Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon

Foto: Profimedia Images

Nu mai întrebați copiii la reînceperea școlii cum și-au petrecut vacanța de vară, e umilitor și degradant.

Așa scria acum câteva zile cineva pe Facebook, în ideea că pentru copiii ai căror părinți n-au avut posibilitatea să plece nicăieri, forțați să joace pe aceeași scenă cu alți colegi tocmai întorși din vacanțe de lux, experiența devine una încărcată de rușine. În schimb, propunea să fie întrebați ce i-a impresionat în această perioadă, ce a fost relevant pentru ei și ce au învățat despre lume și despre ei.

Intenția autoarei era una bună, fără îndoială. Și totuși.

Vacanță de vară/ Profimedia Images

Chiar dacă vom feri copiii/ adolescenții de experiența umilitoare a vacanțelor altora, vor deveni adulți suferinzi de FOMO într-o lume în care vara rețelele sociale explodează ca niște artificii care împroașcă în toate direcțiile poze cu aripi de avion, pălării de paie, ochelari de soare, cocktailuri, străduțe cochete, lagune albastre, rochițe de vară, plante exotice, cluburi, iar acolo nu-i mai apără nimeni.

Pentru că noi, adulții, spunem ce-am făcut în vacanță fără să ne-ntrebe nimeni. Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun că e rău să postezi fotografii de vacanță, Doamne ferește, fiecare face ce poftește cu amintirile lui. Ce s-ar alege de Facebook; fără poze cu marea ar rămâne doar pozele cu pisici și mâncare. Autoarea însăși, cu șase zile înainte de a se revolta împotriva ”tâmpeniei” cu chestionatul copiilor despre vacanța de vară, postase un selfie, cu marea în background, și chiar și eu mărturisesc că anul ăsta, pentru că am reușit să călătoresc după o lungă perioadă în care n-am plecat nicăieri, am căzut în păcatul ăsta al trufiei cu pozele.

Orice călătorie înseamnă o poveste (și invers, vor spune cititorii), iar din povești ar trebui să ne inspirăm, nu să ne îngropăm mai tare în ura față de propria viață. Ce facem? Evităm poveștile cu împărați, balauri și prințese pentru că noi n-avem posibilitatea să stăm într-un castel, avem doar un apartament cu două camere?

În loc să punem batista pe țambalul vilegiaturilor și să ne prefacem în primele ore de școală că nu vedem elefantul mare și colorat pe care scrie cu majuscule VACANȚA DE VARĂ, am putea să-i învățăm câteva lucruri.

Că e în regulă să călătorești, după cum e în regulă să-ți petreci nenorocita de vacanță de vară acasă, nu-i o întrecere în ”care mare e mai albastră”, ”care apus e mai roșu” sau ”care cazare e mai scumpă”.

Să se bucure de vacanța în Dubai/ Paris/ Bali/ [completați voi] a altora, în timp ce sunt recunoscători pentru vara lor.

Că locul în care călătorești nu te face nici mai valoros, nici mai puțin valoros.

Să nu se mai compare pe ei în momentele cele mai urâte cu ceilalți în momentele lor cele mai frumoase și în general să nu se mai compare niciodată cu nimeni.

Că unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon.

Că o poză în care un om pare fericit nu e o poză cu un om fericit.

Că o poză cu o plajă nu e plaja în sine, e doar un singur unghi la un moment dat în care n-au încăput toate sunetele, toate culorile, n-au încăput nici muzica valurilor, nici emoția clipei, dar nici gunoaiele împrăștiate două străzi mai încolo, nici certurile din camera de hotel.

Că orice drum am face, către oriunde, aproape sau departe, nu e decât o călătorie către noi înșine. Aflăm lucruri noi despre oameni și locuri, obiceiuri și mâncăruri, dar principala lecție rămâne despre noi, pentru că orice călătorie e doar o bucățică din umbletul nostru prin lume.

Că putem uneori să călătorim foarte departe și să ne apropiem foarte puțin de noi înșine, după cum putem să nu ne deplasăm fizic nicăieri, dar să găsim în sfârșit insula dinăuntru.

Dar m-am luat cu lucruri mărunte și am uitat de lucrurile care contează cu adevărat. Așa. Deci ce ziceați că faceți de Revelion?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nice , very nice ! deci dude , tu te plimbi dar explici cum trebuia sa fi patruns de fiorul profund marcant la '' balconiadei''???Oamenii nu gandesc asa.
    Oamenii tanjesc dupa mai bine.Copiii sufera cand parintii lor nu au bani sa mearga in vacanta.Daca au si nesansa sa fie in aceasi clasa cu '' BMW-ul '' devin nefericiti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult