La acest abandon contribuie şi faptul că materiile din anul I nu par să semene deloc cu ceea ce îşi imagina bobocul că a ales drept carieră. S-a dus la o facultate de robotică şi descoperă că în primul semestru face algebră, analiză matematică, mecanică şi chimia materialelor, iar dacă s-a dus la psihologie va începe cu statistică şi metodologie, ca să dau doar două exemple. Lucrurile par extrem de neclare şi nesatisfăcătoare, iar rateurile din prima sesiune demoralizează complet.

Ei bine, postarea aceasta încearcă să anticipeze problemele şi să ofere un mic „ghid de călătorie” în mediul universitar.

Mai întȃi planul de învăţămȃnt – da, la toate facultăţile materiile din anul I sunt relativ aride şi fără multă legătură vizibilă cu specialitatea. Asta pentru că sunt cărămizile de bază pentru a putea naviga ulterior materiile de specialitate, şi nimeni nu poate programa roboţi dacă nu are bazele mecanicii, ca să dau doar un exemplu.

Dar ceea ce este mai complicat este adaptarea la sistemul de învăţare universitar. Aparent, studentul are 23-25 ore pe săptămȃnă la care ar trebui să fie prezent, din care cam jumătate sunt ore de curs la care prezenţa nu este obligatorie, ceea ce face ca sălile să se golească rapid după prima săptămȃnă, mai ales dacă materia este una cu grad înalt de abstractizare. Bobocii îşi spun „Nu văd de ce m-aş trezi dimineaţa pentru cursul de la ora 8, că oricum profesorul ne postează materialele. Le citesc în sesiune şi gata”. Asta înseamnă că bobocul merge la seminar fără vreo bază, şi aşteaptă ca asistentul să îi explice problemele. Asistentul o face, dar oricum nu poate acoperi toată aria de probleme care se pot formula din materia de curs: le discută pe cele mai importante şi încearcă să creeze studenţilor un mod de gȃndire, dar dacă s-a format aşteptarea că la examen vei primi exact problema din seminar, ia-ţi gȃndul; nu se întȃmplă aşa. Plus că un examen testează şi cunoaşterea părţii teoretice, şi am auzit destui boboci indignaţi că la matematică aveau de învăţat şi demonstraţiile teoremelor. Care, bată-le vina, sunt multe, s-au tot strȃns, pe parcursul a 14 săptămȃni, sute de slides în materialele postate de profesorul care a fost ignorat complet la curs.

Ce e de făcut? Dragă bobocule, reţine că structura universitară se bazează pe un număr de 40 de ore pe săptămȃnă, dintre care 23-25 sunt „activităţi asistate”, respectiv ore didactice de curs, seminar şi laborator (la care prezenţa este complet facultativă la curs, obligatorie la laborator şi obligatorie într-un anumit procent la seminar), iar restul de 15-18 sunt ore de muncă independentă. Care trebuie depuse pe parcursul celor 14 săptămȃni, dacă se doreşte atingerea succesului academic, doar că pe astea nu le controlează nimeni şi nici nu prea îţi spune cineva că ar trebui să le depui.

De fapt orele astea nu sunt vreun mare secret, ele se află cuprinse într-un document numit „Fişă de disciplină”, care este fie postat pe website-ul facultăţii, ori oferit de fiecare titular de curs la începutul semestrului. Din păcate, documentul este destul de încâlcit şi cam toţi bobocii se întreabă „ce e şi cu asta?”. Dar aveţi puţină răbdare, pentru că în acel document veţi găsi unele informaţii importante: ce capitole veţi studia, ce programă se parcurge la aplicaţii, care sunt cerinţele minimale pentru a promova examenul şi numărul de ore de muncă individuală necesare a fi depuse în cele 14 săptămȃni de cursuri (NU în sesiune).

Deci, dragă „bobocule”, iată unele sfaturi care te pot ajuta să navighezi mai uşor primul an de facultate:

1. Mergi la cursuri, nu doar la seminar şi laborator.

2. Deschide-ţi un folder pe laptop numit „Anul I semestrul I” cu subfoldere pentru fiecare disciplină.

3. La fiecare disciplină, deschide-ţi un fișier numit „cerinţe”, în care îţi notezi numele profesorului şi al seminaristului şi ceea ce ţi s-a spus la primul curs că ai de făcut – teme, proiecte, parţiale etc. şi termenele pentru acestea.

4. De cȃte ori se postează un material, salvează-ţi-l în folderul respectiv. Da, cu siguranţă îl găsești pe Moodle, Classroom, Teams sau pe e-mail (fiecare profesor lucrează cu altă formă de comunicare electronică), dar este bine să le vezi pe toate la un loc, pentru a-ţi da seama că materia se tot adună, şi nu vor fi in mod clar suficiente 3 zile din sesiune pentru a o parcurge pe toată.

5. Fă-ţi un calendar cu termenele – dar nu considera că dacă nu ai nimic de predat săptămȃna asta poţi să stai degeaba. Tu ai de muncit 40 ore pe săptămȃnă. Şi sunt lucruri pe care le poţi face săptămânal. De exemplu, referatele de laborator se predau la sfȃrşitul semestrului, dar … pȃnă atunci ai uitat ce ai făcut în fiecare săptămȃnă şi va fi foarte greu să te descurci: mai bine fă-ţi referatul cȃnd ai ajuns acasă după laborator, cȃnd ai informaţiile proaspete în minte.

6. La curs ia notițe – chiar dacă sunt disponibile slides-urile, e mai bine să şi notezi: ce e important, ce explicaţii suplimentare a dat profesorul, ce exemple s-au folosit la curs etc. Pentru că, dacă nu notezi nimic … te trezești fie că slides-urile sunt prea succinte şi tu nu ştii ce mai era „pe lȃngă”, fie că ai totul pe slides, dar sunt cȃteva sute, din care tu nu mai ştii ce era important şi ce era un caz foarte particular.

7. Dacă ai teme sau proiecte, apucă-te de ele imediat ce le-ai primit, nu le lăsa pe ziua dinaintea deadline-ului. Nu de alta, dar dacă ai fost atent la curs, atunci e mult mai uşor să rezolvi azi o problemă, cȃnd informaţia e proaspătă în minte, decȃt marțea viitoare, când s-au mai aşezat alte 3-4 materii peste şi s-au şi adunat o mulţime de alte cerinţe.

8. La seminar, ia cu tine slides-urile de curs – pe tabletă sau printate. Caută în curs partea de teorie la care se referă aplicaţia sau problema. Dacă nu o identifici, este ok să întrebi asistentul – dacă faci legătura intre curs şi aplicaţii, materia se va structura mult mai uşor.

Dar dincolo de aceste elemente, ce ţin de partea de învăţat, facultatea este şi o perioadă foarte frumoasă din punct de vedere social şi cultural. Pentru multe persoane, inserţia socială poate reprezenta o problemă. Ce e de făcut pentru asta?

Mergi la deschidere – merită să ştii cum arată rectorul, decanul şi prodecanii facultăţii şi să le şi asculţi discursurile – de obicei acestea oferă informaţii despre direcţiile în care se orientează studiile, cercetarea, oportunităţile de viitor.

Nu te feri de cei din jur: mergi la ei, întinde mȃna, prezintă-te şi încearcă să reții numele colegilor. Dacă se decid sa meargă la o cafea sau o pizza după curs, însoţeşte-i, merită să-ţi faci cȃt mai rapid o reţea de prieteni. Merita să te înscrii şi în asociațiile studențești – acestea de multe ori organizează o serie de activităţi interesante. Chiar dacă nu te implici în organizare, participă la cȃt mai multe, vor fi plăcute şi ai ocazia să cunoşti şi colegi din alţi ani sau alte serii. Mergi măcar să asiști la manifestările ştiinţifice, dar şi la cele culturale sau sportive – este şi asta o parte a vieţii universitare. Nu rata balul bobocilor. În plus, caută pe pagina universităţii – fiecare instituţie are un centru de consiliere şi orientare în carieră (cu nume diferite de la o universitate la alta), care organizează o mulţime de activităţi, unele dedicate aspectelor dificile din viaţa unui student, cum ar fi anxietatea de prezentare, public speaking, dezvoltarea competenţelor manageriale etc. Merită să vezi despre ce e vorba. Dacă una dintre materii te atrage, mergi la cercurile ştiinţifice organizate pe subiectul respectiv. Nu doar că vei aprofunda, dar îţi vei creşte şi rețeaua de cunoscuţi, care în viitor va deveni rețeaua de sprijin profesional. Nu te izola, participă!

Dacă eşti venit la facultate într-un alt oraş decȃt cel în care ai copilărit, nu uita că oraşul în sine are de oferit lucruri noi: că sunt cluburi sau spectacole de teatru, muzee, parcuri, concerte sau escape rooms – merită văzute. Plus că orașele mari au o mulţime de festivaluri – profită din plin nu doar de manifestările gratuite (care sunt multe), dar şi de posibilitatea de a obţine, cu carnetul de student, bilete la preţ redus.

Viaţa de student este una frumoasă, dar doar dacă ţi-o faci singur aşa - nu vine nimeni să o facă în locul tău. E timp destul şi să te distrezi şi să înveţi serios – ambele fac parte din magia studenţiei.

Articol publicat inițial pe blogul autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp