Premierul britanic Theresa May a semnat scrisoarea oficială ce va fi remisă miercuri, la Bruxelles, și prin care Regatul Unit lansează negocierile în vederea Brexitului.
Din start, pronosticul meu este că Marea Britanie nu se va rupe de Uniunea Europeană. Voi susține acest lucru până în ziua în care efectiv nu vor mai fi membri UE.
Se vor schimba multe în următorii doi ani. Până acum, de un an, de când a fost referendumul, nu s-a întâmplat nimic din punct de vedere economic, totul a fost în așteptare. Trigger-ul principal, dacă este să se schimbe ceva economic, este sectorul financiar care în Londra, care e inima Uniunii Europene, este uriaș față de restul centrelor financiare din Europa. Londra e mai mare decât Paris, Frankfurt și Luxemburg puse cap la cap, în plan financiar. Cam aacesta este raportul de mărime între ele. Iar industria financiară nu a plecat din Londra pentru că în Marea Britanie are un ecosistem foarte bun și o legislație favorabilă, toată industria de suport este prezentă. Totul este pus la punct deja.
Mutarea în altă parte presupune costuri, eforturi, întrerupere, și nu vor avea mediul favorabil pe care îl au aici, în Londra. Adică dacă s-ar duce în Germania, ar avea un regim mult mai restrictiv față de ce au în Marea Britanie. Și atunci au ezitat să se deplaseze. Apoi, s-au așteptat rezultatele din alegeri, dacă alegerile vor fi cu rezultate populiste, în Olanda, Franța, respectiv socialiste sau nu în Germania. Sectorul financiar a stat, deși au negociat cumva, au încercat un fel de șantaj, au încercat să amenințe că dacă se iese din UE, companiile financiare pleacă din Londra. Nimeni nu a plecat. Toți au rămas pe loc. Economic, până acum nu s-a întâmplat nimic în afară de faptul că a scăzut puțin lira sterlină.
În momentul în care începe o deplasare a sectorului financiar și apare impactul economic, opiniile publice se vor schimba, asta este clar. Și probabil și cele politice.
Mai este foarte ciudată abordarea Theresei May care în campania pentru referendum a fost printre proeuropenii moderați, a fost pentru rămânerea în UE, iar acum e foarte radicală în favoarea plecării. Mai degrabă cred că încearcă o negociere în forță cu UE.
Pentru că într-adevăr Marea Britanie pleacă în negocierile acestea dintr-o poziție de inferioritate și cu riscul de a pierde tot. Uniunea Europeană probabil va încerca să se conserve pe sine în primul rând și atunci preferă niște pierderi în relația cu Marea Britanie, dar să își câștige unitatea, decât să facă niște concesii Marii Britanii. E clar o poziție de inferioritate în negociere pentru Marea Britanie și cred că Theresa May se gândește că negociind în forță va obține totuși ceva.
Se conturează deja primele trei teme de negociere. Una și cea mai dură pentru Marea Britanie ține de populație. Sunt peste trei milioane de cetățeni ai Uniunii Europene în Marea Britanie care sunt cetățeni activi, contributori neți la PIB. Intre ei se numără și românii, despre care s-a tot spus eronat că ar fi asistați social. Din 200.000 de cetățeni români înregistrați oficial în Marea Britanie, doar o mie și ceva au aplicat la vreo formă de autor social, ceea ce nu înseamnă neapărat că nu muncesc, ci doar că au un venit mai mic și aplică, de exemplu, pentru obținerea ajutorului financiar pentru căldură. Dar restul sunt oameni productivi.
De cealaltă parte, Marea Britanie are 3 milioane de cetățeni care trăiesc în UE, în majoritate pensionari și chiar în dezbaterea din Camera Lorzilor s-a spus că nu ar fi o idee bună să aibă loc o inversare, adică populația activă din UE să plece acasă și cetățenii Marii Britanii să se întoarcă acasă. S-ar pune o presiune foarte mare pe buget. Theresa May și-a asumat că prima temă de negociere va fi statutul reciproc al cetățenilor UE în Marea Britanie și în contrapartidă al celor britanici în UE.
Apoi vin cele 60 de miliarde de euro - factura ieșirii Marii Britanii din UE – care cu siguranță sunt o monedă de negociere. Este o sumă care contează și pentru UE, și pentru Marea Britanie și sigur va avea loc o negociere. Deocamdată atitudinile sunt de forță de ambele părți.
O altă temă de negociere este cea care interesează și România - accesul serviciilor financiare britanice pe piața europeană.
Pentru că aici, în Londra după cum spuneam, având ecosistemul pregătit, serviciile financiare preferă să stea în Marea Britanie. Mutarea este de evitat; o vor face doar dacă vor fi nevoite. Vor aștepta rezultatul negocierilor. Sigur că toată lumea le dorește. Am văzut că și în România se vorbește că serviciile financiare ar putea veni în Bucuresti. Este o naivitate. Aceste servicii financiare nu caută atât forță de muncă ieftină, pentru că nu le interesează. Serviciile financiare plătesc și chiar au nevoie să plătească salarii foarte mari, dar au nevoie de sisteme funcționale, de la transporturi locale, la internet și toată gama de servicii, livrări rapide și așa mai departe, care de exemplu în București nu există.
Blocajul de trafic 12 ore din 24 nu este dorit de nimeni, ar fi o naivitate să ne închipuim că vor veni către România. Primul fond de investiții despre care am auzit că a plecat recent din Marea Britanie a ales Luxemburg. Luxemburg oferă un ecosistem similar cu ce oferă Londra. Un alt centru favorit este Dublin. Deci mai degrabă vor alege Luxemburg, Dublin și poate și Paris sau Frankfurt, dar vor aștepta să vadă negocierea. Europenii vor vrea să îi atragă acolo. Englezii vor căuta să îi păstreze în Londra. Aici e marea miză economică. Pentru că după serviciie financiare vor pleca toți; pleacă industria IT de suport care este a doua cea mai mare prestatoare în Londra. Abia în Londra se poate vorbi de un Silicon Valley european, care presupune atât firmele de IT , serviciile financiare care le susțin, cât și ecosistemul de finanțare a start up-urilor, care aici seamănă cu cel din America. În România astfel de sisteme de finantare frizează ilegalul.
Aici va fi problema pentru economia Marii Britanii. Dacă pleacă industria financiară, dacă firmele de profil își vor muta sediile principale, vor urma și serviciile IT și după ele multe industrii colaterale. Și abia atunci economia Marii Britanii va simți un șoc.
Cât privește soarta românilor în Marea Britanie după Brexit, cred că aceștia nu vor avea o problemă. Am ascultat în dezbaterile din Parlament cum toți politicienii arată că sunt conștienți că sistemele lor de sănătate, industria de construcții, totul se bazează pe forța de muncă calificată care vine inclusiv din Europa de est. S-a tot vorbit nedrept că vin românii și se angajează menajere. Întâi că acest aspect ar trebui respectat, pentru că serviciul de îngrijire a bătrânilor aici, în Marea Britanie, este extrem de dezvoltat, e o industrie foarte dezvoltată, dar care se confruntă cu lipsa de personal, iar românii merg și pe direcția aceasta, dar foarte mulți cetățeni români lucrează în multe alte sectoare economice, precum construcții, unde e vorba de forță calificată și bine plătită pe care britanicii nu o au. Ei recunosc că dacă ar fi vorba să înlocuiască forța de muncă din UE, cu tot cu România, le-ar lua ani de zile, ceea ce ar însemna un recul pentru economie. Eu nu cred nici în acei ani de zile pentru că nu au baza de personal necesar. Nu sunt oameni. Realitatea imigrației e că imigrația există pentru că e necesară, iar românii și alții au venit aici în Marea Britanie pentru că erau posturi libere. Dacă rămân posturile libere nu le ocupă nimeni, pentru că nu are cine.
La fel și în sistemul de sănătate. Directorul unui spital mare din Londra care este membru în Camera Lorzilor spunea clar că spitalul său, dacă ar pleca asistenții și doctorii din Europa de Est, s-ar închide pentru că nu ar putea face față, nu ar avea personal. Aceasta este o realitate. Aici este vorba tot de forță de muncă calificată și foarte calificată. De asta au venit doctori în Marea Britanie, de asta vin programatori în Marea Britanie. De industria IT nu mai vorbesc, că dacă ar pleca românii, polonezii și asa mai departe, industria ar intra în colaps. Nu există suficienți programatori britanici, de exemplu. Nu sunt în număr atât de mare cât are nevoie industria. Pe piața din Marea Britanie salariile în programare sunt mari și foarte mari. Companiile de IT se chinuie să îi păstreze pe angajați. Salariul unui junior în IT pornește de la 25.000 de lire sterline pe an, dar în domenii mai avansate, la senior, urcă la 60.000 - 100.000 de lire pe an, chiar 120.000 de lire pe an la nivel de director tehnic.
În Scoția nu există susținere pentru un nou referendum pentru independență
Cu Scoția situația este foarte tulbure, ca tot ce ține de Brexit. Oricine pretinde că știe cum se va desfășura procesul de Brexit și ce rezultat va avea, se înșală. Deși acum există susținere mare pentru independența Scoției, nu există susținere în Scoția pentru un nou referendum pentru independență. E o contradicție, dar e o realitate. Scoțienii ar vrea să fie independenți, dar nu vor să se mai organizeze un referendum acum, după cel din 2014 (46 - 54% pentru rămas în UK). Despre cel din 2014 s-a tot spus atunci că este „once in a lifetime” . Apariția încă a unui referendum la 3 ani de la precedentul nu e o idee așa de populară. Totul se joacă la limita lui 50 la sută, basculează între susținere 46 la sută, 48 la sută. E foarte greu de spus ce se va întâmpla.
Primul ministru scoțian, Nicola Sturgeon, care spunea într-un interviu că a intrat în politică pentru indepedența Scoției și pentru că „nu o putea suferi pe Margaret Thatcher”, are această ambiție cu partidul ei, dar merge și ea pe sârmă. O văd că încearcă să exagereze orice contraargument al Theresei May ca să mobilizeze lumea în spiritul independenței, dar merge totuși încet pentru că e conștientă că se poate alege cu un nou eșec.
Până la urmă a spus că scoțienii vor face un al doilea referendum de independență când se vor termina negocierile pentru Brexit, adică undeva în 2018 -2019. Poate se va face, poate nu. Dacă Theresa May va neglija pretențiile Scoției, va enerva scoțienii și va stimula o astfel de susținere. Dar dacă nu o va face, independența nu va avea susținere. Mai sunt și factori ciudați. Pe de o parte Scoția are schimburi comerciale cu restul Marii Britanii de 4 ori mai mari decât cu UE. E greu să spună că ieșim în afară să rămânem în UE, dar pierdem relația cu Anglia. Mai e un alt factor - nu toți cei care susțin independența sunt proeuropeni și mulți au spus, chiar dintre cei din Partidul Național Scoțian al Nicolei Sturgeon, că dacă cumva li se spune să iasă din Marea Britanie ca să se unească cu UE, ei vor vota împotrivă. Situația e foarte tulbure și e greu de spus care va fi rezultatul, așa că în următorii ani orice evoluție e posibilă.
Bineînțeles, nu trebuie uitat că Marea Britanie este o federație, așa cum și UE încearcă să fie. S-a tot vorbit de voința poporului. Voința cărui popor? În ansamblu Marea Britanie a votat pentru Brexit, dar în caz particular poporul scoțian și poporul nord irlandez au votat să rămână în UE. A cui voință prevalează? A poporului național sau a poporului federal? Aici e un dus-întors și un schimb continuu de replici între Scoția și cabinetul central.
Nu trebuie uitată Irlanda de Nord care tace, dar așteaptă să vadă ce face Scoția. Pentru că Irlanda de Nord are o singură pretenție: să nu i se închidă granița cu Irlanda. Să nu se rupă acordul Good Friday. Dar cum va funcționa asta în practică? Nimeni nu înțelege cum s-ar putea aplica în practică, pentru că ar însemna o graniță deschisă a UE care ar anula tot scopul principal al Brexitului, controlul emigrației. Dacă acea graniță rămâne deschisă, oricine poate veni în UK din UE intrând din Irlanda în Irlanda de Nord și după aceea calătorește liber în toată Marea Britanie. Cum se va întâmpla asta? Aici Theresa May tot spune că nu se va reînființa granița între Irlanda de Nord și Irlanda, dar nu are o explicație despre cum va fi controlul granițelor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Acordul de dezasociere de la UE. Se negociaza in 2 ani, conform articolului 50 din Tratatul de la Lisabona - termenul poate fi extins oricat (!!) - si reprezinta strict conditiile de iesire ale UK din UE.
2. Acordul comercial UK - UE post iesire. Nu exista nici un termen minim pentru negocierea unui astfel de acord si termenul poate sa fie oricat intre 10 ani (asa cum spun majoritatea expertilor) si niciodata. Theresa May vrea sa negocieze si acest acord in paralel cu cel de dezasociere tot in acesti doi ani, desi aproape toata lumea, de amble parti spune ca asa ceva e imposibil.
La finalul procesului de negociere, AMBELE acorduri vor fi supuse votului in Parlamentul britanic, dupa care va fi supus votului in fiecare Parlament al fiecareia dintre cele 27 de tari ramase in UE. Pentru ca UK sa iasa din UE, atat Parlamentul britanic, cat si cel putin Parlamentele din cel putin 14 tari UE trebuie sa ratifice acordul de dezasociere.
In Parlamentul britanic a fost o apriga dezbatere despre ce decizie va trebui luata in privinta iesirii din UE in 2019 daca nu se va putea negocia un acord comercial post-iesire favorabil. Din nou, Theresa a spus ca "no deal is better than a bad deal". Restul lumii spune fix pe dos: "a bad deal is better than no deal". Ba chiar ca daca acordul va fi defavorabil Marii Britanii Parlamentul ar fi obligat sa decida ramanerea in UE.
1. Termenul poate fi prelungit doar cu acordul unanim al statelor membre. Ajunge ca un singur stat cu guvern eurosceptic sa se impotriveasca pentru a nu fi prelungit termenul. Acelasi lucru se aplica si in cazul opririi procesului.
2. Daca termenul expira fara a se ajunge la un acord, tratatele inceteaza sa mai fie aplicate. Practic Marea Britanie din ziua urmatoare nu mai este membru UE, indiferent daca s-a ajuns la un acord sau nu.
• Control mai strict la graniță. Mii de germani își petrec weekendul în Marea Britanie. Dacă până acuma timpul mediu petrecut la intrare era de 25 de minute, acesta se va putea prelungi la cca 45 de minute, după brexit
• Perechile mixte de parteneri ( germani – englezi ) au în prezent drept de rezidență în Anglia. După brexit acest drept se pierde. Căsătoria nu este o soluție automată pentru că englezii verifică foarte atent și lung căsătoriile mixte, în vederea depistării unor relații potențial periculoase ( teroriști, criminali )
• Uniunea protejează unele alimente regionale ale țărilor membre ( protected geografical indication ) . Falsificarea acestora va fi mai ușoară în ambele părți, nefiind protejate prin lege. Ne putem trezi cu ”mici” în Newcastle ))))
• Mii de studenți puteau petrece câteva luni în facultăți ale țărilor membre în cadrul programului de schimb de studenți facilitat de programul Erasmus al Uniunii. Continuarea va trebui să fie negociată bilateral de țările Uniunii. Oricum, taxele de studiu pentru studenții străini, vor fi mai mari.
• Germanul va trebui să plătească din buzunar eventualele cheltuieli medicale pentru că va înceta valabilitatea cardului de sănătate european.
• Vor dispărea subsidiile agricole bilaterale . Englezii de partea brexitului au reclamat constant contribuția ”uriașă” pe care o plătesc în bugetul Uniunii ( uneori umflând cifrele ). Subsidiile pe care le plătește Uniunea agriculturii englezești se ridică la 4 miliarde de lire.
• Mii de englezi lucrează în Germania. A crescut semnificativ numărul acelora care solicită pașaport nou și dublă cetățenie în țările Uniunii, în vederea păstrării unor drepturi și facilități acordate de Uniune.
La nivel global populismul in lumea civilizata incepe sa se disipe. Motivul e simplu: populismul nu produce nici un rezultat. Doar il promite. Trump isi rupe dintii in SUA, care nu cedeaza sub elucubratii. E deja la al treilea esec major la trei luni de la preluarea mandatului si are cea mai scazuta cota de popularite a unui Presedinte american din istorie la acest termen. Cel mai probabil nu isi va termina mandatul.
In Olanda Geert Wilders a pierdut, PVV luand doar jumatate din mandatele care erau estimate de sondaje. Si asta la o participare la vot de 82% (!!!). Pentru ca altfel ar fi urmat un Netherexit sau Olexit (cum vrei sa-i zici).
Doar Marine Le Pen ce a mai ramas in carti in Franta, dar sansele ei sunt mici. Sigur, si in SUA sansele lui Trump erau mici si azi e Presedinte. Dar uite ca in Olanda sansele lui Wilders erau mari, numai ca ghinion, in sfarsit lumea civilizata s-a speriat de populism si oamenii au iesit la vot masiv. Din nou, 82% (!!!).
Poate nu e inutil să prezint aici un link din The Times care l-a pregătit și va actualiza tot ce se întâmplă și cum decurge procedura prin ”Brexit Explained” pentru cei care sunt interesați :
http://www.thetimes.co.uk/article/brexit-explained-q8d05hv6m
Pe de alta parte în doi ani se pot întâmpla multe, chiar foarte multe lucruri. Nu suntem într-o perioadă pașnică, patriarhală. Anul 2016 a adus surprize de proporții
iar 2017 pare a fi geamănul isteric al lui 2016.
Prin urmare, indiferent de varianta, pana in ziua in care al 14-lea Parlament ratifica iesirea UK din UE, UK este membra UE.
Pe de o parte are de a face cu o facțiune de eurosceptici, format din 59 de conservatori ( European Research Group ) care vor un divorț clar de Uniune, chiar cu riscul eșuării negocierilor. În plus, costul brexitului ( estimat la cca 50 miliarde de lire ) li se pare absolut inacceptabil ( chiar și 20 de miliarde li se pare mult ). Pe celălalt flanc are 30 de Tory pro-europeni, advocați ai unui soft-brexit, care consideră absolut important ca guvernul să obțină suportul întregului partid conservator.
În fond și substanță trebuie să fie elaborate direcții și obiective strategice de urmat pe parcursul negocierilor care să fie acceptate de toți conservatorii și cât mai mulți laburiști ( adepții unui parteneriat viabil și practic și după ieșire ) având în vedere că partidul national scoțian și cel liberal-democrat vor fi clar impotriva guvernului. După unele surse May ar putea să bătătorească calea unei înțelegeri acasă, prin ruperea problemei în părți individuale ( de ex. probleme de emigrare, vamă și tarife vamale, armonizare legislație ) pentru care să obțină adepți. Nici alegeri anticipate nu sunt excluse. ( Sursă : Politico – European Politics )
Și încă nu am vorbit de partea adversă : Uniunea
Putem fi deci de acord asupra a doua aspecte:
1. Procesul este inca reversibil
2. Rezultatul procesului este imposibil de anticipat.
2 Absolut
Cameron negociase cu UE un acord de tip „UK va fi de iure în UE, dar nu va fi atunci cînd nu-i vor convenit anumite situații”. Europenii au făcut concesii în fața agitatului Cameron, cel care a și declanșat, de fapt, isteria în jurul Brexit. Acuma, dacă o citesc corect pe d-na May, ar dori ceva similar cu acordul Cameron, dar cumva pe dos: UK să fie de iure în afara UE, dar să fie de facto membră a UE. Sigur, în politică se poate orice. L-am auzit mai acum vreo 2-3 săptămîni pe Tony Blair care vorbea de o reconsiderare a acelui vot 52 v. 48 %. Presupun că vorbea serios, că la cacialma ne-a obișnuit Cameron și nici May nu e departe. De fapt, așa cum știți, referendumul britanic nu a avut nicio bagă juridică clară, de aceea au și bîjbîit vreo 6–7 luni, neștiind de unde să apuce problema ca să nu se facă de rîs. Mai țineți minte cînd d-na May spunea, prin toamna trecută, că s-a sfătuit cu juriștii și aceștia i-au spus că nu a nevoie de niciun vot în Parlament! Bag sama că are juriști tari. Abia după ce tantia aia smeadă a tras-o de mînecă pe May și a virat spre o abordare serioase lucrurile au intrat pe un făgaș normal, rațional, al unui stat de drept.
Nici eu nu cred că UK va ieși, de facto, din UE, acel „best deal” înseamnă ce spuneam mai sus: de iure afară, de facto înăuntru. Presupun că au o socoteală, adică așa ar trebui, nu pot crede că Regatul Unit merge chiar așa, la cacealma tot timpul. E drept, istoria a fost adesea o mare cacealma.
Altfel, May ca politician este submediocră, nici măcar în glumă nu o poți compara cu Thacher, Cucoana Metalică, eu așa îi spun.
Presupun că e un șpil aici, îl așteptăm cu drag și spor spre al țării viitor.
Istoria lunga a relatiei Anglia-Scotia nu e deloc amicala. Votul scotienilor a fost de fronda si si-au dat seama ca Regatul Unit in afara Europei si cu tarife crescute va depinde prea mult de petrolul scotian. In plus, Scotia e mult mai putin afectata de imigratia est-europeana.
@ M. A. Craciun
Nu e vorba de clisee aici, lucrez de destui cu multi englezi in firma si stiu foarte bine cum gindesc. Ai dreptate in privinta generatiei tinere insa e o mica problema cu generatia asta, nu prea se deranjeaza sa voteze. Ca si la noi, prefera sa iasa la demonstratii ca e mai 'cool'...
Stirea de azi nu e ca Theresa a semnat invocarea articolului 50, ci faptul ca Lloyds a anuntat azi ca reloca "de deschidere" 100 de joburi la Bruxelles. 100 de joburi nu inseamna nimic. Dar e deschiderea pentru 2.000-10.000 de joburi. E deschiderea pentru ca si HSBC, Barclayds, JP Morgan samd sa inceapa sa mute. Fintech-urile vor urma, pentru ca nu au de ales. Iar fintech-urile au nevoie de programatori, deci va urma industria IT. Nu azi, nu maine, dar 2 ani sunt lungi.
Apoi Theresa nu va merge inainte ca orbetele. Va reactiona. Va calibra decizii in functie de negociere, in functie de reactia economica. De exemplu, daca in iunie se anunta o stagnarea sau o incetinire economica, opinia publica despre Brexit va shifta masiv. Sau nu. Parlamentul Scotian a decis ca vrea sa organizeze un nou referendum pentru Brexit. Dar nu poate face asta fara acordul Guvernului si al Parlamentului de la Londra. Ori Theresa May a spus sec: "acum nu e momentul". E un stand off. Cine va clipi primul si cum?
Theresa pare de neclintit - nici n-are de ales - dar in Decembrie cand a vazut ca pierde procesul care a decis implicarea Parlamentului in decizia de a declansa articolul 50 - legea care tocmai a trecut - si cand proprii parlamentari conservatori se aliau cu laburistii pentru a depune o motiune impotriva guvernului pentru ca nu sunt consultati in procesul de Brexit, Theresa a dat inapoi si a tinut acel speach in care a spus ca strategia este "hard Brexit". Nu a vrut deloc sa tina speech-ul, dar n-a avut de ales.
Ne ducem inapoi in vara si atunci Theresa ne asigura ca intai va negocia conditiile de "divort" si apoi va invoca articolul 50. Abia cand UE i-a spus in bloc ca "no negotiation without notification", Theresa a cedat si a anuntat ca va depune "cererea de divort" pana la finele lui martie. Ceea ce a si facut azi.
Deci vezi ca situatia este extrem de fluida si va urma un set dinamic de reactii si contra-reactii. Nu in ultimul rand, legal procesul este REVERSIBIL. Daca in 2019 Parlmentul britanic decide - Curtea Suprema a reintarit suveranitatea Parlamentului in chestiune - ca nu vrea sa mai iasa, UE nu poate da UK afara.
Deci sa spui ca gata, UK e out, e gresit. Corect e "nu se stie". Cat priveste Franta si Germania ambele au nevoie de UK din motive de interdependenta financiara si economica. Sigur ca exista viata si dupa UK in UE. Dar asta nu e totuna cu a spune "mai bine fara". Deci totul e complicat. Foarte complicat...