„Idealizăm vacanța ca pe eroul din copilărie. Trebuie să fie ceva remarcabil, ceva extraordinar, care să șteargă toată suferința anului și a lipsei de calitate a vieții noastre”. Psihologul Cătălina Dumitrescu despre frustrările și stresul din concediu

Credit foto: Dorothea Schulz 

„Trăim într-o societate extrem de zgomotoasă și de alertă, cel puțin în România suntem într-o permanentă grabă. Din cauza acestei presiuni, ajungem să învestim cu o mare miză momentul nostru de eliberare, vacanța, pe care o idealizăm ca pe eroul din copilărie. Vacanța trebuie să fie ceva remarcabil, să fie ceva extraordinar, care să șteargă toată suferința anului și a lipsei de calitate a vieții noastre”, spune Cătălina Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut. Am rugat-o să vorbim, după ce m-am întors din propria vacanță la mare în care am remarcat, pentru a câta oară, cât de în serios pare că iau unii turiști români distracția în concediu. Atât de în serios încât ajung, în cel mai bun caz, să devină stresați și irascibili, iar în cel mai rău să se pună serios în pericol și să îi pună în pericol și pe cei din jur. Am văzut oameni care intrau în apă la un minut după ce salvamarii îi avertizaseră să iasă din valurile puternice, într-un joc de-a hoții și vardiștii repetat la nesfârșit. Oameni care nu puteau să își conceapă vacanța fără o baie în mare, chiar dacă aceasta putea să îi coste viața. Desigur, nu toți turiștii români se comportă în acest fel. Însă, la nivel general, poți observa de multe ori în concedii stări de spirit și comportamente care numai cu relaxarea și echilibrul nu au de-a face.

În timpul discuției cu Republica, Cătălina Dumitrescu, doctor în științe psihologice, autoare a volumului „În interior. Momente de întâlnire cu tine însuți” și co-autoare a cărții „Suntem sănătoși la minte. Despre sănătatea psihică în România”, a subliniat că lipsa noastră de sănătate emoțională, ca societate, poate fi văzută cu ușurință inclusiv în felul în care ne petrecem timpul liber. „Nu suntem o societate sănătoasă si nici nu avem cum. Provenim dintr-o perioada istorică care ne-a traumatizat și ale căror efecte se văd azi în adulții care suntem”, spune psihoterapeutul. 

„Locurile aglomerate sunt stresante, noi n-o să ne liniștim niciodată în mijlocul unei mulțimi”

În primul rând, trebuie spus că vacanțele pot fi cu adevărat experiențe stresante, mai ales când sunt petrecute în locuri aglomerate sau în grupuri de oameni cu care nu ești compatibil. „A-ți permite o vacanță într-un loc retras nu e pentru toate buzunarele, să fim realiști, și atunci sigur că mergem deseori în zone accesibile pentru mai mulți oameni. Locurile aglomerate sunt stresante, noi n-o să ne liniștim niciodată în mijlocul unei mulțimi, ne liniștim când stăm mai izolați, mai solitari, de acolo vine pacea interioară pe care o căutăm. Pentru unii oameni, e un efort considerabil să asigure bugetul vacanței. Și, după un an de muncă, se duc cu o așteptare idealizată, că acolo trebuie să fie perfect. Numai că așteptarea nu se potrivește cu realitatea, pentru că este aglomerație. Implicit, când sunt mai mulți oameni, apar mai multe diferențe de opinii. Mai este un factor - plecatul acesta în grup, la noi se pleacă mereu în grup să nu ne plictisim, să nu se plictisească copiii. Bineînțeles că apar discuții în cadrul grupului, pentru că nu e simplu să ne tolerăm unii pe alții și să ne acceptăm așa cum suntem, mai ales că noi și venim dintr-o istorie foarte dureroasă la nivel emoțional, o istorie de supraviețuire”, subliniază Cătălina Dumitrescu.  

Mulți sunt în modul de supraviețuire inclusiv atunci când ar trebui, teoretic, să se relaxeze, continuă ea. Așa se explică și tendința continuă a unora de a se lupta - pentru un șezlong mai în față, pentru o masă mai bună, pentru mâncarea de la all inclusive. 

„Viața în România e un permanent dat din coate pentru a te descurca”

„Părinții noștri au supraviețuit în comunism, o parte din adulții care suntem astăzi am supraviețuit în comunism și ni s-a imprimat toată starea de suferință care domina în societate. Nu avem o calitate vieții emoționale, a vieții noastre psihologice. Suntem în modul de supraviețuire, iar atunci când ajungem în vacanță așteptările sunt extrem de mari, iar realitatea e cu totul alta. Apare dezamăgirea, apare frustrarea, apare furia. Din păcate, furia este o componentă dominantă a structurii noastre și putem să vedem peste tot nivelul ăsta de agresivitate al societății. Suntem un popor de oameni răniți și furia este reacția noastră de apărare și de îndreptățire. Și vine pe zona asta de rană narcisică. Ne simțim îndreptățiți să fie totul doar pentru, noi să beneficiem. Există un mare individualism în societate, pentru că nu există o educație civică, socială - nu mai vorbesc de celelalte aspecte, o educație sexuală, emoțională. Suntem repetenți la foarte multe capitole ale educației care fac diferența între o societate funcțională și o societate cum este a noastră, în care ne luptăm, pentru că în mod real este o luptă. Viața în România e un permanent dat din coate pentru a te descurca. Nici nu e de condamnat, pentru că așa trăim permanent. Și atunci cum să dai jos haina asta, când te reprezintă zi de zi? Ține de structura noastră, ne definește, e modul în care noi supraviețuim în lume. N-ai cum să dai jos așa ceva, să apeși un buton de control și gata. Dacă am avea acest buton de control, l-am folosi și în restul anului, nu doar în vacanță”, este de părere Cătălina Dumitrescu. 

„Căutăm această fericire de parcă viața poate fi trăită doar în mod hedonic, ca într-o împărăție a cerurilor”

Există în societatea românească, o pronunțată tendință de idealizare, o căutare perpetuă a fericirii depline care accentuează de fapt starea de suferință atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim. „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți… Nu știm ce a însemnat asta, doar am rămas cu imaginea aceasta idilică, pe care inconștient am am internalizat-o, a acestei fericiri pe care o căutăm inconștient. De aceea prind atât de mult la noi toate promisiunile, cu retreat-uri, cu tot felul de oameni care vând iluzia fericirii. Căutăm această fericire de parcă viața poate fi trăită doar în mod hedonic, ca într-o împărăție a cerurilor. Iar realitatea este că viața are o mulțime de dificultăți în fiecare zi, așa cum e normal să fie. Are părțile ei bune și părțile ei mai puțin bune. Fiecare viață are evenimentele ei dureroase. așa cum are și evenimente fericite, și te poți considera un om norocos dacă ai avut mai puține evenimente nefericite și mai multe bune, care ți-au ținut viața într-un echilibru și ai fost mai protejat. Pentru că, oricum, la un moment dat vin și pierderile majore în viața noastră, e inevitabil. Dar știu că mulți oameni până nu le trăiesc cred că nu li se va întâmpla. E o gândire magică, mă reîntorc la ce spuneam mai devreme. Suntem o societate nesănătoasă mintal și o societate imatură, funcționăm uneori ca niște bebeluși supradimensionați care dau din picioare și fac tantrumuri”, este de părere psihologul.

„E inadmisibil să pui  în pericol viața altor oameni, a salvamarilor”

Această realitate este și mai evidentă în vacanță. Și tot în vacanță devine evidentă o altă trăsătură care afectează la nivel general societatea românească - disprețul față de reguli precum interdicția de a intra, de pildă, în mare când sunt valuri mari. „Aceasta este o chestiune profund toxică în societatea noastră. E ceva incredibil așa ceva, inadmisibil, să pui până la urmă în pericol viața altor oameni, a salvamarilor. E ca și cum ar arde o casă și tu te-ai duce și ai intra cu intenție în acea casă. Normal că vor veni pompierii, săracii, să te salveze. Dar tu expui niște oameni, nu îți pasă de viața lor, de familiile lor. E e un egoism, e o lipsă de responsabilitate, pentru că trăim într-o societate în care regulile sunt în permanență încălcate, iar cei care le încalcă primii sunt chiar cei din clasa conducătoare. Și nu pățesc nimic. Cunosc pe cineva care cunoaște pe cineva…, constant noi așa ne rezolvăm problemele. Lucrurile s-ar schimba dacă ar exista consecințe pentru încălcarea regulilor, dacă ar exista amenzi de mii de euro. Citeam cum în Amsterdam cineva a trebuit să plătească trei amenzi însumate care depășeau 100.000 de euro. Când ajungi la o amendă din aceasta pentru care trebuie să îți vinzi casa cred că te gândești de două ori înainte dacă merită să nu respecți legea”, povestește Cătălina Dumitrescu.

Timpul liber în Belgia - magazinele sunt închise în weekend-uri. Dar sunt deschise în schimb muzeele și sunt pline constant. Viața culturală e încurajată și consumată

De câțiva ani, trăiește în Belgia, într-o societate mult mai calmă și așezată, în care există respect față de reguli. Am întrebat-o cum își petrec oamenii de acolo timpul liber. Iar aici este cheia - când ai nenumărate prilejuri de a te simți bine în timpul unei săptămâni obișnuite, nu mai aștepți cu disperare clipele izbăvitoare ale concediului.

„În partea în care stau eu, nu există mall-uri, iar magazinele sunt închise în weekend-uri. Dar sunt deschise în schimb muzeele și sunt pline constant. Viața culturală e încurajată și consumată. Oamenii fac sport, merg cu bicicletele, merg prin păduri. Natura este foarte bine îngrijită și respectată. De altfel n-o să vezi niciodată într-o pădure - și au kilometri de alei pe care să te plimbi, un coș de gunoi. Dacă ai ceva, cari cu tine și arunci după aceea la coșul de gunoi. Atunci când petrecem timpul în natură, implicit reducem nivelul adrenalinei care este unul din neurotransmițătorii stresului și reducem hormonii stresului. Și lucrul acesta se vede în starea noastră emoțională, suntem mai echilibrați, mai așezați emoțional, mai liniștiți. În plus, deși nu e perfectă, societate belgiană are servicii funcționale, nu trebuie să te lupți. Dacă ai de rezolvat ceva, nu se poate imediat, dar știi că aștepți și se rezolvă. Ești educat în felul ăsta, copiii sunt educați în felul ăsta”, spune psihologul.

Un alt aspect asupra căruia atrage atenția este cel al spațiilor urbane din România, care trebuie să fie regândite. Și aici oamenii ies în parcuri, dar pentru că sunt prea puține spații verzi, se creează mereu aglomerație. „Trebuie regândită cumva arhitectura urbană a orașelor, încât să existe mai multe spații verzi, recreaționale, și inclusiv școlile și liceele trebuie să își deschidă curțile pentru comunitatea din cartier, care să fie încurajată să facă acolo sport. La noi sunt închise - n.r. după cum a arătat recent un reportaj publicat de G4media.ro. Un alt exemplu, Casă Poporului are gardurile acelea care îngrădesc accesul, când spațiul verde ar putea fi folosit de oameni care să stea pe iarbă, să mănânce, să citească, să se relaxeze”, spune Cătălina Dumitrescu.

Nu putem opera toți pe creier, dar fiecare om are valoare prin munca lui.

Mai presus de toate crede că este nevoie de un sistem de educație care să îi învețe pe copii cum să fie cetățeni și cum își pot găsi fiecare locul în societate. „Noi nu avem o gândire de ansamblu astfel încât să creăm un sistem de educație care să producă un cetățean funcțional. Noi punem accentul pe competiție, îi elogiem pe cei care fac performanță. Minunat, de acord, dar și ceilalți oameni sunt importanți în viața unei comunități și fiecare dintre noi ne aducem contribuția prin munca noastră. Nu putem opera toți pe creier, dar fiecare om are valoare prin munca lui. Nu înseamnă că munca mea, dacă sunt instalator sau dacă mătur pe jos, e mai puțin importantă decât munca altcuiva. Fiecare om are o utilitate în modul în e construită societatea respectivă. Or, noi tocmai asta nu primim, această validare, această valoare. Noi primim această competitivitate și de aceea din păcate și suntem într-o stare de invidie și invidia naște frustrare, naște durerea că nu sunt înzestrată să pot să operez pe creier. Nu am fost educați să ne acceptăm limitele, să ne conștientizăm granițele, dar să ne vedem și valoarea.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp