Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon

Foto: Profimedia Images

Nu mai întrebați copiii la reînceperea școlii cum și-au petrecut vacanța de vară, e umilitor și degradant.

Așa scria acum câteva zile cineva pe Facebook, în ideea că pentru copiii ai căror părinți n-au avut posibilitatea să plece nicăieri, forțați să joace pe aceeași scenă cu alți colegi tocmai întorși din vacanțe de lux, experiența devine una încărcată de rușine. În schimb, propunea să fie întrebați ce i-a impresionat în această perioadă, ce a fost relevant pentru ei și ce au învățat despre lume și despre ei.

Intenția autoarei era una bună, fără îndoială. Și totuși.

Vacanță de vară/ Profimedia Images

Chiar dacă vom feri copiii/ adolescenții de experiența umilitoare a vacanțelor altora, vor deveni adulți suferinzi de FOMO într-o lume în care vara rețelele sociale explodează ca niște artificii care împroașcă în toate direcțiile poze cu aripi de avion, pălării de paie, ochelari de soare, cocktailuri, străduțe cochete, lagune albastre, rochițe de vară, plante exotice, cluburi, iar acolo nu-i mai apără nimeni.

Pentru că noi, adulții, spunem ce-am făcut în vacanță fără să ne-ntrebe nimeni. Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun că e rău să postezi fotografii de vacanță, Doamne ferește, fiecare face ce poftește cu amintirile lui. Ce s-ar alege de Facebook; fără poze cu marea ar rămâne doar pozele cu pisici și mâncare. Autoarea însăși, cu șase zile înainte de a se revolta împotriva ”tâmpeniei” cu chestionatul copiilor despre vacanța de vară, postase un selfie, cu marea în background, și chiar și eu mărturisesc că anul ăsta, pentru că am reușit să călătoresc după o lungă perioadă în care n-am plecat nicăieri, am căzut în păcatul ăsta al trufiei cu pozele.

Orice călătorie înseamnă o poveste (și invers, vor spune cititorii), iar din povești ar trebui să ne inspirăm, nu să ne îngropăm mai tare în ura față de propria viață. Ce facem? Evităm poveștile cu împărați, balauri și prințese pentru că noi n-avem posibilitatea să stăm într-un castel, avem doar un apartament cu două camere?

În loc să punem batista pe țambalul vilegiaturilor și să ne prefacem în primele ore de școală că nu vedem elefantul mare și colorat pe care scrie cu majuscule VACANȚA DE VARĂ, am putea să-i învățăm câteva lucruri.

Că e în regulă să călătorești, după cum e în regulă să-ți petreci nenorocita de vacanță de vară acasă, nu-i o întrecere în ”care mare e mai albastră”, ”care apus e mai roșu” sau ”care cazare e mai scumpă”.

Să se bucure de vacanța în Dubai/ Paris/ Bali/ [completați voi] a altora, în timp ce sunt recunoscători pentru vara lor.

Că locul în care călătorești nu te face nici mai valoros, nici mai puțin valoros.

Să nu se mai compare pe ei în momentele cele mai urâte cu ceilalți în momentele lor cele mai frumoase și în general să nu se mai compare niciodată cu nimeni.

Că unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon.

Că o poză în care un om pare fericit nu e o poză cu un om fericit.

Că o poză cu o plajă nu e plaja în sine, e doar un singur unghi la un moment dat în care n-au încăput toate sunetele, toate culorile, n-au încăput nici muzica valurilor, nici emoția clipei, dar nici gunoaiele împrăștiate două străzi mai încolo, nici certurile din camera de hotel.

Că orice drum am face, către oriunde, aproape sau departe, nu e decât o călătorie către noi înșine. Aflăm lucruri noi despre oameni și locuri, obiceiuri și mâncăruri, dar principala lecție rămâne despre noi, pentru că orice călătorie e doar o bucățică din umbletul nostru prin lume.

Că putem uneori să călătorim foarte departe și să ne apropiem foarte puțin de noi înșine, după cum putem să nu ne deplasăm fizic nicăieri, dar să găsim în sfârșit insula dinăuntru.

Dar m-am luat cu lucruri mărunte și am uitat de lucrurile care contează cu adevărat. Așa. Deci ce ziceați că faceți de Revelion?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nice , very nice ! deci dude , tu te plimbi dar explici cum trebuia sa fi patruns de fiorul profund marcant la '' balconiadei''???Oamenii nu gandesc asa.
    Oamenii tanjesc dupa mai bine.Copiii sufera cand parintii lor nu au bani sa mearga in vacanta.Daca au si nesansa sa fie in aceasi clasa cu '' BMW-ul '' devin nefericiti.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult