Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ticăloșii dorm bine: ce se vede în oglinda de la Caracal

Ticăloșii dorm bine

photo icon Ticăloșii dorm bine

Generație după generație, suntem învățați încă din primii ani de viață că binele învinge răul. În Caracal, unde s-au deschis porțile iadului, binele firav nu a avut nicio șansă. Îmi închipui că în orice ființă umană în care binele este mai presus de rău, la aflarea a ceea ce s-a petrecut acolo, s-a produs o ruptură.

Suntem oameni de toate felurile, noi, locuitorii acestei țări. Dacă în fiecare dintre noi ar fi mai mult bine decât rău, răul nu ar putea învinge. Dacă în națiunea aceasta ar exista mai mulți oameni buni decât oameni răi, răul nu ar putea învinge. Însă mult prea frecvent în România răul triumfă și nu putem niciunul dintre noi să ne spălăm pe mâini de vină.

Privesc la politicieni, „jurnaliști” și alți reprezentați ai „elitei” acestei țări. Foarte mulți dintre ei au în mâini frâiele țării de mulți ani, unii chiar zeci de ani. Deși vinovați de mult rău, nu par a avea nici cele mai mici probleme de conștiință. Ba mai mult, destui dintre ei încearcă acum să exploateze această tragedie de neînchipuit spre împlinirea propriilor interese. În fața ochilor mi se desfășoară din nou și din nou o scenă din filmul japonez „Ticăloșii dorm bine” (Warui yatsu hodo yoku nemuru sau The Bad Sleep Well), regizat de Akira Kurosawa. Cu cincisprezece minute înainte de finalul peliculei, ticălosul Tatsuo Iwabuchi, vicepreședintele unei corporații, se privește accidental în oglindă. Realizând ceea ce este, pentru câteva secunde pare copleșit. Apoi, își revine în fire, ducându-și planul criminal până la capăt.

Dacă vă numărați printre cei enumerați mai sus și citiți acest text, vă întreb: Ați avut vreodată măcar un moment de luciditate, în care să vă vedeți așa cum sunteți și să vă spuneți pentru sine: „Sunt un ticălos, un nemernic!”?

Tragedia de la Caracal, la fel ca și cea de la Colectiv, la fel ca și toate celelalte, este o oglindă. În ea, nu se reflectă doar ticăloșii care au condus România, în ea ne putem vedea fiecare dintre noi și putem vedea cine suntem ca națiune.

În oglindă se vede că suntem o națiune de ipocriți. În relația cu cei de lângă noi, nici nu încape discuție. Suntem însă lipsiți de onestitate și față de noi înșine. Trăim într-un veșnic teatru de prost gust, în care ne credem a fi personaje pozitive, în timp ce răi, vinovați, sunt mereu alții. Dacă se dovedește cumva că am greșit, găsim de fiecare dată cele mai bune scuze, în timp ce altcineva nu are nicio scuză.

În oglindă se vede că suntem lipsiți de omenie. Virusul neomeniei a transformat mulți dintre locuitorii acestei țări în zombi, ca într-un scenariu prost, post-apocaliptic. Nu ne pasă, nu avem respect, nu avem compasiune.

Cu excepția celor apropiați, nu ne pasă și nu avem respect față de cei din jurul nostru, fapt ce poate fi constatat în fiecare zi, în toate tipurile de interacțiuni umane. Pe stradă, în trafic, la ghișeu, la doctor, la școală, la televizor, pe internet, alegeți dumneavoastră locul și activitatea, se vede la fiecare pas că nu dăm doi bani pe oameni. Atitudinea aceasta merge până la a nu avea nici măcar respect pentru viață, așa cum am putut constata de atâtea amar de ori.

În oglindă se vede că nu ne respectăm nici pe noi înșine. „Protejează”, „Servește” și „Onoare” sunt cuvintele cu care profesia de polițist se identifică oriunde în lume. Aceste cuvinte descriu rolul polițistului în societate, descendența nobilă din codul cavalerilor a acestei profesii, dedicați până la sacrificiu suprem în a servi și proteja cetățeanul de oricine și orice i-ar putea face rău. Polițistul care are respect de sine și pentru profesia sa va trăi și va acționa în virtutea acestor cuvinte, indiferent de primejdie și de condițiile în care trebuie să activeze.

Dacă are respect de sine și pentru profesia sa, medicul își va face datoria indiferent cine îi este pacient și indiferent de condițiile în care este nevoit să trateze. Profesorul care are respect de sine și pentru profesia sa, va da tot ce are mai bun în el pentru binele copiilor pe care îi are în mâini indiferent de condițiile în care este nevoit să-i învețe. Un om cu respect de sine, indiferent ce profesie ar avea, va munci cu dăruire, cu responsabilitate și cu gândul la binele celor care beneficiază de munca sa, indiferent de greutățile sau neajunsurile în care este nevoit să profeseze. Iar o societate care are respect de sine, nu-i va lăsa niciodată pe astfel de oameni să trăiască neapreciați și în mizerie.

Oglinda ne arată că suntem un popor superficial. Un popor de neserioși, de gargaragii, de bârfitori, de „Știu eu mai bine!”, de „Mă pricep la toate!”, de „Lasă că merge și așa!”, de „Da, să trăiți!” urmat de „Du-te dracu’!” în gând. O țară care perseverează într-un Caragiale fără haz. O țară de indivizi blazați și fără caracter, în care se trăiește și se muncește fără cap și fără suflet, cu rezultate pe măsură. O țară în care „elitele” politice, economice, academice sunt infestate de pigmei care se percep drept uriași. Până și marii „noștri” corupți s-au dovedit a fi niște găinari, niște pungași de doi bani, care au furat ca niște neghiobi lacomi atât cât li s-a permis să fure, pentru ca apoi să arunce fără ezitare țara în prăpastie în speranța că vor scăpa.

În oglindă se reflectă o mulțime de proști fuduli. În minoritate și adesea izolați, oamenii cu virtuți ai acestei țări trăiesc și muncesc cu modestie, adesea copleșiți de mediocri și submediocri trași și împinși pe scara ierarhică de alții asemenea lor. Nu vei întâlni vreun asemenea specimen care, ca semn al prostiei sale, să nu fie convins că este cel mai cel, că știe el cel mai bine, că este mai deștept decât oricine altcineva.

Tot prostia fudulă, combinată cu cele de mai sus, face ca mulți dintre cei ajunși să aibă chiar și doar un dram de putere în această țară, începând de la paznic și secretară, să profite și să abuzeze la maxim, tratând cu batjocoră și dispreț pe oricine este perceput a fi mai prejos.

România viețuiește într-un perpetuu dezastru educațional, care nu are legătură cu materiile de la școală, cu performanțele la bacalaureat, cu numărul de olimpici internaționali, cu performanța universitară sau accesul pe piața muncii. România se găsește într-un eșec total la educația elementară, aceea care face diferența dintre oameni și neoameni.

Alegerile de anul acesta și de la anul nu pot schimba această stare de fapt, nu au cum să schimbe această națiune în esența ei. Bătălia pentru România depășește cu mult lupta politică. Este în primul rând o bătălie interioară, cu noi înșine, individual și ca națiune, în încercarea de a redeveni oameni.

Oglinda nu ne arată egali în rău, dar ne arată pe toți murdari de sânge.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule Cociodar, ați scris un articol toxic: generalizările sunt întotdeauna toxice. Cum adică suntem o națiune de ipocriți? Unii dintre noi sunt ipocriți, alții nu. Ați făcut Dvs vreun studiu din care a reieșit numărul ipocritilor din România? Cum adică suntem un popor superficial, de gargaragii (ce cuvânt sfichiutor) și neserioși? Ce înseamnă aiurelile astea in textul Dvs? Aveți studii care demonstrează ce spuneti , sau faceți proiecții?... Minți luminate și condeie bune (mda, nu scrieți rău) se îndrăgostesc așa de câte-o metafora (vezi oglinda) ori de câte-o abordare suculentă și ... da-i și lupta pe terenul elucubrațiilor. Este plin Internetul de astfel de aprecieri aiuristice asupra poporului roman (dacă chiar vreți sa-i cunoasteti psihologia, citiți cartea lui Daniel David) - ele sunt mai toxice decât osanalele bombastice de pe vremea împușcatului. Va propun sa va revizuiți întrucâtva, dacă nu convingerile, măcar ceea ce deversati in spațiul public...
    • Like 1
    • @ Adin Tabacu
      Nu ați înțeles textul, domnule psihoterapeut. Poate că l-ați citit în pripă sau pe diagonală. Nu este vorba de nicio generalizare și în niciun caz despre o analiză a structurii poporului român. Este vorba despre cum se reflectă România în tragedia de la Caracal.
      • Like 2
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      Da, am defectul asta, ca nu prea înțeleg textele pe care le citesc... Tind adesea sa nu observ ca sentința nu este in fapt o sentința, de vreme ce se ascunde feciorelnic in spatele unei metafore... Ce vreți - defect profesional (ca tot mi-ați precizat meseria): in cabinet vezi adesea disimulari ‘artistice’ și involuntare, prin atitudini ‘metaforice’ menite sa ascundă adevarul.
      O simpla scuza pentru jignirile aduse ajungea, zau! Ați preferat sa ma acuzați însă de lectura diagonala... Multă sănătate!
      • Like 0
  • satanae check icon
    Am o propunere, pentru cine se îndoiește asupra a cine suntem noi, de fapt: când mai călătoriți prin țară, faceți-o cu trenul sau cu autocarul și uitați-vă pe geam. Recomand mijloacele astea de transport nu (doar) din sadism, ci pentru că, de la o înălțime medie de la sol, se vede totul mai bine. Uitați-vă și dați-mi și mie o explicație pentru mizeria de neînchipuit, care se vede. Din câte știu eu, n-a mai fost un război pe aici de aproape 80 de ani. Poate să-mi spună și mie cineva de unde au apărut ruinele astea sinistre, care se văd în fiecare localitate? Bun, am înțeles, sunt ruinele industriei și agriculturii comuniste, care nu au mai mers după 90, dar dacă nu au mai mers, localnicilor nu li s-a părut că nu se cade să păstreze gunoaiele ăstea în aer liber timp de 30 de ani? Adică, e casa ta, e localitatea în care trăiești, nu te gândești cum arată pentru un străin, care trece pe acolo? Nu ti-e rușine?
    Cum să le fie rușine, din moment ce și din curtea lor se vede același lucru? De-aia și spun că e bine să fii mai la înălțime, pentru că poți să vezi mormanele de gunoaie din curtea oamenilor, dezordinea, urâțenia sinistră și lipsa de orice grijă. Și asta în Transilvania, pe lângă Sighișoara, nu în Oltenia, unde sunt îngropați în gunoaie la propriu! Și atunci, cum să fie altfel? Cum să avem spitale curate, când la noi în curte și în casă colcăie gândacii și înflorește jegul? Când nu avem pic de grijă față de casele și comunele, în care trăim, cum dracu să avem un stat altfel decât suntem noi, de fapt? Ați văzut cum arată gările de pe Valea Prahovei, centrul turismului de la noi? Câți nu s-au repezit să arunce cu bani acolo, că ies repede pe profit, și nu s-au gândit să facă ceva măcar să curețe nenorocita aia de gara din Predeal, dacă CFR-ul n-are bani, că moare turistul de icter când coboară acolo și nu se mai întoarce?
    Cică avem o țară frumoasa. Nu, este o țară oribilă, murdară, neîngrijita, o paragină sinistră, precum țările africane, și este ceea mai bună oglindă a noastră. Și așa a fost dintotdeauna, cu mult înaintea comunismului, nu mai spun de PSD. Putem să schimbăm o mie de Vasilici, tot așa vom rămâne, cu jegul care ne dă afară din casă, cu spitale care ne omoară și fete minore traficate de Politie și diverși gangsteri de duzină sau criminali psihopați.
    • Like 3
    • @ satanae
      Imediat dupa Revolutie, ambasadorul UK in Ro si+a terminat mandatul de ceva ani si parasea Ro.La intrebarea jurnalistei de la Radio Romania Actualitati+pe atunci si Liber+ce parere are despre Romania dupa atitia ani petrecuti aici, acesta raspunde intr+o limba romana curata ca un cristal, dar cu un usor accent UK+aveti o tara minunata, pacat ca+i locuita.Bineinteles ca dupa darea pe post a acestui interviu+pe atunci chiar se dadea totul, nu prea exista cenyura, jurnalista a fost concediata de la RRA.
      • Like 2
  • Corecte aprecierile. Aveti și o propunere?
    • Like 2
    • @ Sterescu Anton
      Am: Să ne străduim, fiecare dintre noi, să nu fim precum în text. Să încercăm, în fiecare zi, să respectăm Regula de aur: „Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine.” Să educăm generațiile viitoare în virtutea acestei reguli și a valorilor, pentru ca numărul celor descriși în text să fie cât mai mic. Cât despre aprecieri, sunt forțate intenționat. Încep textul prin a scrie: „Suntem oameni de toate felurile, noi, locuitorii acestei țări.” Textul nu este nici pe departe o generalizare, o analiză a structurii poporului român.
      • Like 3
  • dan check icon
    Depinde in ce oglinda te uiti, unele te arata deformat .
    Totul pleaca de la nivelul de trai , o societate saraca face compromisuri ca sa traiasca si se obisnuieste asa , traiesc in minciuna , inchid ochii daca vad ceva in neregula si ce e mai grav cred ca asta e forma normala de trai.
    Daca in 30 de ani se dorea cu adevarat sa ne dezvoltam se investea tocmai in orasele sarace.
    PSD ca orice partid de stanga profita de saracie pentru a face bani pe spatele saracilor castigand voturi si dupa aia influenta adica putere .
    Dancila se uita in oglinda doar dupa ce se duce la coafor , din pacate unii dintre noi le tinem oglinda politicienilor si le facem si complimente.
    Societatea se va schimba doar daca vom intelege ca votand putem schimba ceva , daca nu vom mai tolera nesimtirea celor care ne conduc si nu in ultimul rand prin educatie.
    • Like 0
  • Filbert check icon
    Hai sa fim seriosi, cit de prosti, ticalosi si idioti ar fi oamenii, la ceva se pricep bine de tot: sa-si gaseasca scuze, explicatii si circumstante atenuante.
    Este vorba de un mecanism de auto-protectie, la urma urmei: trebuie sa fim in stare sa traim cu noi insine...
    • Like 1
  • Mihaela check icon
    Suntem o societate mioritica, mai presus de toate. Am uitat sa ridicam capul plecat de secole, asupriti fiind de la romani incoace. Iar acum, cand ar trebui sa fim liberi, suntem suzeranii propriului stat, captivii aparatului pe care il platim tocmai ca sa ne asigure aceasta libertate.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult