Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Thassos, pământ românesc: mai ieftin decât în Mamaia, primitor ca în Grecia

Thassos

(Foto: Guliver/Getty Images)

Sâmbătă noapte, ora 11:

- Maaamiii!!!!

- Hmmm…

- A sunat valul, s-a deschis?

- Nu mamă, culcă-te! Te trezesc eu când sună (n.r. alarma de la telefon, să plecăm spre mare).

Două ore mai târziu, „primim” și mult așteptatul telefon. Cu ochii cât cepele și tremurând de emoție, ne îmbarcăm în mașină. Destinația: Thassos, pentru prima dată până acum (asta după aventurile prin care am trecut pentru a-i putea face pașaport copilei, despre care am scris aici și aici).

Am scăpat repede de Bulgaria, care fusese stresul meu cel mai mare. Nimic surprinzător aici, drumuri la fel ca în România: indicatoare în copaci, curbe nesemnalizate, șosele cu dâmburi, mașini gonind. Poate și pentru că nu am întâlnit nici măcar un echipaj de poliție. 

La frontiera cu Grecia am stat cam o oră. Mergea destul de repede, dar erau multe mașini. Mai bine de trei sferturi înmatriculate în România.

Odată trecuți de Makaza, ni s-a deschis în față o Grecie arsă de soare, pe alocuri pustiită. Un deșert deloc spectaculos, lipsit de culorile vii și vesele din pozele de pe internet. Ușor ușor, începusem să fiu dezamăgită. Dar încă speram.

Transferul cu feriboat-ul de pe continent pe insulă a durat 45 de minute. A fost drăguț, mai ales când pescărușii ne „furau” biscuiții din mână. Cea mică s-a distrat, așa că optimismul a început să revină. Mi-a plăcut și drumul până în Skala Potamia (acolo unde am ales să ne cazăm din considerente de plajă potrivită pentru copii - nisip fin și intrare lină în apă): munții de marmură aproape că picau pe noi, în timp ce se revărsau într-o mare de un albastru clar, ce se contopea cu cerul senin. Pe străduțele înguste și în parcările hotelurilor din stațiune, 2 treimi din mașinile ce se odihneau la umbra măslinilor erau din România.

Până în acel punct nu am fost foarte surprinsă, pentru că știam de ani buni că mulți români preferă să își petreacă vacanțele de vară în Thassos. Motivele sunt evidente: este cea mai apropiată insulă de continent (deci ajungi cel mai repede), e cea mai ieftină dintre insulele grecești, este mai frumos decât în Bulgaria (în special pentru cei care preferă să viziteze în detrimentul „legării” de un complex all inclusive) și este mai ieftin ca la Mamaia (și mai liniște, daca e să fiu subiectivă - fără personaje colorate, pentru care cluburile și viața de noapte reprezintă totul în viață).

Adevărata surpriză a fost când am ajuns la taverne: toate, fără excepție, aveau și meniuri în limba română. Ba chiar și unii chelneri vorbeau românește. Atunci am înțeles că pentru ei turiștii români sunt principala sursă de venit și sunt dispuși să facă totul pentru a nu-i pierde: zâmbesc încontinuu, sunt foarte politicoși și te servesc extrem de repede. Nu ni s-a întâmplat nici măcar o dată să așteptăm mai mult de 15 minute până să ni se aducă mâncarea, mereu am primit desert din partea casei și niciodată, dar niciodată nu am întâlnit chelneri care să ne privească în sictir, să ne trântească farfuriile în față sau să pufnească dacă ceream un tacâm în plus, pentru copil – așa cum am pățit-o de nenumărate ori în România. Și nu am mâncat în aceleași locuri. Am nimerit și mâncare foarte bună și mai puțin bună, dar niciodată veche sau stricată. Drept dovadă că niciunul dintre noi, nici măcar copilul, nu s-a simțit rău toată vacanța. 

Prețurile nu mi s-au părut mici, cel puțin nu la nivelul la care mă așteptam. Probabil atentatele din Turcia și scăderea numărului de turiști de acolo, mulți dintre ei reorientându-se spre Grecia, au crescut un pic prețurile aici. O bere la halbă 4 EUR, o cafea 3,5. Dar nu m-a durut inima de banii ăștia. Pentru că nu primeam doar produse în schimbul lor, ci și un zambet și o vorbă frumoasă – lucruri care mă făceau să mă simt cu adevărat în concediu.

Mi-a plăcut și că nu trebuia să plătim pentru șezlonguri. Fiecare tavernă avea câteva așezate pe porțiunea de plajă care îi revenea și tot ce trebuia să faci era să consumi ceva. Chiar și o bere era suficient. O altă supriză plăcută am avut în privința porțiunilor de nisip rezervate celor care nu voiau șezlong: spre deosebire de România, acolo chiar există și sunt generoase. Nu trebuie să te cerți cu nimeni pentru ele – nici cu proprietarii de șezlonguri, nici cu utilizatorii lor.

Dacă vă bate gândul să alegeți zona pentru lux, răzgândiți-vă: nu am găsit așa ceva acolo. Aș descrie stațiunea ca fiind mai degrabă rustică, pe alocuri sufocată de gunoaie. Poate și pentru că am ajuns duminică seara, iar cei de la salubrizare nu trecuseră în week-end pe acolo. Apa, în schimb, era extrem de curată, limpede și … frumoasă. 

Atât la hoteluri, cât și la taverne era ok: decent, curat, plăcut. E drept, nici nu am fost cazați la 4 stele, însă chiar și așa, nu am ce să reproșez. Poate doar faptul că toaletele tavernelor erau lipite de bucătării și ca să ajungi la baie trebuia să treci efectiv printre plite și vase cu mâncare, ceea ce nu mi s-a părut tocmai în regulă. Dar, cum am spus și mai devreme, nu a murit nimeni din asta. Și poate chiar ăsta era și scopul: să fie transparenți față de clienți și să le câștige încrederea, să nu pară că ar avea ceva de ascuns.

Un alt aspect ușor deranjant a fost faptul că faleza este, de fapt, o șosea circulată deopotrivă de oameni, mașini, scutere și atv-uri. Seara, când ieși la plimbare, trebuie să fii precaut. Dimineața trebuie să te asiguri că ai obloanele trase și geamul de la camera bine închis, dacă nu vrei ca dubele de la aprovizionare să te trezească la răsăritul soarelui. Altfel, camerele cu vedere la mare își fac toți banii.

Mi-a plăcut că nu am întâlnit oameni stresați, nervoși, agitați. Vedeam persoane în vârstă pe bănci, sub palmieri, și le invidiam cumva. Eu nu am certitudinea că voi apuca să mai văd vreun palmier, odată ieșită la pensie. Nici măcar pentru ăia din Mamaia nu trag speranțe. 

Îți recomandăm

Mi-a mai plăcut în Thassos că nu ai cum să te plictisești. Sunt multe plaje de văzut și pentru toate gusturile: aglomerate și gălăgioase, retrase și intime, publice sau private. Poți să te plimbi cu vaporul la comun sau să îți închiriezi propria barcă. Poți să faci turul insulei cu mașina, să urci pe munte și să iei cina la apus, cu soarele partener de masă, să mergi la pescuit sau să colinzi din butic în butic după suveniruri (multe dintre ele chinezării kitchioase, dar asta e altă poveste). Am regăsit deopotrivă Mamaia, Vama Veche, Eforie Nord și Venus. Adică tineri amatori de cluburi, boemi trecuți de prima tinerețe, iubitori de mici și bere sau familii cu copii mici, care căutau liniște și relaxare. Nu au lipsit nici vânzătorii ambulanți de pe plajă: rochii, gogoși, brățări, ochelari de soare. De multe ori însă, treceau neobservați, căci nu scoteau niciun sunet. Mă așteptam să aud varianta în engleză a „porumbelului de la mare ce te bronzează pe picioare”, dar n-a fost să fie.

Am stat o săptămână, timp în care am văzut Thassos-ul ca pe o alternativă viabilă la litoralul românesc, sufocat de nepăsare, nesimțire, japcă și bătaie de joc față de turiști, dar mai ales față de banii lor. Nu e wow, dar mi-a plăcut: e primitor, sincer și deschis. Și mă voi întoarce cu plăcere ori de câte ori voi avea ocazia. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Zap Zap check icon
    Nu vad un cost estimativ asa...ca idee
    • Like 0
    • @ Zap
      Un 500 euro de persoana, incluzând drumul și cazarea.
      • Like 0
  • Doua observatii am.
    1. Thassos nu e cea mai apropiata insula de continent (vezi Evia sau Lefkada care sunt legate de continent pri cate un pod), poate cea mai apropiata de Romania.
    2. Nu este nici pe departe cea mai ieftina. Ba din contra, e una dintre cele mai scumpe.
    • Like 0
  • Andrei check icon
    Frumos articol! Dece Bulgaria era stresul Dvs cel mai mare înainte de plecarea? O zi frumoasa!
    • Like 0
  • Cu mici exceptii, cam toata Grecia e la fel. Am fost si in Lefkada, si pe Halkidki, si pe Sitonia, si in Skiathos. Poate la Sani sa fie mai "luxury" dar ala e un resort ca in Antalya, stat in stat, ca sa-i zic asa. Cand iesi de acolo, tot aia vezi. Daca vrei un concediu intr-o destinatie cu adevarat misto, Bali, in general Asia de sud-est. Dar nici acolo nu le vei avea pe toate. Zanzibar mai e o destinatie extraordinara, dar nu faci nici 6 ore cu masina, si nici nu e 20 de euro pe noapte cazarea. Mai degraba as muta destinatia spre Marea Adriatica, Dubrovnik / Budva.
    • Like 0
  • Draga doamna jurnalista... Strabunicii mei au provenit din insulele grecesti: dinspre partea mamei mele din insula Santorini, dinspre partea tatalui din insula Lesbos(zona Mitileni). Eu, ajuns la varsta inaintata, nu am ajuns (fara sa ma plang) sa vizitez aceste locuri. ...Dar ce vroiam sa spun este altceva. Referitor la realitatea economica a Europei.STIMATI NEASCULTATORI.Suntem in 11.07.2018, iar eu nu sunt mustacioara divortata si nici chelie birocrata.
    Oare cum ar fi un proiect de unire a gazelor din Marea Neagra cu gazele din Marea Baltica, unele extrase de tara noastra, altele extrase de tarile producatoare riverane cu Marea Baltica?. Conducta ar trece prin Polonia si Austria catre Germania. Tarile interesate ar putea contribui cu resurse la acest proiect care ar aduce multe beneficii economiei tarilor din Europa Centrala si de Vest. Acest proiect ar aduce beneficii si tarilor europene producatoare de extractii de gaze:Romania, tarile baltice. Astfel, Europa Centrala nu ar mai fi dependenta de gazele rusesti, care se vor duce catre satelitii lor, unguri, bulgari sau turci. Cu asta s-ar incheia santajul facut dinspre rusi catre vest europeni: ba-ti dau gaze, iar daca ma supar nu-ti mai dau. Clar, nu?
    • Like 1
    • @ teodorviorel
      De acord cu dvs 100%, dar ce legatura are cu acest articol ? :) Mai exista un articol despre legea offshore si cum a sabotat-o dragnea, poate doriti sa comentati despre asta acolo, ar fi mai multi oameni interesati. O zi buna
      • Like 2
  • @Razvan Olaru , Thassos nu este scump si prost... scump si prost a ajuns litoralul nostru romanesc , un jeg .
    • Like 1
  • Consider util articolul. Nu este o opera de arta a vreunei agentii de turism care numeste grmezile de gunoaie "movile reciclabile multicolore", ci un articol intr-un limbaj inteligibil care face referiri concrete la o experienta reala a unei familii fara idei preconcepute. Tocmai de asta e util pentru cei care inca nu au fost.
    Vorbesti cu unii care au fost si-ti spun - Aaaa, e nasol in Thasoss ! De ce ? Pentru ca sunt multi romani. Pai tu, cand erai in Thasoss ce erai, portughez ?!
    Altii spun ca e supeeeerb. Daca-i intrebi de ce, bat campii - Cea mai ieftina mancare, cea mai ieftina cazare, ce sa mai....Gratis nene ! Pai asta ar trebui sa traga un semnal de alarma, zic eu. Nu face nimeni turism fara profit decat daca nu are unde arunca niste mancare expirata.
    De-aia zic ca articolul asta, care arata si partile bune si cele mai putin bune, te lasa sa decizi singur daca vrei sau nu .... si iti spune doar la ce sa te astepti. Sa nu vii inapoi mofluz ca ai vazut-o p-aia cu porumbu' pe plaja si nu scria de ea in pliantul de la agentie.
    N-am identificat mini-snobismele. Poate faptul ca nu ne plac Kitschurile chinezesti. Te-ai astepta de la niste oameni care traiesc pe o insula, sa lipeasca 2 scoici sau 2 pietre impreuna, sa scrie Thassos in greceste pe ele si sa le vanda ca souvenir, in loc de evantaie din plastic cu musama la care au platit deja transport din China pana in Grecia .... sa faca treaba asta in timp ce stau pe banca. Uite o idee de afacere in concediu ;)
    • Like 6
  • Interesant. Însă presărat cu mici snobisme romanesti.
    • Like 3
  • Care este scopul articolului, dacă poate fi numit așa? Merge mai degrabă, pentru că asta e, pe blogul unui român care a mers pentru prima oară in Grecia (și, aparent, judecând după text este poate chiar la prima ieșire din țară după '89). Thassos este scump și prost. Și relativ aproape, de-aia e bifat de români. De fapt de-asta e scump si prost, e tot un fel de Românie dar insulară.
    • Like 2
    • @ Razvan Olaru
      Scrie tu din perspectiva ta, daca esti expert în turism extern.
      • Like 9
    • @ Ruxi Moraru
      Tocmai a făcut-o, nu?
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Nu, n-a facut-o. În schimb ne-a informat că este el cunoaște mai bine ca autorul cum stau lucrurile...
      • Like 4
    • @ Ruxi Moraru
      A făcut-o în 6 rînduri, nu în 60, ceea ce pt mine e de preferat. Informația utilă tot aia e, doar că nu e diluată cu șprițuri artistice.
      • Like 1
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Zap Zap check icon
      Te doare capul daca citesti/gandesti prea mult, ei? :)
      • Like 1
    • @ Razvan Olaru
      Cristian check icon
      Multa furie sta ascunsa in tine si n-o sesizezi. Ar fi fost foarte simplu sa-ti argumentezi ideile, sa le sustii, intr-un mod normal si constructiv, dar nu, tu ai sarit direct la beregata autorului: "ca n-a iesit din tara", "ca habar nu are, ii spun eu ca e scump si prost".
      Omul n-a spus decat ca e mai bine decat pe litoralul romanesc, nu ca e ceva nemaivazut sau ca e cea mai buna statiune din lume.
      Sa stii ca iti poti petrce ani de zile descarcandu-ti furia pe internet, dar, in cele din urma, nu vei ajunge la niciun rezultat. Psihoterapia ajuta.
      • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult