Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon

Foto: Profimedia Images

Nu mai întrebați copiii la reînceperea școlii cum și-au petrecut vacanța de vară, e umilitor și degradant.

Așa scria acum câteva zile cineva pe Facebook, în ideea că pentru copiii ai căror părinți n-au avut posibilitatea să plece nicăieri, forțați să joace pe aceeași scenă cu alți colegi tocmai întorși din vacanțe de lux, experiența devine una încărcată de rușine. În schimb, propunea să fie întrebați ce i-a impresionat în această perioadă, ce a fost relevant pentru ei și ce au învățat despre lume și despre ei.

Intenția autoarei era una bună, fără îndoială. Și totuși.

Vacanță de vară/ Profimedia Images

Chiar dacă vom feri copiii/ adolescenții de experiența umilitoare a vacanțelor altora, vor deveni adulți suferinzi de FOMO într-o lume în care vara rețelele sociale explodează ca niște artificii care împroașcă în toate direcțiile poze cu aripi de avion, pălării de paie, ochelari de soare, cocktailuri, străduțe cochete, lagune albastre, rochițe de vară, plante exotice, cluburi, iar acolo nu-i mai apără nimeni.

Pentru că noi, adulții, spunem ce-am făcut în vacanță fără să ne-ntrebe nimeni. Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun că e rău să postezi fotografii de vacanță, Doamne ferește, fiecare face ce poftește cu amintirile lui. Ce s-ar alege de Facebook; fără poze cu marea ar rămâne doar pozele cu pisici și mâncare. Autoarea însăși, cu șase zile înainte de a se revolta împotriva ”tâmpeniei” cu chestionatul copiilor despre vacanța de vară, postase un selfie, cu marea în background, și chiar și eu mărturisesc că anul ăsta, pentru că am reușit să călătoresc după o lungă perioadă în care n-am plecat nicăieri, am căzut în păcatul ăsta al trufiei cu pozele.

Orice călătorie înseamnă o poveste (și invers, vor spune cititorii), iar din povești ar trebui să ne inspirăm, nu să ne îngropăm mai tare în ura față de propria viață. Ce facem? Evităm poveștile cu împărați, balauri și prințese pentru că noi n-avem posibilitatea să stăm într-un castel, avem doar un apartament cu două camere?

În loc să punem batista pe țambalul vilegiaturilor și să ne prefacem în primele ore de școală că nu vedem elefantul mare și colorat pe care scrie cu majuscule VACANȚA DE VARĂ, am putea să-i învățăm câteva lucruri.

Că e în regulă să călătorești, după cum e în regulă să-ți petreci nenorocita de vacanță de vară acasă, nu-i o întrecere în ”care mare e mai albastră”, ”care apus e mai roșu” sau ”care cazare e mai scumpă”.

Să se bucure de vacanța în Dubai/ Paris/ Bali/ [completați voi] a altora, în timp ce sunt recunoscători pentru vara lor.

Că locul în care călătorești nu te face nici mai valoros, nici mai puțin valoros.

Să nu se mai compare pe ei în momentele cele mai urâte cu ceilalți în momentele lor cele mai frumoase și în general să nu se mai compare niciodată cu nimeni.

Că unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon.

Că o poză în care un om pare fericit nu e o poză cu un om fericit.

Că o poză cu o plajă nu e plaja în sine, e doar un singur unghi la un moment dat în care n-au încăput toate sunetele, toate culorile, n-au încăput nici muzica valurilor, nici emoția clipei, dar nici gunoaiele împrăștiate două străzi mai încolo, nici certurile din camera de hotel.

Că orice drum am face, către oriunde, aproape sau departe, nu e decât o călătorie către noi înșine. Aflăm lucruri noi despre oameni și locuri, obiceiuri și mâncăruri, dar principala lecție rămâne despre noi, pentru că orice călătorie e doar o bucățică din umbletul nostru prin lume.

Că putem uneori să călătorim foarte departe și să ne apropiem foarte puțin de noi înșine, după cum putem să nu ne deplasăm fizic nicăieri, dar să găsim în sfârșit insula dinăuntru.

Dar m-am luat cu lucruri mărunte și am uitat de lucrurile care contează cu adevărat. Așa. Deci ce ziceați că faceți de Revelion?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nice , very nice ! deci dude , tu te plimbi dar explici cum trebuia sa fi patruns de fiorul profund marcant la '' balconiadei''???Oamenii nu gandesc asa.
    Oamenii tanjesc dupa mai bine.Copiii sufera cand parintii lor nu au bani sa mearga in vacanta.Daca au si nesansa sa fie in aceasi clasa cu '' BMW-ul '' devin nefericiti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Camera care crește odată cu tine: cum arată designul pentru adolescenți în 2025

Camera de tineret este, probabil, cel mai personal spațiu dintr-o locuință. Este locul în care un copil de 10 ani începe să devină altcineva - mai complex, mai revendicativ, mai conștient de sine. Pe pereți apar afișe cu artiști, pe rafturi se adună cărți, căști, obiecte care spun ceva despre cine ești sau despre cine vrei să fii. Este spațiul în care se fac teme și se ascultă muzică tare, în care se doarme cu telefonul lângă cap și se plânge după o zi grea.

Citește mai mult

Turisti Columbia

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

Citește mai mult

CT Popescu

„Niels Bohr a fost un fizician danez, laureat Nobel pentru Fizică în 1922. Pe când era student, Niels Bohr a fost întrebat de profesorul său de fizică: Cum se poate măsura înălțimea unei clădiri cu ajutorul unui barometru? Bohr a propus aruncarea barometrului de pe acoperișul clădirii și măsurarea timpului în care acesta ajunge la sol. Bohr cerea nota maximă, iar profesorul voia să i-o dea pe cea mai mică.

Citește mai mult