Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon

Foto: Profimedia Images

Nu mai întrebați copiii la reînceperea școlii cum și-au petrecut vacanța de vară, e umilitor și degradant.

Așa scria acum câteva zile cineva pe Facebook, în ideea că pentru copiii ai căror părinți n-au avut posibilitatea să plece nicăieri, forțați să joace pe aceeași scenă cu alți colegi tocmai întorși din vacanțe de lux, experiența devine una încărcată de rușine. În schimb, propunea să fie întrebați ce i-a impresionat în această perioadă, ce a fost relevant pentru ei și ce au învățat despre lume și despre ei.

Intenția autoarei era una bună, fără îndoială. Și totuși.

Vacanță de vară/ Profimedia Images

Chiar dacă vom feri copiii/ adolescenții de experiența umilitoare a vacanțelor altora, vor deveni adulți suferinzi de FOMO într-o lume în care vara rețelele sociale explodează ca niște artificii care împroașcă în toate direcțiile poze cu aripi de avion, pălării de paie, ochelari de soare, cocktailuri, străduțe cochete, lagune albastre, rochițe de vară, plante exotice, cluburi, iar acolo nu-i mai apără nimeni.

Pentru că noi, adulții, spunem ce-am făcut în vacanță fără să ne-ntrebe nimeni. Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun că e rău să postezi fotografii de vacanță, Doamne ferește, fiecare face ce poftește cu amintirile lui. Ce s-ar alege de Facebook; fără poze cu marea ar rămâne doar pozele cu pisici și mâncare. Autoarea însăși, cu șase zile înainte de a se revolta împotriva ”tâmpeniei” cu chestionatul copiilor despre vacanța de vară, postase un selfie, cu marea în background, și chiar și eu mărturisesc că anul ăsta, pentru că am reușit să călătoresc după o lungă perioadă în care n-am plecat nicăieri, am căzut în păcatul ăsta al trufiei cu pozele.

Orice călătorie înseamnă o poveste (și invers, vor spune cititorii), iar din povești ar trebui să ne inspirăm, nu să ne îngropăm mai tare în ura față de propria viață. Ce facem? Evităm poveștile cu împărați, balauri și prințese pentru că noi n-avem posibilitatea să stăm într-un castel, avem doar un apartament cu două camere?

În loc să punem batista pe țambalul vilegiaturilor și să ne prefacem în primele ore de școală că nu vedem elefantul mare și colorat pe care scrie cu majuscule VACANȚA DE VARĂ, am putea să-i învățăm câteva lucruri.

Că e în regulă să călătorești, după cum e în regulă să-ți petreci nenorocita de vacanță de vară acasă, nu-i o întrecere în ”care mare e mai albastră”, ”care apus e mai roșu” sau ”care cazare e mai scumpă”.

Să se bucure de vacanța în Dubai/ Paris/ Bali/ [completați voi] a altora, în timp ce sunt recunoscători pentru vara lor.

Că locul în care călătorești nu te face nici mai valoros, nici mai puțin valoros.

Să nu se mai compare pe ei în momentele cele mai urâte cu ceilalți în momentele lor cele mai frumoase și în general să nu se mai compare niciodată cu nimeni.

Că unii pot călători până la capătul lumii și rămân nefericiți, iar alții se pot bălăci în recunoștință bronzându-se pe balcon.

Că o poză în care un om pare fericit nu e o poză cu un om fericit.

Că o poză cu o plajă nu e plaja în sine, e doar un singur unghi la un moment dat în care n-au încăput toate sunetele, toate culorile, n-au încăput nici muzica valurilor, nici emoția clipei, dar nici gunoaiele împrăștiate două străzi mai încolo, nici certurile din camera de hotel.

Că orice drum am face, către oriunde, aproape sau departe, nu e decât o călătorie către noi înșine. Aflăm lucruri noi despre oameni și locuri, obiceiuri și mâncăruri, dar principala lecție rămâne despre noi, pentru că orice călătorie e doar o bucățică din umbletul nostru prin lume.

Că putem uneori să călătorim foarte departe și să ne apropiem foarte puțin de noi înșine, după cum putem să nu ne deplasăm fizic nicăieri, dar să găsim în sfârșit insula dinăuntru.

Dar m-am luat cu lucruri mărunte și am uitat de lucrurile care contează cu adevărat. Așa. Deci ce ziceați că faceți de Revelion?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nice , very nice ! deci dude , tu te plimbi dar explici cum trebuia sa fi patruns de fiorul profund marcant la '' balconiadei''???Oamenii nu gandesc asa.
    Oamenii tanjesc dupa mai bine.Copiii sufera cand parintii lor nu au bani sa mearga in vacanta.Daca au si nesansa sa fie in aceasi clasa cu '' BMW-ul '' devin nefericiti.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult