Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Unii oameni nu știu când să se retragă. Despre vârstnicii care sfidează biologia, dorindu-și să fie vedete

Cameră video

Foto - Batuhan Toker/ Alamy /Profimedia

Parafrazând titlul unui eseu al lui Camil Petrescu, și anume, „Noocrația necesară”, din 1924, putem considera astăzi că gerontocrația, adică puterea bătrânilor, este un fenomen foarte prezent în spațiul public românesc. Am putea echivala rolul important pe care trebuie să-l dețină intelectualii într-o societate, adică noocrația, cu rolul pe care gerontocrația, generația în vârstă, îl poate avea într-o țară. Bătrânii își au rolul lor firesc în zona sapiențială a unei societăți, rol dobândit prin experiența îndelungată de-o viață, de sfătuitori, de consultanți, de instanțe de apel morale și profesionale pentru o societate care, la rândul ei, trebuie să fie cea a echilibrului și a gestiunii cu băgare de seamă a treburilor publice. Bătrânii pot fi, așadar, oamenii echilibrului, ai simțului măsurii, ai direcționării raționale nedisruptive ale deciziilor majore într-o societate.

Astăzi însă, unii din generația în vârstă vor să devină ei înșiși o putere în stat, să-și consolideze rolul de primadonă, vetustă și fanată de altfel, în spațiul public. Aceștia își depășesc rolul și etapele biologice, dorind să fie vedete, mari băgători de seamă, să fie tot timpul în prim-plan. Pe de o parte, ei cad în ridicol și desuetudine, iar pe de altă parte, pot deveni frâne de picior pentru noile generații. Unii bătrâni își anulează cu bună știință propria menire, forțând biologia pentru a se menține aceiași actori importanți, plini de vitalitate, centrați în atenția publică. Ei nu se retrag, nu se repliază, nu se mântuiesc în spațiul mansuetudinii și decenței, în teritoriile sapiențiale circumscrise acelui „consilium et auxilium” din epoca antică și medievală.

Unii bătrâni de astăzi confiscă fără scrupule rolul de june-prim, de activiști fără astâmpăr și oboseală, străbătători ai tuturor funcțiilor, pozițiilor de forță și posturilor în spațiul public. Mă refer la mulțimea de televizoriste, mai ales de la posturile de stat, de mulțimea de consultanți în toate cele, de critici, de șefi ale unor mari uniuni de creație, precum cea a scriitorilor, de anchilozați în funcții publice și academice de vârf, recompensați fără nici un dubiu pentru serviciile aduse în perioada comunistă și securistă din România ca vajnici patrioți și apărători vigilenți ai patriei. Unii dintre cei bătrâni sunt premiați de mai multe ori, ca de exemplu de UNITER, fiind apăsați de greutatea onorurilor, dar mai ales de greutatea plachetelor de bronz realizate de remarcabilul designer Ion Bitzan.

Ne-am dori să vedem, totuși, figuri noi, schimbate, tinerești, oameni creativi și frumoși în spațiul public, să nu cădem în capcana toxică a oracolului de odinioară „înțelept” de la Dămăroaia (recte stalinistul S. Brucan) care ne-a agresat cu „înțelepciunea” sa zăbăloasă săptămână de săptămână, ani în șir, ca o zeitate ordonatoare, dar mai ales ofensatoare la adresa inteligenței noastre colective. Aceștia nu vor ca „trecutul să treacă”, ei sunt pionii unui „trecut care nu vrea să treacă”, ei sunt stăvilarele impertinente ale tuturor fluxurilor vitale proprii unei societăți care vrea să trăiască, să se afirme, să se împlinească prin sine. Poate că unora le lipsește tocmai înțelepciunea specifică vârstei înaintate și se află într-o fază recuperatorie a tuturor beneficiilor și privilegiilor vieții de care au avut parte atât în comunism, cât și în prelungirea lor în postcomunism. Senectutea nu este un merit, sau o plată compensatorie, ci este o răsplată a divinității.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • celor care nu le place batranetea le pot spune un singur lucru : sa n-aiba parte de ea
    • Like 0
  • Macar de-ar fi stiut autorul cata lipsa de educatie reflecta limbajul sau ca de-ar fi stiut nu scria cu picioarele ci cu cap, de-ar fi avut..batrani spun cei din mahala..varstnici spun cei culti si credeam ca aici la Republica.ro, mahalaua est elasata la locul ei, la margine de susa..
    Unii varstnici chiar au ce oferi mai departe si fac cati 10000 de juni la un loc in capul carora bate vantul. Mi-a placut intotdeauna sa intervievez varstnicii ei fiind o biblioteca vie, ambulanta si de la ei am aflat multe adevaruri netrecute in cartile de istorie dupa care invata elevii. Nu ma deranjeaza omul vedeta daca este varstnic sau june, doar daca ceea ce spune/face este pierdere de timp pentru ceilalti. Un varstnic maturizat,intelectual, intelept, trecut prin viata, are intotdeauna ce oferi, fiind astfel o valoare pentru neamul sau....deci nu asta este problema desi pot fi cazuri de varstnici cocotati in functie care nu vor in ruptul capului sa lase acolo pe altii mai capabili..vedem bine exemplul lui Biden al SUA unde un popor de tolomaci stau si se hlizesc cum tara lor a ajuns o mahala.
    • Like 2
  • Asta este doar încă una dintre atâtea multele consecințe ale "binefacerilor" capitalismului postdecembrist din România.

    Mai explicit: cu excepția politruco-securiștilor pacepisto-petroviști și/sau a câtorva mii de șmecheri care s-au căpătuit prin jaful național numit privatizare, milioanele de români care alcătuiesc poporul de rând nu s-au căpătuit cu nimic în capitalism, ci au rămas în sărăcie mai mult sau mai puțin cruntă.

    La aproape 35 de ani de la contrarevoluția burghezo-menșevică din decembrie 89, România continuă să fie țara cu cele mai mici salarii din UE, de câteva ori mai mici decât în Germania și alte țări europene normale. Ce nu se prea spune este că România precis este și țara cu cele mai mici pensii din UE, că doar se știe că la salarii mici - pensii și mai mici.

    În aceste condiții, evident că vârstnicii care mai pot produce și se mai pot produce pe scenele țării și ale Europei, decât să ducă o viață mizeră dintr-o pensie mizeră prin grija statului român capitalist postdecembrist, preferă să își suplimenteze veniturile din munca lor. Îl vede cineva pe Nicu Covaci, de exemplu, trăind doar dintr-o pensie amărâtă?!

    Atât timp cât continuă să aibă fani și să vândă bilete la concerte și spectacole, unde e problema cu vârstnicii? Că nu fură?
    • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    Datele disponibile pe net ne arată că autorul are 74 de ani. Deci, potrivit propriilor afirmații, ar trebui să facă loc altor condeie, mai tinere, sau cum? Pe pagina universității UBB Cluj este încă trecut ca profesor. Nu ar trebui să facă loc unora mai tineri la catedră? Răspunsul meu (si am 40 de ani) este: NU. Nu anii trebuie să ne impună sau să ne facă a ne retrage, ci valoarea, respectiv lipsa acesteia, sau a puterii de a mai activa în profesie. Dar câtă vreme esti competent si ai si starea de sănătate pt a iesi din casă, foarte bine! Cum era cu tineretea in spirit? Nu mai e valabil? Sânziana Pop are 80 si ceva de ani. A făcut poate cel mai bun si viabil produs publicistic la noi, cel mai bine vândut, în tot cazul - Formula As. Manolescu, la conducerea US, are o energie si o prolificitate la scris uimitoare. Gabriel Liiiceanu are 81 de ani - inca scrie, inca isi conduce editura. Urmăresc uneori o emisiune radoi franceza tinuta de Andre Bercoff, aproape zilnic, câte o oră jumate. Omul are 83 de ani. Ne grăbim să le spunem să iasă din scenă? Ca să fie inlocuiti de cine? Este adevărat că există multi tineri capabili, dar foarte multi sunt blazati, dezinteresati, oportunisti. Societatea isi impinge tinerii actuali spre păcănele si jocuri video, spre iarbă, spre educatie si cultura facută prin shorturi de youtube, iar noi ne plangem că nu mai avem loc de bătrâni??? Cum nu mai ai loc de ei, când, de fapt, nu mai ai cu cine să îi înlocuiesti?
    • Like 5
    • @ Rucs
      ,,Ne-am dori să vedem, totuși, figuri noi, schimbate, tinerești, oameni creativi și frumoși în spațiul public"... Dar cine îi oprește pe aceștia sa ocupe pozitii inclusiv de conducere? Intr-o societate în care acționeaza principiile pieței libere, inclusiv în domeniul forței de muncă, asa cum spune dl Rucs - ,,NU. Nu anii trebuie să ne impună sau să ne facă a ne retrage, ci valoarea, respectiv lipsa acesteia, sau a puterii de a mai activa în profesie". Într-o asemenea societate este dreptul patronului firmei sa-si aleaga oamenii cu care lucreaza. Fara indoiala ca acesta va renunta la oamenii fara valoare, salariatii care nu-i aduc un plus de valoare adaugata si aceasta indiferent de varsta. In domeniul invatamantului sunt stabilite varstele la care cadrele didactice pot sa se pensioneze. Cine îi opreste pe conducătorii acestor instituții sa-i pensioneze imediat pe cei care nu mai corespund? Directorii de școala, sefii de departamente in invatamantul universitar au dreptul sa o faca. Asadar stimate autor nu varsta este criteriul de iesire din scena, ci valoarea profesională.
      • Like 0
  • Direct spus, cei mai periculosi batrani sunt fostii agenti fideli ai rusilor care isi baga coada in toate cele, subminand increderea poporului in destinul euroatlantic al tarii...
    • Like 2
  • check icon
    ...cam ce ziceam și eu pe-aici, ceva mai repede : https://mcscrib.blogspot.com/2024/01/lei-in-iarna.html
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Ce vreți?Boșorogime comunistoidă cu obrazul gros la care nesimțenia , parvenitismul,miserupismul și pomanageala e singurul scop în viață.
    • Like 2
    • @ Dorin
      vad ca autorul se concentreaza numai pe aspectele cantitative aleunei anumite varste, nusi pe aspectele ideologice.
      • Like 0
  • Sunt parțial de acord cu subiectul articolului. E adevărat că nimeni nu este de înlocuit dar....daca ai cu ce. Sunt seniori, recent pensionați, care au o vastă experiență și ar putea fi formatori pentru generația tânără, dar tinerii sunt dezinteresați să primească sfaturi, pentru că ei "le știu pe toate". Un exemplu bun sunt "lupii tineri" din USR in care ne.am pus speranțe și au făcut....nimic! Sau tinerii din AUR., care promovează o politică lipsită de bun simț care ne face să rostim, pe noi, generația depășită care nu poarte să înțeleagă și să le admită derapajele. Deci, e greșit să.i pui pe vârstnici pe tușă. - pe cei care mai pot, desigur. Și dl Isărescu și dl Vasilescu sunt la vârsta senectuții dar știu lucruri pe care marea generația de tineri nu o sa le acumuleze niciodată! Mai avem o speranță la Millenials sau Boomers - gen Dl Lazea., Deci e bine sa.i mai păstrăm pe vârstnici pe lângă noi. Sigur,.... cu măsură!
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult